Meditaţie la ziua de naştere
A fost odată ca niciodată… EU. 🙏❤️🤗
Un copil care privea cerul și visa cu ochii larg deschiși.
Un suflet curat, naiv poate, dar hotărât să creadă cu toată ființa în frumusețea lumii, în bunătatea oamenilor, în iubirea care vindecă.
Un suflet dornic să iubească, să înțeleagă, să mângâie.
Un suflet care, în drumul său prin lume, a fost rănit, dar nu învins.
A căzut, dar nu a uitat să se ridice.
A fost trădat, dar nu a încetat să creadă în oameni.
A fost încercat, dar și-a păstrat inima deschisă și lumina privirii.
Un suflet care s-a împiedicat de viață, a căzut, a sângerat pe dinăuntru, dar s-a ridicat mereu… cu aceeași lumină în priviri și aceeași dorință de a face bine.
Meditaţie la ziua de naştere – Părintele Vasile Florin Reuţ
Astăzi, cu Harul și binecuvântarea Bunului Dumnezeu, împlinesc 51 de ani.
Nu par mulți, dar fiecare dintre ei a fost un întreg univers – cu lacrimi și râs, cu speranțe și deziluzii, cu tăceri care au durut și îmbrățișări care au vindecat.
Ani în care am trăit cu sufletul la vedere, fără platoșe, fără măști. Ani în care am iubit, am iertat, am pierdut și am regăsit, am dăruit din mine, chiar și atunci când simțeam că nu mai am. Și în această viață am trăit adânc – bucurii care mi-au umplut sufletul până la cer și dureri care m-au golit până la tăcere.
Ani în care nu am strâns averi, ci clipe de adevăr, momente de har, oameni de suflet.
Este o viață întreagă, așezată în palmele lui Dumnezeu, ca o ofrandă.
Îți mulțumesc, Doamne, pentru tot ce mi-ai dat – dar și pentru ce mi-ai luat, căci ai știut mereu ce trebuie să rămână.
Mi-ai fost sprijin când genunchii mi se înmuiau de durere.
Mi-ai fost lacrimă când inima mea nu mai putea striga.
Mi-ai fost liniște în mijlocul furtunii.
Datorită Ție, sufletul meu a rămas senin, chiar și în amurguri.
Nădejdea nu s-a stins. Bucuria n-a murit. Iubirea n-a plecat.
Mulțumesc familiei mele – pământul roditor în care m-am așezat ca om.
Mulțumesc părinților și bunicilor, cei care m-au învățat să spun prima rugăciune și să privesc Cerul cu teamă sfântă.
Mulțumesc dascălilor care mi-au arătat calea cunoașterii, prietenilor care mi-au fost lumină pe cărările grele, și tuturor celor care, printr-o simplă privire, mi-au amintit că nu sunt singur.
Mi-e dor de mine, copilul…
Mi-e dor de copilăria aceea curată, de vremurile în care totul părea posibil.
De vara care mirosea a fân cosit și a turtă dulce.
Mi-e dor de mirosul pâinii calde, de icoana bunicilor și de rugăciunea rostită încet, cu teamă sfântă.
De credința aceea simplă, curată, care vedea minuni în orice.
Și, Doamne, ce bine e să știu că acel copil nu a plecat. Trăiește în mine – tăcut, dar viu. Încă visează. Încă iartă. Încă speră. Încă se roagă.
Unii numesc asta slăbiciune.
Eu o numesc binecuvântare sau har.
Să poți iubi fără măsură. Să poți ierta fără să ți se ceară. Să poți zâmbi chiar și când sufletul plânge – aceasta este taina care vindecă lumea.
Nu port ură. Nu judec. Nu car poveri ce nu-mi aparțin.
Cred cu tărie că un suflet bun poate schimba lumea, măcar puțin, în fiecare zi.
Și dacă va rămâne în urma mea doar o lacrimă ștersă, o rugăciune spusă pentru altul, o alinare oferită în tăcere – atunci știu că viața mea a avut sens.
Și dacă mă întrebați ce-mi doresc astăzi de ziua mea, vă spun cu drag:
Îmi doresc să ne întâlnim cu bucurie la Sfânta Liturghie.
Să fim împreună în Casa Domnului, cu sufletele lipite de Cer.
Să ne rugăm, să ne iertăm, să ne îmbrățișăm în taina comuniunii.
Acolo, în mireasma tămâiei și în tăcerea rugăciunii, simt că sunt întreg.
Acolo, între oameni și Dumnezeu, găsesc sensul fiecărui răsărit.
Și tot astăzi, vă mai rog din inimă:
Zâmbiți. Îmbrățișați. Iertați. Iubiți.
Faceți un bine – oricât de mic, oricât de tăcut.
Între a nu face nimic și a face puțin e o diferență uriașă, care poate schimba o viață.
Să nu lăsăm clipa să treacă fără să lăsăm în ea o urmă de iubire.
Pentru că, la final, doar iubirea rămâne.
Cât timp mi-a mai fost dăruit, aleg să îmi trăiesc viața cu recunoștință, să caut frumosul în fiecare om, să mă bucur de răsărituri și de liniște, să savurez fiecare clipă ca și cum ar fi un dar neprețuit. Știu că Dumnezeu nu m-a părăsit nicio clipă, chiar dacă uneori mi se părea că nu e lângă mine.
Vă doresc sănătate, pace în suflet și lumina dragostei în inimi. Fiți buni unii cu alții, ajutați-vă și iubiți-vă sincer, dezinteresat, din suflet, așa cum ne-a învățat și Domnul Hristos. Acesta e cel mai frumos dar pe care-l putem lăsa în urma noastră: iubirea autentică dintre oameni.
Astăzi, de ziua mea, spun din inimă: Mulțumesc, Doamne, pentru încă o zi, pentru clipa aceasta, pentru fiecare om frumos din viața mea. Mulțumesc pentru lecții, pentru curaj, pentru iubire. Și vă mulțumesc vouă, tuturor, pentru tot ce sunt și pentru tot ce-am devenit și voi deveni prin voi.
La mulți ani suflet drag, celui care a ales să creadă în iubire, în oameni și în Dumnezeu, chiar și atunci când părea mai ușor să renunți.
La mulți ani nouă – celor care nu ne lăsăm furați de lume, ci ne întoarcem, cu inima curată, la esență.
Vă îmbrățișez cu drag, cu bucurie, cu emoţie, cu rugăciune. Și vă mulțumesc.
Slavă ţie Doamne, pentru toate câte ne dai nouă!
Același EU… al Domnului Hristos, al meu și al vostru,
Părintele Vasile Florin Reuț. 🙏❤️🤗
