sept. 28 2025

Când rămâi acolo unde ai fost rănit… nu mai e vina lui. E durerea ta aleasă.

Când rămâi acolo unde ai fost rănit… nu mai e vina lui. E durerea ta aleasă. 🙏❤️

Știu, ceea ce urmează să-ți spun s-ar putea să doară, dar este adevărul pe care, undeva, deja îl simți.

Poate că te-a înșelat.
Poate că te-a mințit, uitându-se senin în ochii tăi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Poate că te-a trădat exact atunci când aveai cea mai mare nevoie de sprijin.
Poate că te-a lovit — nu doar cu palmele sau cu pumnii, ci cu vorbe care au durut mai tare decât orice rană fizică.
Poate că te-a făcut să te simți mic, vinovat, insuficient.
Poate că ți-a frânt încrederea, ți-a zdrobit respectul, ți-a pus sufletul în genunchi.
Poate că ți-a promis totul… și ți-a dat doar umbre.

Indiferent ce formă a avut prima rană, ea a fost greșeala lui. El a ales să rănească în loc să protejeze, să trădeze în loc să fie loial, să distrugă în loc să construiască.

Dar dacă a urmat a doua greșeală, dacă ai rămas, ai iertat și ai sperat din nou… atunci vina se împarte. Pentru că tu i-ai deschis ușa încă o dată. Tu ai închis ochii, ai strâns din dinți și ai zis în sinea ta:
„Poate a fost doar un accident… poate se va schimba… poate, de data asta, va fi altfel…”

Și aici începe rana adevărată: oamenii nu se schimbă doar pentru că vrem noi.

Un om care te rănește îți arată din prima cine este.
Nu prin vorbe, ci prin fapte.
Nu prin promisiuni, ci prin comportament…

#vasileflorinreut #desuflet #foryou #livelove #parintelevasileflorinreut #iubesteviața #desufletpentrusuflet

sept. 24 2025

Totul trece. Rămâne doar ceea ce purtăm în inimă

Totul trece. Rămâne doar ceea ce purtăm în inimă 🙏❤️🤗

Viața este un șir de clipe trecătoare. Astăzi ești sus, mâine ești jos. Azi râzi, mâine plângi. Azi ești înconjurat de oameni, mâine poate ești singur. Dar în toată această curgere neobosită a timpului, există un adevăr pe care îl uităm adesea: nimic nu rămâne neschimbat. Totul trece. Și binele, și răul.

Dar ce rămâne?
Amintirile. Și, mai ales, oamenii dragi lângă tine, atâta timp cât îți este dat…

sept. 23 2025

Zâmbetul inimii – lumina care vindecă suflete, luminează lumea și schimbă viața

Zâmbetul inimii – lumina care vindecă suflete, luminează lumea și schimbă viața 🙏❤️🤗

Suflet drag, frumos și minunat ,

„Amintește-ți întotdeauna că, dacă tu te-ai vedea așa cum te vede Dumnezeu, ai zâmbi cu gura până la urechi.” – aceste cuvinte simple, dar pline de adevăr, poartă în ele o lumină pe care de multe ori uităm să o privim…

sept. 19 2025

ATENȚIE – ÎNCERCARE DE ÎNȘELĂCIUNE

Când lacrimile devin unelte de înșelare — un gând de suflet pentru suflet

Dragi prieteni și iubiți credincioși,
Vreau să vă aduc la cunoștință un caz foarte grav care mi s-a întâmplat personal și care poate fi o capcană pentru oricare dintre noi.

Am fost contactat telefonic de o persoană necunoscută, care s-a prezentat cu numele Emanuela Munteanu. La început, aceasta mi-a spus o poveste emoționantă despre faptul că i-a murit bunica în România și că are nevoie urgentă de bani pentru a ajunge la înmormântare. A doua zi, aceeași persoană mi-a dat o altă versiune, susținând că soțul ei este pe moarte, medicii i-au spus că mai are câteva ore sau zile de trăit, iar copilul lor de 7 ani ar fi rămas singur în România.

