În fiecare zi, o fetiţă mică îi auzea pe mama sa şi pe tatăl său vorbind despre frăţiorul ei: era foarte bolnav, iar părinţii nu mai aveau bani pentru tratament. Zi şi noapte se rugau Bunului Dumnezeu să facă o minune, daca s-ar fi putut, insă… parcă totul era în zadar.

Trebuiau să se mute din casa lor pentru că salariul părinţilor nu le permitea să aibă şi o casă şi bani pentru operaţia care l-ar fi salvat pe frăţiorul ei. Părinţii au cerut bani cu împrumut, însă nimeni nu i-a ajutat.

„Numai un miracol îl mai poate salva de-acum“, spunea mama deznădăjduită.

Sa luam aminte, dragii mei: Banii au exact valoarea pe care le-o dau oamenii. Iar pentru un miracol nu e nevoie de bani, e nevoie de credinta în Bunul Dumnezeu… si de iubire pentru aproapele! * Parintele Vasile Florin Reut, Biserica Ortodoxa Romana „Sfintii Imparati Constantin si Elena” Straubing * www.credinta-ortodoxa.com

Fetiţa a plecat repede în camera ei, a căutat în spatele dulapului, unde avea puşculiţa cu economiile ei şi a luat tot măruntişul. L-a numărat foarte atent, de trei ori chiar.

„Iar suma strânsă este frumuşică“, se gândea fetiţa, plecând bucuroasă spre farmacie.

A intrat şi a aşteptat bucuroasă ca farmacistul să o bage în seamă. Şi a aşteptat, a aşteptat, a aşteptat… Nici o reacţie din partea farmacistului… acesta părea ocupat cu un client şi nu-i acordă atenţie fetiţei. A început să tropăie uşor pentru a atrage atenţia. Nimic! Şi-a dres glasul… Nimic! Farmacisul era ca de piatră. Pentru că nu mai putea aştepta, fetiţa a luat o moneda şi a bătut în tejghea. În sfârşit, farmacisul a reacţionat:

– Şi ce anume vrei, fetiţo, nu vezi că sunt ocupat? Vorbesc cu fratele meu pe care nu l-am văzut de secole, spuse farmacistul iritat fără să aştepte neapărat un raspuns.

– Vreau să vorbesc cu dumneavoastră despre frăţiorul meu. Este foarte bolnav şi vreau să cumpăr un miracol, ca să se facă bine, a răspuns fetiţa, pe un ton la fel de iritat.

– Ce spui tu, fetiţo?!

– Da, îl cheamă Andrei şi are ceva care îi creşte înăuntru, în cap. I-am auzit vorbind pe tatăl meu şi pe mama mea, că numai un miracol îl mai poate salva şi am venit repede să-l cumpăr. Cât costă un miracol?

– Fugi, de aici, fetiţo! Noi nu vindem miracole?

– Dar am bani să cumpăr, spuse fetiţa întinzând mâna care ţinea strâns bănuţii. Şi dacă nu sunt de ajuns, fac eu rost de alţii. Numai spuneţi-mi cât mă costă.

Fratele farmacistului, un om foarte elegant, a ascultat tăcut discuţia dintre cei doi… apoi s-a aplecat şi a întrebat-o pe fetiţă:

– Stai puţin, fetiţo, despre ce miracol vorbeşti? Ce fel de miracol îi trebuie fratelui tău?

– Nu ştiu, a răspuns fetiţa cu ochii scăldaţi în lacrimi… Ştiu doar că mama a spus că fratele meu are nevoie de o operaţie. Iar tata nu are bani pentru această operaţie. Şi vreau să folosesc banii mei pentru a cumpăra miracolul.

– Şi câţi bani ai?, a întrebat barbatul.

– Uite, a raspuns ea, întinzând din nou mâna cu cele câteva monede. Şi dacă nu sunt de ajuns, mai fac rost de alţii.

– Ce coincidenţă… spuse bărbatul zâmbind şi cu ochii înlăcrimaţi… sunt de ajuns, este exact preţul unui miracol pentru frăţiori…

Apoi a luat banii într-o mână, iar cu cealaltă a luat-o de mână pe fetiţă si i-a spus:

– Acum du-mă la tine acasă. Vreau să-i cunosc pe părinţii tăi şi să îl văd pe frăţiorul  tău. Să-mi dau seama ce fel de miracol îl poate salva… şi să vedem dacă am eu miracolul de care ai tu nevoie:

Coincidenţă sau nu, fratele farmacistului era un renumit neurochirurg. L-a operat pe Andrei fără bani, iar băiatul s-a făcut bine. Părinţii băiatului au aflat abia foarte târziu, cum de s-a ajuns aici.

„Operaţia asta a fost într-adevăr un miracol. Mă întreb cât o fi costat?!“, îi auzea fetiţa deseori vorbind. Şi zâmbea, pentru că ea ştia exact preţul… o mânuţă de monede, însoţită de credinţa unui copil.

Morala: Eu nu cred ca a fost o coincidenţă! De fiecare dată, atunci când cei apropiaţi ai noştri nu vor sau nu pot sa ne întindă o mână de ajutor, Bunul Dumnezeu ne trimite în cale oameni buni, cu suflet şi dragoste, care să ne ajute… atunci cand nici măcar nu ne aşteptăm.

Un miracol, dragii mei…nu este neapărat anularea unei legi naturale, ci în primul rând aplicarea unei legi superioare… iar CREDINŢA în Dumnezeu rezolvă lucruri greu de explicat…* Parintele Vasile Florin Reut, Biserica Ortodoxa Romana „Sfintii Imparati Constantin si Elena” Straubing * www.credinta-ortodoxa.com

Un miracol, dragii mei… nu este neapărat anularea unei legi naturale, ci în primul rând aplicarea unei legi superioare… iar CREDINŢA în Dumnezeu rezolvă lucruri greu de explicat… Bunul Dumnezeu are un fel anume, tainic, neînţeles de noi, pentru a ne ajuta atunci cand suntem în nevoi şi mari necazuri, dacă şi noi la rândul nostru ne rugăm Lui cu credinţă şi facem bine după posibilităţile noastre…

Nu putem cere miracole mari, dacă nu am învăţat să apreciem miracolele mici, care se întâmplă în fiecare zi. Dacă vom fi în stare să-L recunoaştem pe Bunul Dumnezeu în lucrurile mici din viaţa noastră, atunci abia o să înţelegem… că nu avem nevoie de alte miracole, decât cele pe care El, în marea Sa milostivire, ni le dă de fapt în fiecare zi, fără să i le cerem noi.

Nu exista om în lume, care să nu poată face bine, dacă vrea cu adevărat şi are credinţă în Dumnezeu! Bine faci, bine găseşti!

Să luăm aminte, dragii mei: Banii au exact valoarea pe care le-o dau oamenii. Iar pentru un miracol nu e nevoie de bani, e nevoie de credinţă în Bunul Dumnezeu… si de iubire pentru aproapele.