– Evadarea nu este o soluţie. Când mă înstrăinez sau mă închid în sine, problemele se acutizează. Şi, în special, problemele lăuntrice. Viaţa cere implicare. Nu întâmplător se spune să-ţi iei viaţa în piept.
– Numai cei curajoşi luptă, biruiesc, acceptă viaţa şi se bucură de ea, împreună cu ea. Unii au trăit viaţa, iar alţii s-au lăsat trăiţi de ea. Cel curajos primeşte provocările ei ca pe nişte lecţii,cel fricos fuge de ele. Fricosul preferă să stea în afara terenului, în afara oricăror fel de implicări, jertfe sau experienţe, deci alege să plutească pe deasupra vieţii. Teama îl paralizează. Nu oferiţi fricii putere!
– Copiii sunt oglinda părinţilor. Copiii iubesc în măsura în care au ştiut părinţii să cultive în ei iubirea, să le-o dăruiască fără rezerve. Răspunzători de aceasta suntem toţi. Să nu ne mirăm când copiii sunt agresivi. L-ai învăţat pe copil să iubească curat? I-ai dăruit timpul tău, viaţa ta, ai cultivat în el sentimente frumoase, iubirea de semeni, de natură, de Dumnezeu? Ce a văzut copilul la tine, accea va face şi el. Când semeni pălămidă, nu te aştepta să crească grâu.
Parintele Vasile Florin Reut, Preot Paroh la Biserica Ortodoxa Romana „Sfintii Imparati Constantin si Elena” din Straubing * www.credinta-ortodoxa.com
– Când mă enervez, nu înseamnă că vreun om sau situaţie din afară sunt cauza acestor izbucniri ale mele. Răul vine din interior. Cauza trebuie descoperită în sine.
– Facem adesea multe lucruri prin imitare. Aproape totul, îndrăznesc să spun. Dacă văd constant binele, lucruri bune şi frumoase în afara mea, sunt înclinat să le fac şi eu. Ma molipsesc de ele. Când văd răul, sunt copleşit de acesta, mă obişnuiesc cu el şi devine normalitate în viaţa mea. Acest sistem interior de apărare mă face să pot supravieţui, nu şi să trăiesc veritabil, să mă bucur de viaţă. Citeste tot articolul
