Adevărata bogăţie

Un tânăr era foarte supărat că nu are mai mulţi bani, că nu-şi poate cumpăra tot ce-şi dorea. Se plimba trist pe stradă, neştiind cum să iasă din această situaţie. Dar, cum mergea el aşa, s-a lovit deodată de cineva.

Mare i-a fost mirarea să vadă că, din neatenţie, a dat peste un om sărman, fără vedere. Încerca bietul om să se ajute cu un baston şi să găsească drumul spre casă. Tânărul nostru l-a ajutat, conducându-l de braţ.

Văzând cât sunt alţii de necăjiţi, tânărul nu s-a mai gândit, de atunci, decât la un lucru: cât de bogat este el. Nu avea bani pentru tot ce şi-ar fi dorit, dar avea comoara cea mai mare din lume, pe care banii nu o pot cumpăra: sănătatea cu tot ce izvorăşte din ea – putere de muncă, bucurie şi voie bună Citeste tot articolul

Rugăciunea care schimbă totul în bine!

Datoria aceasta de a te ruga dimineața și seara trebuie împlinită!

Lipsa acestei rugăciuni înseamnă absentare de la-mplinirea unei datorii. Dimineața, cât ai fi de grăbit, trebuie să-ți găsești puțin timp să te rogi!

Cinci-zece minute dimineața, cinci-zece minute seara, cu conștiința că stai în fața lui Dumnezeu, este o chestiune care trebuie neapărat împlinită; apoi, rugăciunea de la masă este o deprindere cu care unii dintre noi ne-am pomenit în viața aceasta și pe care o-mplinim cu bucurie și pe care ar trebui s-o-mplinească toți credincioșii.

S-a cam părăsit rânduiala aceasta de rugăciune!

Unii se închină cu semnul crucii și apoi se apucă de mâncare; nu-i destul! Măcar Tatăl nostru, așa cum am pomenit noi în copilărie, trebuie să-l spunem înainte de a ne apuca să mâncăm.

Sursa: Arhimandrit Teofil Pârâian, Cuvinte către tineri, Editura Omniscop, Craiova, 1998, p. 33

Ce vrei să-mi spui, Doamne, prin ce mi se întâmplă acum?

Mulțumită suferințelor am învățat, de exemplu, să nu fiu atât de legat de lucruri și de persoane (inclusiv de partener, de copii, de părinți), cu toate că mă bucur din plin de prezența lor.

Totul trece.

Noi înșine am venit pe pământ fără nimic și tot fără nimic vom pleca. Nu va conta decât dacă vom fi făcut călătoria pentru care ne-am născut.

Și, după cum spun mereu, trebuie să învățăm să nu ne mai punem întrebarea:

„De ce tocmai eu?”,

ci s-o înlocuim cu:

„Ce vrei să-mi spui, Doamne, prin ceea ce mi se întâmplă acum?”

Am mai învățat și că viața este grea pentru toți, că problemele nu pot fi evitate și că numai înfruntându-le creștem în demnitatea noastră de oameni.

Am învățat că tocmai în momentele grele se cunoaște adevărata natură a unui om. Și că adevărata responsabilitate a unei ființe umane este să-și asume propria suferință…

Sursa: Valerio Albisetti, Să râdem cu inima – o metodă simplă pentru a trăi mai senin

Ecoul vieții

Aflându-se în excursie pe munte, o tânără familie a poposit într-o cabană de la marginea unei văi. Băiatul cel mic, supărat pe fratele său, s-a dus în spatele cabanei şi a strigat de ciudă: „Te urăsc!” Dar, imediat, un glas puternic i-a răspuns: „Te urăsc, te urăsc…!”.

Speriat, copilul a alergat în casă şi i-a povestit tatălui toată păţania, spunându-i că, afară, cineva strigă la el că-l urăşte. Au mers împreună la locul cu pricina, unde tatăl i-a spus fiului său:

– Aici erai când ai auzit că cineva te urăşte?

– Da!

– Ia spune-i că-l iubeşti Citeste tot articolul

Raiul și iadul

Se spune că, demult, un războinic s-a întâlnit cu un călugăr şi l-a întrebat:

– Cum poate să existe rai şi iad, când nu văd nimic din toate astea? Poate cineva să-mi arate raiul şi iadul?

– Dar tu, l-a întrebat călugărul, cum te poţi numi războinic, când nu văd în faţa mea decât un caraghios?

Soldatul mâniat a scos imediat sabia, dar, la fel de calm, bătrânul călugăr i-a spus:

– Vezi, aşa se deschid porţile iadului!

Înţelegând lecţia dată, războinicul a pus sabia în teacă şi s-a înclinat respectuos.

– Vezi, i-a mai spus călugărul, aşa se deschid porţile raiului!