Pe lângă insistențele de a primi bani (a dat de înțeles că cel puțin 250 de euro), a încercat să-mi ofere „garanții” precum cardul de sănătate, un inel, un lănțișor de argint sau un înscris la mână. Contradicțiile evidente dintre cele două povești arată clar că a fost o încercare de înșelăciune. Când am confruntat-o cu aceste două povești contradictorii, persoana respectivă mi-a închis telefonul. Acest comportament confirmă clar că a fost vorba de o încercare de înșelăciune, prin manipulare emoțională.

⚠️ Vă rog să fiți foarte atenți! Astfel de persoane profită de bunătatea și mila oamenilor pentru a obține bani prin minciună. Nu vă lăsați impresionați de lacrimi sau de povești dramatice, mai ales atunci când nu cunoașteți persoana și nu există dovezi clare.

✅ Dacă vi se cer bani în astfel de condiții:
• Cereți dovezi scrise și verificabile (adeverințe de la preotul paroh sau autorități locale).
• Nu trimiteți bani necunoscuților.
• În caz de suspiciune, închideți imediat conversația și anunțați autoritățile.

Dumnezeu ne cheamă să fim milostivi, dar și înțelepți. Așa cum spunea Părintele Cleopa: „Milostenia trebuie să transpire mâna ta, să vezi unde ajung banii”.

Doamne ajută tuturor și să fim cu luare aminte!

sept. 6 2025

„IISUSE, NU MĂ LĂSA!” – Când inima vorbește, cerul ascultă – Rugăciunea care se aude la cer

„IISUSE, NU MĂ LĂSA!” –
Când inima vorbește, cerul ascultă – Rugăciunea care se aude la cer

A fost odată un preot simplu, dar cu viață curată. Slujea într-o parohie mică, de țară. O biserică veche, cu pereți crăpați și turla obosită de ploi, dar înăuntru – o căldură pe care nu o dădeau nici sobele, nici lumânările.
Ci rugăciunea.

Ziua mergea la muncă, apoi alerga la casele unde era chemat: spovedea, împărtășea, încuraja, mângâia. Sătenii îl iubeau, dar nu știau povara pe care o purta.

O bună parte din noapte – când toți dormeau – se încuia în biserică, sau în odaia lui acasă, în genunchi, şi petrecea în rugăciune cu ochii plini de dor şi luptă.

Îl apăsa necontenit o grea încercare: războiul cu dracii.
Ori de câte ori se ridica la rugăciune, duhurile rele veneau asupra lui cu ispite și înfricoșări.
Uneori se arătau ca niște șerpi groaznici, ce i se încolăceau de picioare tocmai atunci când făcea metanii.
Alteori, veneau în chip de păsări, făceau zgomot, ciripeau și îi tulburau mintea.
Alteori se arătau ca ostași fioroși, cu săbii scoase, amenințându-l că-l vor omorî.
Băteau tobele, cântau, jucau, strigau.
Parcă tot iadul se dezlănțuia când rostea numele lui Hristos.
Nu era chip să-și adune liniștea.

Simțea uneori că nu mai poate. Se clătina în sinea lui, dar nu renunța. Și adesea ridica ochii spre cer și spunea cu suspin cu lacrimi în glas:
– Doamne, gonește duhurile acestea de la mine, că nu mai pot răbda!

Dar războiul nu înceta.
Și astfel trecură cinci ani, 10 ani, douăzeci de ani…
Douăzeci de ani de post, de priveghere, de lacrimi și rugăciune, dar și de ispitire neîncetată.

Într-o noapte de toamnă, cu vântul şuierând pe sub ușa bisericii, pe când citea încet psalmii la lumina candelei, o bătaie puternică a zguduit ușa de la intrare.

– Cine e acolo? întrebă preotul, tresărind.
– Eu sunt, diavolul, răspunse o voce groasă și înfricoșătoare.
Și să știi că acum Hristos al tău mi-a dat putere să te omor!
Până acum doar te-am chinuit, dar acum am voie să-ți iau viața!

La auzul acestor cuvinte, inima preotului s-a cutremurat.
Să fugă nu avea unde, ajutor de la oameni nu putea primi.
A alergat la ușă și a sprijinit-o cu trupul, în timp ce din afară parcă o forță nevăzută o împingea cu putere.
O luptă nevăzută, dar teribilă, se dădea în acea clipă între un suflet omenesc și puterea întunericului.

