De ce nu percepem frumusețea!? Nonvaloarea stapaneste deja lumea!? – Joshua Bell si Experimentul Washington
Staţia de metrou L’ENFANT PLAZA din Washington DC, într-o zi friguroasă, pe 12 ianuarie,2007.
Un om cu o vioară a cântat mai multe piese de Bach timp de aproximativ 43 de minute. În timpul acesta, peste 1100 de oameni au trecut prin acea staţie, majoritatea în drum spre serviciu. După vreo trei minute un om între două vârste l-a observat şi s-a oprit să-l asculte pentru câteva secunde, apoi a grăbit pasul, mânat probabil de programul său strict.
După aproximativ un minut violonistul a primit primul său dolar, pe care o femeie i l-a aruncat în cutie fără să se oprească.
După cateva minute: Un tânăr se reazemă de perete ca să-l asculte, după care se uită la ceas şi pleacă în trap uşor spre peron.
După alte cateva minute: Un copil de 3 ani se opreşte în faţa muzicianului dar maică-sa îl trage grăbită de hăinuţă. Copilul se mai opreşte odată să-l privească pe violonist dar maică-sa îl împinge nervoasă înainte, aşa că cei doi se mişcă, el întorcând capul din când în cînd.
Muzicianul a cântat în continuare. Numai şase oameni s-au oprit să-l asculte pentru câteva momente. Aproximativ douăzeci dintre au aruncat nişte bani.
După 43 minute: Omul a colectat în total 32,17 de dolari. El a terminat de cântat şi s-a lăsat tăcerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat…
Joshua Bell – Ianuarie 2007 – Metrou L’Enfant Plaza – Washington DC, SUA:
Morala :
Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat câteva din cele mai dificile piese scrise vreodată, pe o vioară estimată la 3,5 milioane dolari. Cu câteva zile înainte, umpluse o sală de concerte din Boston . Valoarea medie a biletelor fusese de 100 de dolari.
Povestea este adevărată. Concertul din staţia de metrou, a fost organizat de către “Washington Post” ca un experiment social asupra percepţiei, gustului şi priorităţilor oamenilor.
Problemele care s-au pus:
– Într-un loc public, la o oră nepotrivită, suntem în stare să percepem frumuseţea ?
– Ne oprim s-o admirăm?
– Putem, oare, să recunoaştem talentul într-un context neaşteptat?
O concluzie posibilă în urma acestui experiment, ar fi aceasta: dacă nu avem câteva momente să-l ascultăm pe unul dintre cei mai buni solişti ai lumii, cântând unele dintre cele mai bune piese muzicale scrise vreodată, pe unul din cele mai bune instrumente făcute vreodată, oare de cât de multe alte lucruri minunate ne lipsim în existenţa noastră?
Dacă ne lăsăm mereu duşi de griji nu mai avem timp să ne bucurăm de frumuseţea dumnezeiască a lumii în care trăim. Dacă fugim mereu după carieră şi bani nu mai valorificăm nimic, rămânem carnali şi materiali, uităm că suntem chipul lui Dumnezeu.
A fost gasita o explicatie si pentru faptul ca cei mici s-au oprit sa il asculte pe violonist. Desi probabil nu intelegeau cu adevarat frumusetea muzicii pe care o ascultau, ei au fost atrasi de frumos, deoarece nu erau afectati de toate problemele enumerate mai sus.
P.S. : povestea, aşa după cum aţi putut constata, este mai veche. Ea însă merită spusă ori de câte ori ne-o amintim, apăsat, ca un soi de palmă grea pe care să ne-o administrăm peste ceafă în timp ce ne îndreptăm grăbiţi cu ochelari de cal spre locul în care un meschin interes de moment ne poartă paşii.
Deci, probabil din cauza problemelor zilnice, a stresului, a sistemului social care mai mult ne ingreuneaza viata, ajungem sa nu mai putem observa adevaratele frumuseti ale vietii.
Cum sunt mai curios din fire am căutat şi materialul “sursă” din „The Washington Post”, publicat în aprilie 2007 sub semnătura lui Gene Weingarten, dublu câştigător al premiului Pullitzer. Are incluse inclusiv filmuleţe din timpul derulării “experimentului”.
Iar mai jos, va prezentam o parte a unui concert de Tchaikovsky, in interpretarea violonistului Joshua Bell:
P.P.S. Dupa ce Washington Post l-a pus pe violinistul Joshua Bell sa cinte in statia de metrou L’Enfant Plaza din DC la ora de varf si au descoperit cu uimire ca abia a strans 32,17 USD, iata ca cei de la Romania Libera au replicat ideea in Piata Victoriei din Bucuresti cu Alexandru Tomescu si un Stradivarius. Imaginile vorbesc de la sine:
Alexandru Tomescu -16 Aprilie 2009 – Metrou Piata Victoriei, Bucuresti, Romania
Sursa foto: joshuabell.com