Un om credincios fiind asuprit de necredinciosi, merse intr-o zi la duhovnicul sau si i se planse, zicandu-i:

– „Ce au cu mine, parinte, de nu ma lasa in pace?”

Parintele, un om batran si plin de intelepciune, il lua si il duse in gradina. Acolo se aflau si pomi roditori si altii neroditori.

– „Iata fiul meu, ai aici pilda vietii. Crezi tu oare ca arunca cineva cu pietre in pomii acestia cari au numai frunze? Nu, fiule – oamenii arunca cu pietre numai in pomii cu roade. Fii vesel ca te asupresc oamenii – caci asemeni pomului cu roade esti.”

De-atunci, omul acela nu s-a mai vaitat de asupririle semenilor.