Dragi prieteni , iubiţi credincioşi şi credincioase,

în ziua de Sâmbătă 05 noiembrie 2016, la ora 10:00 vom săvârşi Taina Sfântului Maslu la Biserica Ortodoxă Română „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”din Straubing (Adresa: Friedhofskapelle der St. Michaelsfriedhof, Friedhofstraße 32, 94315 Straubing).

Iar Duminică 06 noiembrie 2016, la ora 10:00, vom săvârşi (tot la Biserica noastră din Straubing)

Sfânta Liturghie, urmată de un Parastas de Obşte

pentru toţi cei adormiţi dintre neamurile noastre, la care vă invităm pe toţi spre a-i comemora împreună. Utrenia va începe la ora 08:30 (ca de altfel în fiecare duminică la Straubing).

Vă îndemnăm pe fiecare (după posibilităţi bineînţeles) să aduceţi cele de cuviinţă pentru Parastas, pentru a le împărţi după Slujba Parastasului şi binecuvântare, la Agapa frăţească ce va urma, tuturor celor prezenţi la Sfânta Liturghie, străinilor şi mai ales săracilor care trec pe la biserică (şi asta este foarte important, căci doar aşa este primită pomana pentru cei adormiţi înaintea lui Dumnezeu) Citeste tot articolul →

Oare cei ce au trecut deja la veşnicele locaşuri, ne mai iubesc ei încă pe noi, care locuim pe pământ? Dacă iubirea există şi în lumea de dincolo mormânt, prin ce se manifestă, cum străbate ea din lumea nevăzută până la noi pe pământ? Care sunt mărturisirile de simpatie între persoanele despărţite prin moarte şi ce datorie au cei vii pentru a purta grijă de cei morţi?

Duhul nemuritor insuflat de Dumnezeu, – „Şi a făcut Dumnezeu pe om, ţărână luând din pământ și a suflat şi s-a făcut omul cu suflet viu” (Facerea 2,7) – însufleţind firea omenească -, sufletul şi trupul, – umple sufletul de însuşirile sale nemuritoare, din care cele dintâi sunt iubirea, compasiunea şi cele asemenea.

Iubirea, compasiunea şi toate celelalte însuşiri ale sufletului nu-l părăsesc în noua sa viaţă dincolo de mormânt; altfel, nici n-ar mai fi suflet! Prin urmare, repausaţii îi iubesc pe cei vii şi iau parte la soarta lor Citeste tot articolul →

Nu mergerea la anumite biserici, aducerea unor anumite daruri, sau aprinderea unui anumit număr de lumânări, așezate într-un anumit fel, este ceea ce ne ajută si ne salvează.

Dacă noi evităm a ne aduce pe noi înșine dar lui Dumnezeu, prin schimbarea vieții noastre în bine, toate celelalte daruri ale noastre sunt respinse și toate sunt numite de Mântuitorul „urâciunea pustiirii în locul cel Sfânt”.

Trebuie să fim convinşi că nu putem să mergem la Dumnezeu pe ocolite, şi să-l silim a ne împini cererile noastre nedrepte şi vătămătoare sufletului Citeste tot articolul →