Un om care nu credea în Dumnezeu, avea totdeauna obiceiul să spună că soarele, luna, pământul şi lumea întreagă s-au făcut ele singure.
Într-o zi, s-a dus la un vecin, care, spre deosebire de el, credea în Dumnezeu. Necredinciosul a văzut pe unul din pereţii casei un covor prea frumos.
A întrebat atunci pe vecin:
– „Cine a făcut covorul acesta?”
Gazda îi răspunse liniştit:
– „Nimeni”.
– „Cum aşa nimeni?” Citeste tot articolul
Un oarecare om îl întrebă odată pe marele fizician Isaak Newton:
„Crezi că omul, după ce prin moarte a devenit praf şi cenuşă, poate să învie din morţi?”.
Fizicianul îi răspunse: „Cred, cum să nu cred”.
Omul îl întrebă mai departe:
„Poţi să-mi dovedeşti lucrul acesta?”
Newton îi răspunse: „Da, voi încerca” Citeste tot articolul
Longevitatea unei căsnicii se măsoară în trecerea anilor. Se spune că e ușor să faci o nuntă, să întemeiezi o familie, dar e foarte greu să o menții.
Asta pentru că, așa cum știm, pasiunea care e la început e trecătoare, și numai în unele cazuri e înlocuită de dragostea adevărată, de respect reciproc și de înțelegere.
Multă lume se căsătoreşte, însă nu toate cuplurile rezistă împreuna mult timp, deioarece o căsnicie se menţine cu mult efort.
Familia Reuţ Vasile Florin şi Bernadette la 20 ani de căsătorie – Nunta de Porțelan
Fiecare an trecut de la unirea destinelor unei femei şi unui barbat într-o căsătorie marchează o nouă treaptă a dragostei, comuniunii şi împărtăşirii, într-o evoluţie intimă deloc liniară, nelipsită de umbre şi frământări.
Asemeni altor dimensiuni ale vieţii umane, aniversarea căsătoriei s-a încărcat de-a lungul timpului cu o simbolistică aparte, a cărei semnificaţii reflectă stadiul de împlinire şi afecţiune al celor doi parteneri de viaţă.
Aniversările nunţii sunt unele dintre cele mai emoţionante momente din vieţile noastre, reprezentând repere ale unor etape depăşite şi ale celor ce vor urma.
De aceea, în popor, a fost atribuit câte un simbol anilor care au trecut de la nuntă. Cu cât căsnicia e mai lungă, cu atât e mai rezistentă și mai durabilă.
Familia Reuţ Vasile Florin şi Bernadette la 20 ani de căsătorie – Nunta de Porțelan
Nunta este un eveniment atât de frumos – în timp, căsnicia se consolidează până atinge tăria diamantului… ar fi şi păcat să nu aniversăm acest eveniment în fiecare an:
La 1 an de la nuntă se spune că e nunta de hârtie, deoarece, precum hârtia, care se poate rupe atât de ușor, și căsnicia e fragilă.
La 2 ani se sărbătorește nunta de bumbac Citeste tot articolul
Un mare scriitor spaniol, Lope de Vega, se afla pe patul de moarte. Viaţa i se derulă înaintea ochilor ca un film.
A avut multe succese şi întreaga sa viaţă a fost copleşită de multe aplauze. I-a entuziasmat şi încântat pe oameni cu cele peste o mie de piese de teatru.
Trăise doar pentru succes. N-ar fi trebui să fie mulţumit acum la sfârşitul unei vieţi aşa de rodnice?
Când se apropie ceasul din urmă, privi deodată lucrurile invers Citeste tot articolul
Nicușor a mers la cumpărături cu mama sa. În drum spre piaţă au trecut pe lângă o mare Biserică Ortodoxă. Nicușor o privi şi spuse:
„Mămică, ia uite, ferestrele sunt chiar murdare”.
Mămica nu-i spuse nimic. Îl luă de mână şi-l conduse în Biserică. De aici ferestrele arătau frumos colorate şi luminoase.
Atunci, Nicușor se miră şi privi cu atenţie la vitralii. În faţă la altar sărea în ochi o fereastră foarte frumoasă cu figuri de sfinţi. Şi printr-o figură tocmai treceau razele soarelui, încât aceasta era foarte luminoasă.
Nicușor întrebă: „Mămică, cine este acesta?” Citeste tot articolul
Markus merse într-un magazin pentru a cumpăra pâine.
„Mulţumesc pentru pâine”, spuse Markus vânzătoarei.
„Nu-mi mulţumi mie, spuse vânzătoarea, ci celui care mi-a livrat-o. Eu o păstrez aici până va fi vândută”.
De aceea, Markus mulţumi livrantului.
„Nu-mi mulţumi mie, spuse livrantul, ci aceluia care a copt-o” Citeste tot articolul
Într-o zi, un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să le spună trecătorilor că are cea mai frumoasă inimă din împrejurimi.
Nu după multă vreme, în jurul lui s-a strâns o mare mulţime de oameni şi toţi îi admirau inima, care era, într-adevăr, perfectă. Nu vedeai pe inima lui niciun semn, nicio fisură. Da, toţi au căzut de acord că era cea mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodată. Tânărul era foarte mândru de inima lui şi nu contenea să se laude singur cu ea.
Când, deodată, de multime s-a apropiat un bătrânel. Cu glas liniştit, el a rostit ca pentru sine:
Povestea inimii
– Şi totuşi, perfecţiunea inimii lui nu se compară cu frumuseţea inimii mele Citeste tot articolul
Unicul izvor de apă era mult în afara unui mic sat.
Femeile petreceau zilnic multe ore pentru a transporta, pe drumurile prăfuite şi pe arşiţa soarelui, apă în casele lor.
Pe drum conversau asupra grijilor, necazurilor şi bucuriilor lor şi cereau sfaturi una de la alta.
Într-o bună zi au primit bani de la o organizaţie de binefacere. Atunci bărbaţii au decis să se facă o fântână în sat pentru a le uşura viaţa femeilor Citeste tot articolul
Un om merse odată printr-un lan de grâu. Aici întâlni un ţăran care mergea cu capul descoperit în amiaza mare.
Omul îi recomandă să-şi pună pălăria pe cap pentru a nu-l arde arşiţa soarelui, dar ţăranul îi spuse:
„Când merg prin lanurile mele de grâu, nu-mi pun pălăria pe cap, pentru că trebuie să am respect faţă de puterea şi acţiunea minunată a lui Dumnezeu, care lucrează aici, în tăcere”.
Un copil îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:
– Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
– E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Pilda creionului
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
– Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile Citeste tot articolul