Împopoţănările de acum sunt o boală relativ nouă, dar veche totodată. Cine se ascunde în spatele aurăriei, decât cel care simte că pe dinăuntru nu are nimic! Eu n-am văzut fete simple şi curate împopoţănându-se.

Părintele Vasile Mihoc avea o vorbă pe când noi eram studenţi şi ironiza un pic, şfichiuia pe tantile care se cam boiau, spunând : ”Ce recunoaşte o femeie când se boieşte? Că-i urâtă …” Şi noi râdeam.

„Păi da – zicea el – , ce spune o femeie când se machiază? Cică mă fac frumoasă! Asta înseamnă că e urâtă foc!”
Citeste tot articolul →

Pentru a lămuri obiceiul creştinilor de a se ruga unul pentru altul, de a cere rugăciunea fraţilor, vă amintesc că Iisus Hristos zice către Sfântul Petru: „Dar Eu m-am rugat pentru tine ca să nu scadă credinţa ta” (Luca 22, 32). Când Sfântul Apostol Petru era în temniţă, credincioşii se rugau pentru eliberarea lui.

Mântuitorul spune: „Mărturisiţi-vă păcatele unul altuia şi rugaţi-vă unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea dreptului în lucrarea ei” (Iacov 5, 16).

Rugăciune

Iată care este taina rugăciunii! Lucrarea împreună, pentru ca cel slab la minte să capete minte ascuţită, cel leneş să se trezească printr-o lucrare vie… Citeste tot articolul →

Colindul este un cântec despre Înviere, nu este despre Naştere. „Florile-s dalbe, flori de măr” vorbesc de primăvară, când este Învierea Mântuitorului Iisus Histos. „A-ţi pune nădejdea în bebeluşul ăsta care creşte mare, a-l aştepta răstignit pe cruce, cum zice un colind, este important pentru toţi. Şi este important şi pentru cei care nu cred. Mai ales pentru ei”.

O spune părintele profesor Constantin Necula, una dintre vocile Bisericii care a reuşit în ultimul timp să se facă auzită şi ascultată constant. Mai ales de către tineri şi prin canale care depăşesc barierele unei predici obişnuite din biserică: pe youtube, pe facebook, la conferinţe. Vorbeşte, într-un interviu despre Crăciun, despre credinţă, despre copilărie. Îşi aminteşte cum tatăl lui a făcut ca Moş Crăciun să îl învingă pe Moş Gerilă, tot datorită colindei. Şi mulţumeşte pentru un an greu pentru Biserică şi pentru el personal, dar în acelaşi timp, un an biruitor, pentru că „smerenia colindei a învins strigătul”.

Întâlnire de suflet cu un vechi prieten: Părintele Constantin Necula

– V-am auzit acum câteva zile vorbindu-le copiilor de şcoală despre Crăciun şi Naşterea Domnului. Cum să le povestim Crăciunul copiilor?

Părintele Constantin Necula: Să pornim povestea Crăciunului de la ei, copii fiind. Să ne aducem aminte cât de frumos au fost ei îngrijiţi, cum le-am zâmbit, cum nu le-a lipsit nimic şi că Hristos, la câteva zile de la naştere trebuie să fugă de acasă Citeste tot articolul →

Dragi prieteni, Vă mulţumim tuturor celor care ne-aţi primit în vizită Pastorală cu Icoana Naşterii Domnului, pentru căldura sufletească pe care aţi aratat-o faţă de noi, Părintele Reuţ, care urmând tradiţia strămoşească, mergem de fiecare dată cu multă bucurie, drag şi binecuvântare la toti cei care ne cheamă.

Sunteţi cu toţii oameni frumoşi şi minunaţi, ca de altfel toţi cei care şi-au deschis uşa sufletului şi ne-au aşteptat şi primit cu această ocazie, păstrând vii tradițiile creştine de acasă, chiar dacă mulţi dintre frăţiile voastre vă aflaţi la sute de kilometri de Sfânta Biserică şi la mii de kilometri de pămantul natal…

Vă iubim pe toţi şi ne rugăm Bunului Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să vă ocrotească pe toţi, cu al Său Har şi cu a Sa iubire de oameni în veci. Amin.

Ne întâlnim cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi cu ocazia vizitei Pastorale de Bobotează Citeste tot articolul →

Ultima pastorală la Nașterea Domnului a Înaltpreasfințitului Bartolomeu Anania

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Trăim realitatea unor vremuri, în care şi la noi în ţară, la fel ca peste tot în lume, Crăciunul se arată foarte devreme, scăldat într-o uriaşă risipă de lumini şi culori. Ai crede că toate jocurile de artificii ale lumii, ţâşnite-n văzduh şi sparte în milioane de jerbe sclipitoare, s-au aninat în copaci, pe balcoane, pe stâlpi, prin grădini, pe acoperişurile clădirilor, în ghirlande de văpăi sărbătoreşti.

Fireşte, întâia şi marea bucurie e a copiilor. Moş Crăciun, pe cât de bătrân, pe atât de ispititor, surâde din desagă şi făgăduieşte la nesfârşit. Părinţii i se supun cu mare lepădare de sine şi-i mută sacul sub crengile bradului festiv, coalizaţi într-o universală şi superbă amăgire a vârstei de cristal.

ÎPS Bartolomeu Anania: Un Crăciun fără Iisus, o Bobotează fără aghiasmă, dar un An Nou într-un revelion fără sfârşit…

În nici o altă sărbătoare, tradiţia nu e atât de strâns îngemănată cu izvorul ei religios. Mai înaintea icoanei rituale şi a slujbei liturgice, colinda cântă la fereastră şi-L vesteşte pe Dumnezeu-Pruncul Citeste tot articolul →