Ai făcut bine și ai primit rău? Nu lăsa oamenii să-ți schimbe inima!
Ai ajutat, ai iertat, ai fost sincer… și, în schimb, ai primit durere, nerecunoștință sau dezamăgire?
Nu regreta că ai avut o inimă bună doar pentru că alții n-au știut să o prețuiască.
Nu lăsa răutatea oamenilor să-ți fure bunătatea. Dumnezeu vede și binele pe care oamenii îl uită. ❤️🙏
Nu este niciodată greșit să faci ceea ce este drept!
Mireasma de Dincolo de Uitare: Despre Cine Suntem Când Nu Mai Știm Cine Suntem
Cea mai cinică întrebare a lumii moderne este formată din două cuvinte: „Mai merită?”
Mai merită să cheltui bani, timp și suflet pentru un om care are Alzheimer și a uitat complet cine ești?
Mintea noastră contabilă ar spune că nu. De ce să uzi o floare într-un deșert?
Ascultă astăzi povestea unui bătrân elegant care, printr-o singură frază rostită într-o florărie, a demontat toată această logică meschină a generației noastre.
Am realizat, prin mesajul acestei povești, că și noi suntem niște pacienți amnezici pe un pat de spital, uitând zilnic de Cel care ne ține în viață. Iar El, cu o încăpățânare divină, continuă să ne aducă flori în fiecare dimineață…
Ia-ți câteva minute de liniște pentru a asculta acest mesaj. Merită! 🙏❤️🤗
Uneori, făpturile lui Dumnezeuele ne amintesc drumul pe care noi l-am uitat…
O căprioară se roagă înaintea unei statui a Mântuitorului Iisus Hristos, cu puiul ei alături…
Privesc această imagine și mă întreb: noi, care avem atâtea cuvinte, de ce găsim uneori atât de greu câteva pe care să I le spunem lui Dumnezeu?
Purtăm griji, ascundem răni, căutăm răspunsuri. Ne frământăm nopți întregi și încercăm să ducem singuri ceea ce ne apasă. Iar rugăciunea o amânăm. Poate pentru că suntem obosiți. Poate pentru că am fost dezamăgiți. Poate pentru că nici nu mai știm cum să începem.
Dar înaintea lui Hristos putem veni și cu îndoiala noastră. Și cu durerea. Și cu tăcerea aceea în care abia mai încape un suspin.
„Doamne, mi-e greu. Nu înțeleg ce mi se întâmplă. Ajută-mă să nu-mi pierd nădejdea.”
Atât. O rugăciune adevărată poate începe chiar de aici.
Imaginea aceasta mă oprește din grabă și îmi amintește să mă rog. Să-I fac loc lui Dumnezeu în ziua mea, cu tot ce este nelămurit și nevindecat în mine.
Dacă astăzi ai îndoieli, adu-le și pe ele înaintea Lui: „Doamne, cred; ajută necredinței mele!”
Mă doare România… dar și mai tare mă doare ce am ajuns unii pentru alții. ❤️😢
Poate că cel mai greu nu este să fii străin printre străini, ci să ajungi străin între ai tăi…
Ai pierdut un om. Nu-ți pierde și inima încercând să înțelegi de ce nu te-a iubit. 🙏❤️
Uneori, cel mai tare doare că omul pe care l-ai sprijinit nu s-a întors nici măcar să te întrebe dacă mai poți.
Ai fost acolo. Ai ascultat, ai ajutat, ai făcut loc în viața ta. Iar când ai avut și tu nevoie de puțină căldură, te-ai trezit singur.
E firesc să doară. Dar să nu ajungi să crezi că ai greșit fiindcă ai iubit. Lipsa de recunoștință a cuiva nu șterge binele pe care l-ai făcut și nici nu hotărăște cât valorezi.
Poți să ierți și să pui hotare. Poți să-i dorești unui om binele, chiar dacă nu-l mai poți primi la fel de aproape.
Dumnezeu cunoaște și binele rămas fără mulțumire, și lacrima pe care n-a văzut-o nimeni. Adu-I durerea ta, chiar dacă astăzi nu găsești alte cuvinte decât: „Doamne, mă doare. Ajută-mă să nu mă înrăiesc.”
Da, suflet drag, poate că ai pierdut un om. Nu-ți pierde și inima încercând să înțelegi de ce nu te-a iubit. 🙏❤️
Trimite acest gând cuiva care a dăruit mult și astăzi se întreabă dacă a mai meritat.
Partea pe care moartea nu ți-o poate lua | Predică la Adormirea Maicii Domnului – Părintele Vasile Florin Reuț
Într-o zi, casa va rămâne. Lucrurile vor rămâne. Fotografiile, hainele, telefonul, toate vor rămâne în urmă. Și noi vom pleca.
Dar ce rămâne dintr-un om atunci când toate celelalte îi sunt luate?
Evanghelia praznicului Adormirii Maicii Domnului ne dă un răspuns cutremurător: „Maria și-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea.”