Biserica noastră îi iubeşte pe toţi tinerii, pe cei care vin la biserică şi pe cei care nu vin la biserică, deoarece ei sunt darul lui Dumnezeu pentru familie şi pentru societate

Dragi tineri,

În aceste momente de mare durere pentru moartea multor tineri nevinovați la Clubul Colectiv din Bucureşti, pentru familiile îndoliate care îşi plâng pe cei dragi ai lor, şi pentru cei răniți care se află în spitale, dar şi în vreme de mare frământare socială, vă adresăm cuvânt părintesc de mângâiere şi de prețuire, de pace şi binecuvântare.

Ne cerem iertare dacă unele cuvinte ale noastre au fost insuficient de lămuritoare sau au fost răstălmăcite.

Înțelegem că tinerii de azi doresc nu numai socializare şi comuniune între ei, ci şi să fie ascultați şi încurajați în aspirațiile lor.

Biserica noastră îi iubeşte pe toţi tinerii, pe cei care vin la biserică şi pe cei care nu vin la biserică, deoarece ei sunt darul lui Dumnezeu pentru familie şi pentru societate. Citeste tot articolul

La ce-ar putea servi atâta durere?

Toate ispitele, bolile, încercările sunt lecţii duhovniceşti prin care Dumnezeu ne învaţă pentru viaţa veşnică. Toate încercările au o însemnătate duhovnicească.

De „succesul” în aceste încercări, prin răbdare şi ascultare faţă de voia lui Dumnezeu, depinde „diploma” vieţii de veci. Încercările acestea au drept scop sporirea smereniei, a autocunoaşterii şi a autocriticii. Încercările îl călăuzesc duhovniceşte pe om.

Când sufletul trăieşte cu sentimentul veşniciei, atunci suferinţa lui este atenuată. Şi nu numai atenuată, ci, în principal, atunci el îşi cere iertare pentru multele lui păcate, cu sinceritate adâncă.

Când ne împotrivim tăierii voii pe care ne-o solicită Dumnezeu prin încercare, încetinim lucrarea voii lui Dumnezeu.

Când medicul face operaţia şi bolnavul, din pricina durerii, reacţionează şi rupe bandajele, îşi scoate firele, îl loveşte pe doctor şi îl înjură, ce va spune acela? El n-a vrut să-i facă intervenţia spre a-i face rău, ci ca să-l vindece! Lipsa de minte a bolnavului îi poate aduce moartea Citeste tot articolul

Să nu mai dăm cu picioarele în Biserică! Preoţii sunt copii dumneavostră pe care voi i-aţi format, nu au venit de pe alta planetă,nu sunt născuţi în biserică sau în laborator…

Că sunt preoţii buni se datorează mamelor bune, că sunt preoţii lacomi se datorează mamelor lacome, că sunt preoţii curvari se datorează mamelor desfrânate. Că sunt preoţii ticăloşi se datorează părinţilor ticăloşi.

Preoţii nu au venit de pe alta planetă, nu sunt născuţi în biserică… în laborator, aşa cum făcea Hitler prin Spitalele SS când se faceau nenorocirile alea prin lagăre.

Nu! Preoţii sunt copii dumneavostră pe care i-aţi trimis la seminar şi le-aţi zis: „Mamă, du-te că de acolo iese bani!”

Ăştia sunt preoţii noştri şi nu trebuie să-i judecăm! Pentru că voi i-aţi format, voi i-aţi trimis la teologie, voi i-aţi creat!

Filaret al Moscovei a spus: „Daţi-mi mame bune – şi vă voi da duhovnici buni!”

[wpyt_profile3]NAEvl9c5IOg[/wpyt_profile3]

Deci să nu mai dăm cu picioarele în Biserică!

Biserica este singura Instituţie Autorizată de Duhul Sfânt care poate schimba oamenilor mentalitatea în bine.

Cu condiţia ca oamenii să înţeleagă rostul şi folosul Bisericii Citeste tot articolul

Timpul schimbării

La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi şi a-i cere un sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

– Părinte, sunt destul de rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot. Îmi pierd uşor răbdarea. Atunci când mă enervez, vorbesc urât şi multe altele. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Totuşi, eu sper ca după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i aşa?

– Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!

– L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, şi i-a spus:

– Vezi acest vlăstar, ştii ce este?

– Da, părinte, un puiet de brad.

– Smulge-l!

Tânărul a scos brăduţul imediat Citeste tot articolul

Dacă tăcem înseamnă că ne rugăm, nu că suntem indiferenți… Ne pasă ca şi vouă…

Mi-a plăcut ce-a spus un bun prieten, Părintele Ioan:

„Dacă tăcem înseamnă că ne rugăm, nu că suntem indiferenți. Ne pasă ca şi vouă. Aş vrea să vă pot lua la toți supărarea şi tristețea. Dar singur, imi este cam greu…este nevoie şi de rugăciunea frăţiilor voastre. Fericire vă doresc la tot neamul românesc.”

Toate cele bune, pace, linişte şi binecuvântare, oriunde vă aflaţi în lumea asta.

Dacă tăcem înseamnă că ne rugăm, nu că suntem indiferenți... Ne pasă ca şi vouă...

Dacă tăcem înseamnă că ne rugăm, nu că suntem indiferenți… Ne pasă ca şi vouă…