Moment aniversar la împlinirea celor 50 de ani – Părintele Vasile Florin Reuţ

Da, au trecut 50 de ani de când, într-o primăvară frumoasă şi binecuvântată de bunul Dumnezeu, în frumosul sat Sfântu Ilie din Suceava, pe 30 martie, venea în lume „un boţ de humă”, un copil care astăzi este Părintele Vasile Florin Reuţ!

Haideţi, vă poftesc la un zâmbet! Lăsați tristețea și supărarea, fiți fericiţi acum că mai târziu nu știm ce va fi! Eu am „întinerit” cu un an, slavă lui Dumnezeu pentru toate! Dar voi sunteţi şi mai tineri decât mine! Nu rezolvăm nimic dacă suntem triști, rezolvăm totul dacă suntem pozitivi și zâmbim, chiar dacă sufletul doare de multe ori!

Însă, chiar dacă este ziua mea, azi nu e numai despre mine, ci şi despre VOI, oameni minunaţi, prietenii mei şi toţi ceilalţi care aţi crezut în mine şi mi-aţi fost inspiraţie, sprijin şi ajutor. De la voi am învăţat cum să fiu şi mai ales cum să nu fiu, şi mai ales vă sunt recunoscător pentru lumina, pacea, seninătatea și siguranța pe care mi le-ați așezat voi în suflet.

Mulţumesc în primul rând Bunului Dumnezeu care m-a apărat şi mi-a dat putere să trec peste cele mai grele momente ale vieţii, dar care m-a şi binecuvântat cu atâta bucurie şi cu voi, oameni minunaţi care aţi fost şi îmi sunteţi alături.

Mulţumesc din tot sufletul meu familiei mele cu care a trebuit să trec prin multe momente grele, care m-a sprijinit şi mi-a fost mereu alături, atât la bine cât şi la greu! ❤️

Mulţumesc din suflet părinţilor şi bunicilor mei care m-au crescut, surorii mele, dascălilor mei care au avut răbdarea să mă înveţe tainele cunoaşterii, tuturor celor care de-a lungul timpului mi-aţi fost şi celor care îmi sunteţi prieteni!

Cu greu aș fi putut eu supraviețui fără iubirea lui Dumnezeu şi a voastră. Cum aș fi învățat ce este bunătatea, răbdarea, generozitatea, iertarea, prietenia, loialitatea, solidaritatea? Cum aș fi învățat eu să aștept și să-mi fie dor? Cum aș fi învățat să plâng și mai ales să râd cu lacrimi? Cum aș fi înțeles că trebuie să mă schimb și cum aș fi evoluat dacă unii dintre voi nu mi-ați fi arătat când am greșit? Ce amintiri aș fi avut eu acum dacă n-aș fi trăit fiecare clipă petrecută cu voi? Cum aș fi putut să mă vindec în momentele grele dacă n-aș fi avut mângâierile voastre şi sprijinul vostru, oameni dragi şi minunaţi?

Datorită vouă știu ce este recunoștința. Eu sunt voi. Sunt câte puțin din fiecare și tot ce am bun și frumos vi se datorează.

Vă mulțumesc, oameni dragi, pentru toate urările şi gândurile frumoase, pentru tot ajutorul şi susţinerea pe care mi le-aţi oferit necondiţionat, pentru că mi-aţi fost şi îmi sunteți alături, pentru tot ceea ce am reuşit să realizăm împreună, pentru că mă faceți să fiu mândru de voi!

Vă multumesc tuturor, dragii mei, pentru tot ce însemnați în viața mea și vă rog să mă iertați dacă nu pot să vă fiu mereu, fiecăruia, ceea ce ar trebui să vă fiu!!

Știu că nu reușesc să vă fiu atât cât ați merita fiecare, însă vă iubesc sincer și îmi doresc să fiți sănătoși, fericiți, iubiți şi binecuvântaţi! ❤️

Vă doresc să însemnați şi voi ceva bun pentru ceilalți! Fiți pace, bucurie și iubire pentru ceilalți! Iubiţi-vă unii pe alţii şi mai ales iubiţi-vă familia, cel mai scump şi sfânt bun de pe pământ, căci familia este mereu de partea voastră.

Al vostru până la sfârşit, Părintele Vasile Florin Reuţ 🙏❤️🤗

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.