Categoria Parintele Vasile Florin Reut

iul. 7 2016

Dragostea Domnului

Se spune că, odată, un om mergea printr-un deşert. Nu mai putea de oboseală; nu mâncase nimic de mai multe zile, apă nu mai avea, iar soarele puternic îl topea cu razele sale de foc. În afară de întinderea nesfârşită de nisip dogoritor, nu se vedeau decât urmele omului, urmele paşilor săi. Deodată însă, omul a observat că alături de el au apărut şi alte urme, ca şi când mai era cineva, o persoană ce mergea odată cu el şi ale cărei urme le putea vedea alături de ale sale. Speriat, a strigat:

– De ce sunt patru urme în nisip, când eu sunt singur? Cine eşti şi de ce nu te văd? Dar o voce i-a răspuns:

– Sunt Dumnezeu! Nu eşti singur, fiindcă Eu merg alături de tine Citeste tot articolul →

iul. 5 2016

Răsplata bunătăţii

Un om, trecând pe o stradă, a văzut în faţa unei biserici un bătrân sărman, cerşetor, ce trăia din milostenia credincioşilor. De bătrân, s-a apropiat o fetiţă care i-a întins câţiva bănuţi. Impresionat de gestul ei, trecătorul a întrebat-o pe copilă:

– Spune-mi, de ce i-ai dat bătrânului bănuţii tăi?

– Ştiţi, domnule, tatăl meu a murit, iar mama, deşi munceşte mult, nu prea are bani, aşa că o ducem destul de greu. Dar aseară mama mi-a spus că, atunci când faci un bine, Dumnezeu te răsplăteşte negreşit. Aşa că azi, am luat bănuţii aceştia pe care eu i-am strâns şi i-am dat bătrânului din faţa bisericii. El are, cu siguranţă, mai multă nevoie de ei. Iar Dumnezeu, fiindcă am făcut un bine, se va îndura şi de mine.

Cucerit de bunătatea fetei, omul a întrebat-o Citeste tot articolul →

iul. 1 2016

Puterea Iubirii şi Doctorul Doctorilor – o poveste foarte frumoasă

De când mămica lui murise, copilul îşi dorea din ce în ce mai mult să se facă doctor. Mama avusese o boală ciudată şi murise în câteva zile, fără ca nimeni să se fi aşteptat la aşa ceva. Doctorul din satul lor fusese plecat pentru o vreme, şi nimeni nu îşi dăduse seama că starea mamei era atât de gravă încât avea neapărată nevoie de medic. De fapt toţi aşteptau întoarcerea doctorului, în care aveau mare încredere, pentru că era vestit în tot ţinutul.

Dar doctorul a ajuns prea târziu, cu câteva minute înainte ca femeia să moară. Murise însă liniştită, pentru că fusese spovedită şi împărtăşită. Ani de zile copilul se gândise să devină doctor. Până când, într-o noapte, a avut un vis…

***

Străbătuse alături de un bărbat un drum lung prin deşert. La un moment dat au intrat într-un sat. Mergând prin sat, vedeau tot felul de bolnavi, de şchiopi, de ciungi, de orbi, de surzi… Erau prea obosiţi ca să plece mai departe, aşa că s-au hotărât să rămână peste noapte în sat. Când au intrat într-o casă de oaspeţi, gazda le-a spus: „Satul nostru îl aşteaptă pe Marele Doctor. Aţi auzit ceva, se apropie de noi?”

Puterea Iubirii şi Doctorul Doctorilor

Puterea Iubirii şi Doctorul Doctorilor

Musafirii nu dăduseră niciun răspuns Citeste tot articolul →

iun. 29 2016

Cea mai frumoasă scrisoare de dragoste

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

Şi de aş avea darul prorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos

Mântuitorul nostru Iisus Hristos

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată. Cât despre prorocii ‒ se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;

Pentru că în parte cunoaştem şi în parte prorocim.

Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.

Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.

Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Sfântul Apostol Pavel: Epistola I către Corinteni, capitolul 13

iun. 29 2016

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, rugaţi-vă bunului Dumnezeu pentru noi, păcătoşii şi pentru toţi cei care, cu vrednicie, poartă Sfântul vostru nume. Amin!

Troparul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel:
Cei ce sunteţi între Apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.

Condacul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel:
Pe cei ce împreună cu oamenii s-au arătat mai înainte, îngereşte cugetând, şi acum cu îngerii fiind, cu cântări îngereşti şi lui Dumnezeu cuviincioase, să lăudăm pe întâistătătorii, ca pe cei ce sunt izbăvitorii sufletelor noastre, cântând: Bucuraţi-vă, Petre şi Pavele, apostolilor!

La mulţi şi fericiţi ani binecuvântaţi tuturor celor care purtaţi numele de Petru, Petre, Petruț, Petrică, Petrișor, Petra, Petruța, Pavel, Paul, Paula, Petronela şi alte derivate ale acestor nume.

Al vostru de tot binele voitor şi rugător către Domnul,

Părintele Vasile Florin Reuţ

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

iun. 27 2016

Mă vorbeşte lumea: de ce nu tund pomişorul de lângă casă? Iată răspunsul în fotografie:

Am fost întrebat insistent de ce nu tund un pomişor de lângă casa unde locuiesc?

Răspunsul este: NU POT! Nu mă lasă inima!… deoarece o MIERLĂ frumoasă şi-a făcut cuib si îşi cloceste ouăle…

Părintele Vasile Florin Reuţ

Părintele Vasile Florin Reuţ

Priviţi căt de frumos este, cum aş putea să o deranjez? Aşa că o să las lumea să mă bârfească în continuare şi voi lăsa mierla în linişte.

