Mărturia cutremurătoare unui medic din Lombardia: 😢🙏
„Niciodata nici in cele mai negre cosmaruri nu mi-am inchipui ca voi ajunge sa vad si traiesc ce se intampla aici la noi in spital de trei saptamani. Cosmarul curge, fluviul este din ce in ce mai mare si mai de nestavilit; La inceput veneau cativa , apoi zeci apoi sute si acum noi nu mai suntem medici ci am ajuns sortatori pe banda si decidem cine traieste si cine trebuie trimis acasa sa moara, desi toti acesti oameni au platit toata viata taxe Italiei;
Pana acum doua saptamani eu si colegii mei eram atei; era normal pentru ca suntem medicinisti si noi am invatat stiinta iar stiinta ni se spunea ca exclude prezenta lui Dumnezeu; am ras mereu de parintii mei care mergeau la biserica.
Acum 9 zile a venit la noi un preot de 75 de ani; Om bland, avea probleme mari respiratorii insa avea la el o Biblie si ne-a impresionat ca le citea muribunzilor si acestia il tineau de mana; Fiind toti noi medicii obositi, descurajati, terminati psihic si fizic, cand aveam timp stateam sa il ascultam; Acum suntem nevoiti sa recunoastem : noi ca oameni ne-am atins limitele; mai mult nu putem face, si zilnic mor si mai multi oameni; Si noi suntem epuizati deja avem doi colegi care au murit si altii abia se mai tin pe picioare; Ne-am dat seama ca unde se termina ce poate face omul avem nevoie de Dumnezeu si am inceput sa ne rugam cand avem cateva minute libere; Vorbim intre noi si nu ne vine sa credem ca din atei feroce am ajuns zilnic sa ne gasim linistea cerand Domnului sa ne ajute sa rezistam sa putem avea grija de cei bolnavi.
Ieri a murit preotul de 75 de ani; ca niciodata pana astazi desi am avut peste 120 de morti in 3 saptamani aici, am fost toti terminati, distrusi pentru ca batranul preot a reusit in timpul stat la noi sa ne aduca o liniste pe care nu mai speram sa o gasim. Preotul a plecat la Domnul si curand urmam si noi. Eu nu am mai fost acasa de 6 zile, nu stiu cand am mancat ultima oara, si imi dau seama de inutilitatea mea pe acest pamant si vreau sa imi dedic ultima suflare ajutandu-i pe altii. Sunt fericit ca m-am intors la Dumnezeu in vreme ce sunt incojurat de suferinta si moartea semenilor mei.”
via Gianni Giardinelli, via Iulian Urban