Preotul se străduia să spună psalmi, dar buzele nu-i mai puteau rosti niciun cuvânt.
Mintea i se tulbura, inima îi bătea haotic iar frica îi străbătea măduva oaselor.
Simțea că nu mai poate ține piept.
Și atunci, Văzând că nu mai poate rezista, cu lacrimi fierbinți şi din adâncul sufletului, a strigat din toată ființa sa:
– Iisuse, nu mă lăsa! …

aug. 2 2025

Un „Doamne ajută” e bun, dar e doar începutul… Fapta bună e continuarea… Nu-l lăsa singur. Trimite-l și cu o faptă, după posibilitățile tale…

Un „Doamne ajută” e bun, dar e doar începutul…
Fapta bună e continuarea… Nu-l lăsa singur.
Trimite-l și cu o faptă, după posibilitățile tale…

iul. 31 2025

„Să nu uităm de Broșteni” – un apel de suflet din partea Bisericii Ortodoxe din Straubing

„Să nu uităm de Broșteni” – un apel de suflet din partea Bisericii Ortodoxe din Straubing

Draga mea și dragul meu,
Dragi prieteni, iubiți credincioși,
Voi, cei care sunteți alături de mine și de Biserica Ortodoxă din Straubing, Germania,

De mai bine de 15 ani, de când sunt preot, mi-am pus inima în această misiune sfântă: aceea de a fi aproape de oameni, mai ales de cei aflați în suferință.

Am învățat împreună cu voi să fim buni, să fim sensibili, să nu fim nepăsători.
Să fim prezenți acolo unde durerea e mare, iar speranța începe să se stingă.

Astăzi vă vorbesc cu o inimă grea, dar plină de nădejde.
Pentru că știu — și am văzut de atâtea ori — că inimile noastre pot bate la unison pentru cei care au nevoie de noi, chiar dacă suntem la mii de kilometri distanță.

Zilele trecute, în județul Suceava — mai ales în localitatea Broșteni — s-a abătut o nenorocire greu de cuprins în cuvinte.
Inundațiile au lovit fără milă.

Viituri puternice au măturat case, vieți, animale, amintiri — tot ce oamenii au ridicat cu trudă într-o viață.
Sute de familii au rămas fără acoperiș deasupra capului.
Unii au pierdut totul.
S-au stins vieți.
Este o durere de neimaginat.
Dar nu trebuie să fie trăită în singurătate Citeste tot articolul →

iul. 30 2025

Lecția cafelei negre:”Nu trebuie să fii dulce ca să fii plăcut de toată lumea…!”

Într-o lume în care zâmbetele par obligatorii, iar vorbele trebuie să fie întotdeauna poleite cu zahăr, vine, tăcută și sinceră, lecția cafelei negre. O lecție simplă, dar profundă. Pentru că, vezi tu, cafeaua neagră nu minte. Nu se ascunde după arome, nu încearcă să fie pe placul tuturor. Este așa cum este: intensă, autentică, cu gustul ei amar și puterea de a trezi simțuri adormite.

Suntem crescuți cu ideea că trebuie să fim „dulci”. Să fim plăcuți, să spunem mereu ce trebuie, să nu supărăm, să nu deranjăm. Ni se repetă că succesul și iubirea vin prin conformare, că acceptarea e rezervată celor care știu cum să se îndulcească pentru ceilalți. Dar viața reală ne arată altceva. Ne învață, adesea dureros, că nu poți fi pe placul tuturor – și că nici nu trebuie.

Adevărul este că nu ai nevoie să adaugi zahăr în cine ești ca să fii valoros. Uneori, tocmai lipsa dulcegăriilor te face memorabil. Așa cum cafeaua neagră are fanii ei devotați, care nu o schimbă pentru nicio altă variantă, și tu vei avea oamenii tăi – cei care te vor iubi exact pentru esența ta, pentru sinceritatea ta, pentru forța cu care spui lucrurilor pe nume…

iul. 12 2025

Cuvânt de suflet cu binecuvântare – Părintele Vasile Florin Reuț

Cuvânt de suflet cu binecuvântare – Părintele Vasile Florin Reuț 🙏❤️🤗

Draga mea și dragul meu,
Dacă ai ajuns să asculți aceste cuvinte, nu este o întâmplare.

