Doamne şi Stăpânul vieţii mele, Prea Scump Mântuitor, Păstorul cel bun şi mult Milostive, ştiu şi recunosc, Doamne, că păcatele mele sunt atât de mari şi nenumărate, căci nu merit să fiu ascultat şi nici să primesc ceva bun de la Tine, căci rău înaintea Ta am făcut şi eu cu păcatele mele Te-am răstignit a doua oară, căci ce fel de păcate nu am făcut, ce fel de răutăţi nu am urzit şi ţesut, cu mintea, inima şi cu tot trupul şi sufletul meu, căci iată, îmi stau pururea înaintea mea şi le mărturisesc Ţie, Domnului şi Dumnezeului şi Împăratului meu.

Ţie îţi spun toate neascultările mele de Cuvântului Adevărului Tău, de părinţii cei duhovniceşti şi de cei trupeşti, Ţie îţi spun toate smintelile mele, toate desfrânările şi necurăţiile inimii mele, Ţie îţi spun toate nelegiuirile şi păcatele mele, pe care le-am făcut fără frică şi ruşine de dreapta Ta Judecată, pe care le-am mărturisit la duhovnic şi iarăşi le-am făcut, toate păcatele mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu ştiinţă şi neştiinţă, cele din noapte şi din zi şi cele cu mintea şi cu gândul, păcatele cele de moarte şi cele strigătoare la cer şi cele împotriva Duhului Sfânt, păcatele cele mari şi cele mici şi mulţimea greşealelor mele, aceste păcate care îmi stau pururea înaintea mea şi pentru care mă căiesc, şi-mi pare rău, şi zic din adâncul inimii mele: cum am putut eu să fac asemenea nelegiuiri, cum de nu m-am înfricoşat de mânia Ta cea Dumnezeiască?

Pentru aceasta recunosc că sunt vinovat focului gheenei şi muncilor de veci, căci am păcătuit mult, greu şi fără de iertare Citeste tot articolul →