O dată, patru ucenici au vrut să se întreacă. Zis şi făcut. S-au aşezat toţi într-o încăpere şi au decis ca, timp de trei zile, nici unul să nu spună o vorbă, ca astfel să-şi încerce răbdarea şi puterea de concentrare. Dar, spre seară, când a început să se întunece, unul nu s-a mai putut abţine şi a zis:

– Să aprindă cineva lumina!

– Ce faci, nu trebuia să tăcem? – l-a întrebat nedumerit al doilea.

– Proştilor, de ce aţi vorbit? – se repezi al treilea să-i dojenească.

– Ehe, doar eu am tăcut! – se lăudă cu îngâmfare cel de-al patrulea.

Fiecare ucenic a căzut pradă câte unei ispite: graba, neîncrederea, mânia şi mândria – cele patru ispite care încearcă pe oameni în tot ceasul. De aceea, răbdarea este cel mai bun tovarăş de drum în viaţă; îţi trebuie răbdare să munceşti, să înveţi, să te rogi … îţi trebuie răbdare şi să iubeşti.

“Unde nu este răbdare, nu este nici iubire” ( Sfântul Grigorie Dialogul)