Maica Domnului a trecut prin Betleem și prin Golgota, prin bucurie și prin sabie, prin lumină și prin durere — dar nu L-a pierdut niciodată pe Dumnezeu. Iar icoana Adormirii ne descoperă una dintre cele mai mângâietoare imagini ale credinței: cea care L-a ținut cândva pe Hristos în brațe este acum ținută de El.
Această predică este despre moarte, dar mai ales despre Viață. Despre lucrurile pe care le pierdem și despre singura Comoară pe care moartea nu ne-o poate lua. Despre oamenii pe care îi plângem, despre iertările pe care le amânăm, despre durerile pe care nu le putem explica și despre nădejdea că, atunci când totul se va sfârși aici, omul lui Hristos nu cade în neant, ci în brațele Lui.
„Întru Adormire lumea nu ai părăsit… mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții.”
Poate că întrebarea acestei sărbători nu este doar:
„Cum a adormit Maica Domnului?”
Ci una mult mai personală:
„Dacă mâine aș lăsa totul în urmă, ce parte din viața mea nu mi-ar putea lua moartea?”
Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze, iar Maica Domnului să vă ocrotească! 🙏
Părintele VasileFlorinReut
Nu știu cum ești astăzi. Nu știu ce porți în suflet și nici ce luptă duci în tăcere… Dar înainte să mergi mai departe, dă-mi voie să mă rog pentru tine. 🙏
Poate ai bucurie.
Poate ai o durere pe care n-ai spus-o nimănui.
Poate aștepți o veste, o vindecare, o împăcare, o lumină.
Sau poate ai ajuns într-un loc al vieții în care nici nu mai știi ce să-I ceri lui Dumnezeu.
Astăzi, după săvârșirea Sfintei Liturghii din șirul celor patruzeci de Sfinte Liturghii, am dorit să rostesc această rugăciune pentru tine, pentru mine, pentru familiile noastre, pentru cei bolnavi, pentru cei încercați, pentru cei care ne fac bine și pentru cei care ne fac rău, pentru cei vii și pentru cei adormiți.
Dumnezeu știe numele tău. Știe locul în care te doare. Știe și rugăciunea pe care poate n-ai mai avut puterea să o rostești.
De aceea, ascultă această rugăciune până la capăt și roagă-te împreună cu mine.
Iar dacă în timp ce o asculți îți vine în minte un om care trece printr-o încercare, trimite-i această rugăciune.
Poate pentru tine este doar o distribuire.
Dar pentru cineva poate fi cuvântul de care avea nevoie astăzi ca să nu-și piardă nădejdea.
Să ducem rugăciunea acolo unde noi nu putem ajunge.
Din suflet pentru suflet.
Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze, iar Maica Domnului să vă ocrotească! 🙏
Ce faci când nu mai poți ajuta omul pe care-l iubești? | Cuvânt la Duminica a 10-a după Rusalii | Pr. Vasile Florin Reuț
Sunt oameni pe care îi iubim din tot sufletul și pentru care vine o zi când nu mai știm ce să facem. Nu le putem lua boala, nu le putem vindeca noi rănile, nu putem alege pentru ei și nu putem trăi în locul lor.
Și tocmai acolo unde puterile noastre se termină, Hristos rostește unul dintre cele mai mângâietoare cuvinte ale Evangheliei:
„Aduceți-l aici la Mine.”
Poate porți și tu în suflet un copil, un soț, un părinte sau un om drag pentru care ai ajuns să spui:
„Doamne, eu nu mai pot…”
Ascultă acest cuvânt până la capăt. Poate nu îți va lua muntele din față, dar îți va aminti în mâinile Cui îl poți așeza.
Dacă știi pe cineva care poartă în tăcere o astfel de durere, trimite-i această predică. Poate tocmai astăzi are nevoie să audă că, atunci când mâinile noastre nu mai ajung, mâinile lui Dumnezeu încă ajung.
Cât de scump te-a costat un om ieftin?
Nu te întreb cât ai plătit în bani. Te întreb cât ai plătit cu liniștea ta.
Există oameni care nu ne iau nimic din buzunar, dar ne lasă mai săraci decât ne-au găsit. Ne costă liniște, somn, încredere și uneori chiar bucuria de a mai iubi. Dar caracterul mic al altuia nu are voie să ne micșoreze inima. Întrebarea nu este doar cât ne-a costat, ci cât îl vom mai lăsa să ne coste…
Nu mai alerga după oamenii care se îndepărtează.
Nu poți construi singur o legătură care trebuia purtată în doi. O barcă în care doar unul vâslește nu înaintează. Se învârte în cerc.
Poți să ierți fără să te întorci.
Poți să iubești fără să te mai abandonezi.
Poți să accepți că o ușă s-a închis fără să-ți pierzi credința în toate celelalte.
Întoarce-te către tine.
Când încetezi să te abandonezi, plecarea altora nu mai poate lua cu ea întreaga ta lumină.