Dumnezeu a îngăduit acest moment pentru tine, pentru sufletul tău, pentru inima ta — care poate e obosită, poate rănită, poate flămândă de dragoste, de speranță, de sens…

Trăim într-o lume grăbită, rece, uneori surdă la durerea celuilalt.

Dar un cuvânt bun, spus din inimă, sincer, curat, are puterea de a atinge locuri în om pe care nici cel mai iscusit doctor nu le poate vindeca.

Este ca pâinea pusă pe apă — nu știi când și dacă se întoarce, dar întotdeauna hrănește pe cineva, întotdeauna ajunge acolo unde e nevoie…

iun. 22 2025

Am devenit bunic – cuvânt de suflet la botezul primei mele nepoate

Am devenit bunic – cuvânt de suflet la botezul primei mele nepoate 🙏❤️🤗

„Ţin în brațe miracolul Harului: nepoata mea, proaspăt botezată, scăldată în lumină și binecuvântare.
Sunt preot, sunt bunic și, mai presus de toate, martor la dragostea lui Dumnezeu care renaște în zâmbetul ei.”

Parcă ieri îmi sprijineam copiii să facă primii pași, iar acum, prin taina Sfântului Botez, privesc o nouă viață venind pe lume din sângele lor – o fetiță, icoană vie de gingășie și promisiune. În clipa în care am ridicat-o din cristelniță și i-am trasat cu Sfântul Mir semnul crucii pe frunte, am simțit cum veacurile se adună într-un singur suspin de recunoștință.

Ca preot, am chemat de nenumărate ori Duhul Sfânt peste prunci. Totuși, nicio slujbă nu mi-a tremurat inima ca aceasta: am rostit formula botezului și am auzit în ecou șoaptele bunicilor mei, glasul clopotelor din satul copilăriei, foșnetul grâului copt sub arșița verii. Tot ce-a fost drag mie s-a împletit, pentru o clipă, în picătura de apă sfințită ce i-a atins creștetul.

Am devenit bunic

Veșmântul meu liturgic, brodat cu simboluri, a atins ușor mânecuța rochiței ei albe. Între firele de aur și dantela fină s-a țesut un pod nevăzut: chemarea mea către altar se prelungește acum în chemarea ei către lumină. Este cel mai delicat legământ pe care l-am încheiat vreodată.

În ochii ei de abur și catifea am citit seriozitatea pe care numai pruncii o pot purta – seriozitatea misterului vieții abia început. Mă rog să crească în dulceața smereniei: să descopere că bunătatea e mai puternică decât orice predică şi că frumuseţea stă în a oferi bucurie înainte de a o căuta.

De obicei, pomelnicul meu e lung, plin de nevoi şi nume. În ziua acestui Botez l-am strâns într-un singur cuvânt: „MULŢUMESC.” Acolo se adună, de fapt, toată puterea psalmilor: în lacrima de recunoştinţă care se preface în zâmbet atunci când îi mângâi obrazul.

Vor fi zile în care îi voi vedea numai chipul pe un ecran, iar troparele vor răsuna fără ecoul ei în strană. Atunci dorul se va transforma într-un „Doamne, ai grijă!”, purtat de tămâia serilor liniştite. Ştiu că Harul nu e reţinut de distanţe; se strecoară printre firele timpului ca un parfum de smirnă, ajunge acolo unde mâinile mele nu pot.

Cândva, voi păşi iar pe uliţa copilăriei mele şi o voi vedea alergând cu fundiţe roz, ca nişte steluţe de bucurie. Până atunci, fiecare liturghie va fi o punte – de pe altarul de piatră până la leagănul ei, de la cântecul Heruvicului până la gânguritul care topeşte orice oboseală.

În loc de epilog:

A fi bunic – mai ales când port şi epitrahilul – înseamnă să descopăr zilnic că dragostea lui Dumnezeu se multiplică discret, dar infinit: între altar şi casă, între miezul nopţii şi cântecul de leagăn, între tăcerea rugăciunii şi gângurit.

Să rămână fotografia aceasta ca o mărturie: eu, preot cu tâmplele mângâiate de argintul anilor, ţinând la piept un început de lume.
Şi peste noi, lumina care nu apune niciodată.

Slavă Ţie, Doamne, pentru toate câte ne dai nouă! Amin! 🙏❤️🤗