Sfantul Ioan Gura de Aur: „este fatarnicie ca la saracii cei straini sa imparti milostenie, iar neamul tau, sau cei din casa ta sa fie goi, desculti si flamanzi”

In stiinta sa ne fie, ca nu ne va mantui pe noi locul, daca nu vom face voia lui Dumnezeu, ci, pe fiecare, il mantuieste, mintea cea cu bunavoie catre Dumnezeu.

Ca nu este ajutor nici din dregatoria cea cinstita, nici din locul cel sfant, pentru cel care nu face porunca lui Dumnezeu. Ca, ce dregatorie este mai mare decat dregatoria lui Adam, cea fara de moarte, sau ce loc este mai frumos, decat Raiul, din care a fost izgonit Adam, prin calcarea poruncii lui Dumnezeu ?

Si, dimpotriva, ce este mai de ocara, decat gunoiul, pe care sezand, Iov a pazit porunca lui Dumnezeu si in Rai s-a salasluit ? Iar, Saul, la imparatie fiind si in palate de mult pret stand, si viata aceasta a pierdut-o si nici pe cealalta n-a castigat-o. Iar Lot, aflandu-se in Sodoma, in mijlocul unui popor fara de lege, facand poruncile lui Dumnezeu, s-a mantuit si cununa cu sfintii a luat si de va zice cineva, ca nu se poate mantui in lume, cu femei si cu copii, unul ca acela, cu nebunie, se inseala, ca pretutindeni, ne primeste pe noi Dumnezeu, daca implinim poruncile Lui.

Locul pe nimeni nu mantuieste, nici nu osandeste, ci, pe fiecare, faptele il osandesc, sau il mantuiesc. Deci, macar, ca in lume petrecem, o, fratilor, sa nu ne deznadajduim chiar de am si gresi cu ceva, ci, iarasi, prin pocainta, sa alergam la Dumnezeu, si sa fim milostivi si darnici cu cei saraci si neputinciosi, din averile noastre.

Caci, mai mult pentru unii ca acestia si-a incredintat tie Dumnezeu averea, ca ea cu nimeni nu s-a nascut impreuna. Pentru aceea, sa dai milostenie singur, de buna voie, ca de mult ajutor este sufletului tau, adica, a da cu mana sa. Si sa nu ai martori langa tine, cand faci milostenie.

Fatarnicilor, nu incercati sa-l minti pe Dumnezeu!

„Pe rudele cele apropiate ale tale, sa nu le treci cu vederea. Mai intai, pe cei din casa ta, si pe rudeniile tale, fara de grija sa-i faci, apoi, dupa acestia, si la altii sa faci milostenie. Ca este fatarnicie, ca, la saracii cei straini sa imparti milostenie, iar neamul tau, sau cei din casa ta sa fie goi, desculti si flamanzi.

Deci, cum zici ca te ingrijesti de sufletele lor, iar de trupeasca lor nevoie nu te ingrijesti ? Cum, dar, ii vei duce pe dansii la frica lui Dumnezeu, atata timp cat ii necajesc pe ei trupestile neajunsuri ? O, cata nepricepere si cata inima rea !”

Au n-ati auzit Scriptura care zice: „Fericit este cel ce miluieste sufletele robilor sai si nu-si lasa neamul sau in nevoi”. Ca de vei supara pe ai tai, iar pe altii vei milui, iti va zice tie Domnul: Fatarnice, orbitule de rautate, scoate mai intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti si gunoiul din ochiul fratelui tau.

Deci, auzind acestea acum, asa, sa miluiesti pe cei de aproape ai tai si sa te ingrijesti de hrana lor, ca sa faci milostiv pe Dumnezeu fata de tine. A Caruia este slava in veci ! Amin. „

Sursa: Proloagele sau Vietile Sfintilor, 5 Martie: „Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, pentru cei ce zic ca nu se pot mantui in lume”