Fie că vorbim despre National Geografic, sau Discovery Chanel, … fie că vorbim despre o parte importantă şi de mare succes a producţiilor de la Hollywood, tema care se reia, de-a dreptul obsesiv, este: Sârşitul Lumii – Apocalipsa – The end of the days.

**********************************************

Impactul produs de dibăcia efectelor speciale 3D şi de scenariile foarte atent elaborate, este unul foarte puternic pentru că aduce în sufletul multă tulburare.

Din această cauză o parte semnificativă dintre amatorii producţiilor de acest fel ajung să îşi pierdă şi puţina linişte sufletească pe care o mai au, trăind mereu cu spaima sfârşitului inevitabil.

Dezastru produs în inima omului slăbit duhovniceşte, este de proporţii „apocaliptice” (aici, m-am lăsat puţin dus de val, … său să zic tsunami? …), în momentul în care scenariul vehiculează şi o dată calendaristică a sfârşitului, aleasă parcă în mod special, cât mai aproape de momentul lansării pe marile sau micile ecrane.

E, mult mai intrigant să spui 2012, ca an al Sfârşitului, decît să spui că 3140 … chestiune de marketing!

***********************************************

Şi totuşi, de ce atâta trudă?
Oare numai pentru profit material şi dragul artei?
Sau e vorba de ceva mai mult?   

************************************************

Diavolul, maestru al diversiunilor şi tată al minciunii, caută cu orice preţ să îl distragă pe om de la o lucrare minunată şi mântuitoare lasată nouă de către Sfinţii Părinţi.

Ei ne învăţă că este de mare folos a cugeta mereu la moarte, a avea mereu în inima noastră gândul, că într-o zi, prin îngăduinţa Lui Dumnezeu, viaţa noastră pământească se va sfârşi urmând, ca fiecare să fie chemat la Judecata cea Preadreaptă a Marelui Dumnezeu.

Această cugetare preaînţeleaptă, ajută mult sufletul în urcuşul său duhovnicesc, pentru că potoleşte multe porniri nepotrivite şi întoarce de la multe păcate grele, aducând aminte de răspunsul pe care fiecare va trebui să îl dea în faţa lui Hristos.

Acum, să vedem lucrarea diavolului: Vrăjmaşul, mută cugetarea noastră de la propriul nostru sfârşit, la sfârşitul întregii omeniri.

În loc să te gândeşti la ce mai este de făcut pentru sufletul tău şi pentru mântuirea ta, începi să te frămânţi pentru alte probleme, ca de exemplu:
– cum vei scăpa de calamităţile ce vor lovi Pământul,
– cum şi de unde îţi vei face provizii,
– unde vei putea să îţi construieşti un adăpost,
– care va fi soarta întregii omeniri …
… uitând esenţialul şi anume că: Dumnezeu nu îţi va cere socoteală pentru astfel de lucruri, ci numai pentru felul în care ţi-ai trăit tu propria viaţă.
Să luăm aminte!

Părintele Cleopa spunea pe bună dreptate că cea mai mare filosofie este gândul la PROPRIA moarte, … nu la sfârşitul întregii Planete!

***********************************************

Iată ce spune Sfânta Scriptură despre acest subiect:

“Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea Fiului Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului … Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru …

De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.” (Matei 24, 36-44)

“Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului” (Matei 25, 13)

“Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa” (Fapte 1,7)

“Căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea” (I Tesaloniceni 5,2)

“Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui.” (II Petru 3, 10)
…

Vor fi multe semne prevestituare, dar data exactă a sfârşitului, nimeni nu o cunoaşte.

În concluzie:

**********************************************

Nu vă lăsaţi înşelaţi şi înfricoşaţi de ceea ce ticluieşte mintea unuia sau a altuia, fie el chiar şi om de ştiinţă.

De va veni cineva şi vă va spune ca sigură o anumita zi, luna sau an, să nu-l credeţi!

Planurile omului, de cele mai multe ori nu coincid cu planurile Domnului.

Sârşitul va veni!

Când?

Nimeni nu ştie!

Noi să ne îngrijim de sfărşitul nostru!

Cu dragoste Părintele Ciprian