Ca mulţumire probabil, în fiecare zi mierla îmi încântă auzul cu trilurile sale minunate.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate, fie Numele Lui binecuvântat!

Toate cele bune, pace, linişte si binecuvântare tuturor, dragi prieteni de pretutindeni.

Al vostru de tot binele voitor şi rugător către Domnul,

Părintele Vasile Florin Reuţ

iun. 25 2016

Testul credinței ‒ exerciții de încredințare în voia lui Dumnezeu

Ai înţeles credinţa ca pe o exersare în bine. Să ştii că ai înţeles-o aşa cum trebuie. Exersarea ta a constat până acum în post, rugăciune şi milostenie.

Bine, acestea trei sunt de o foarte mare însemnătate. Postul, rugăciunea şi milostenia sunt expresia practică a credinţei, nădejdii şi dragostei. Prin toate acestea tu arăţi că te-ai încredinţat voii lui Dumnezeu – şi de vei împlini şi vreo altă poruncă a lui Hristos, prin aceasta îţi vei arăta iarăşi că te-ai încredinţat voii lui Dumnezeu.

Această încredinţare în voia lui Dumnezeu este ca un suflet al tuturor lucrărilor noastre legate de credinţă, şi nu numai al lucrărilor şi strădaniilor legate de credinţă Citeste tot articolul →

iun. 23 2016

Cea mai dragă rugăciune pentru Dumnezeu

La batjocură să răspunzi prin zâmbet. Batjocura lor vine din răutatea inimii; zâmbetul tău să fie lipsit de răutate. Neştiinţei i se potriveşte batjocura, iar cunoaşterii, zâmbetul.

Prin zeflemeaua lor, ei fac să crească preţul rugăciunii tale înaintea Veşnicului Judecător: fiindcă lui Dumnezeu cea mai dragă Îi este rugăciunea sufletului curajos care-i înconjurat de săgeţile răutăţii, urii, ticăloşiei şi batjocurii. Toate săgeţile acestea sunt boante la vârf şi ascuţite la coadă, aşa încât sărind înapoi din tine pricinuiesc răni înşişi săgetătorilor Citeste tot articolul →

iun. 17 2016

Două Ortodoxii – Adevăr care doare…

În România există două Ortodoxii. Există o Ortodoxie politică, oficială, şi există o Ortodoxie personală. Cele două au de-a face cu domenii diferite şi se intersectează doar într-o măsura limitată.

Ortodoxia politică este religia oficială a românilor şi a altor est-europeni. Ea aparţine întregului popor, este un bun naţional, face parte din moştenirea culturală a poporului şi, ca atare, trebuie afirmată, apărată şi promovată. Ortodoxia politică, oficială, se ocupă cu întreţinerea şi propagarea unor afirmaţii cum ar fi „noi suntem ortodocşi de 2000 de ani”. Ca urmare, atunci când este întrebat la referendum ce religie are, omul de rând răspunde „Ortodox, ce altceva să fiu?”

Domnul nostru Iisus Hristos

Domnul nostru Iisus Hristos

Această Ortodoxie aparţine foarte mult întregului popor şi mai puţin individului în sine. Omul se naşte în această Ortodoxie, ea este deja acolo când el vine pe lume, el află de ea şi începe să facă şi el ce fac şi ceilalţi: o proclamă ca religie oficială a poporului, dar nu neapărat şi a lui, la nivel personal. Preia sloganurile cu care lucrează această doctrină religioasă naţională şi le dă mai departe, fără a şi le apropia cu adevărat. Face aceasta pentru că simte, pe undeva, că este de datoria lui să facă asta.

Problema cu această Ortodoxie este aceea că ea nu influenţează în nici un fel viaţa individului. Îi rămâne exterioară – ea aparţine tuturor şi nimănui Citeste tot articolul →

iun. 16 2016

Evadarea din Iad – o mărturie cutremurătoare şi o experienţă de viaţă de la care ar trebui să învăţăm cu toţii!

Cuvânt înainte

Doamna Norica Ion trudeste din greu în satul Homojdia, Com. Curtea, Jud. Timis, pentru a-si creste cei opt copii minori. Suferă alături de sotul atins de o boală necrutătoare si priveste cu nădejde în viitor. Spune oricui vrea să o asculte experienta ei religioasă si-l îndeamnă să-si păstreze credinta crestină ortodoxă neîntinată de influente străine. Cu posibilitătile pe care le are, dânsa a devenit un neobosit misionar al Domnului Hristos.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos

Mântuitorul nostru Iisus Hristos

Doamna Norica Ion a ajuns prin împrejurări nefericite într-un mediu pseudo-religios. Cu toate acestea, dânsa a avut tăria si curajul să nu se piardă cu firea si să rămână ea însăsi. A avu tăria să apeleze la valorile dintotdeauna ale crestinismului autentic: Sfânta Scriptură, Sfânta Traditie, Sfânta Cruce, Sfintele Taine, postul, rugăciunea, fiind convinsă că fără de acestea nu poate ajunge pe calea cea adevărată a mântuirii.

A adăugat convingerilor sale intime o credintă puternică si o practică neîntreruptă a rugăciunii, a postului si a faptelor bune. Usor-usor, Dumnezeu a venit în întâmpinarea acestor căutări si strădanii si nu a lăsat un suflet în rătăcire. Dumnezeu i-a descoperit că în afara Bisericii Ortodoxe nu este mântuire. La aceeasi concluzie au ajuns si Sfintii Părinti din primele veacuri ale crestinismului, spunând că „extra ecclesia nulla salus” (în afara Bisericii nu este mântuire) Citeste tot articolul →