Unii tineri îşi propun, după cununie să mai aştepte 2,3 ani până ce vor avea copii, invocând diferite motive.

Este un mare păcat şi greşeală ca tinerii căsătoriţi şi cununaţi la Sfânta Biserică, să amâne naşterea de prunci şi să recurgă la metode păcătoase pentru aceasta.

În primul rând se fac potrivnici planului lui Dumnezeu de creaţie, amânând naşterea pruncilor sau planificând că nu vor avea decât unul sau doi copii.

Taina Sfintei Cununii

În al doilea rând supărând pe Dumnezeu, şi trăind mai mult pentru plăcerile lor, s-ar putea ca Dumnezeu să le ia darul de prunci. Au păţit mulţi astfel, au făcut avorturi, s-au ferit să nu aibă copii, iar când au dorit să aibă, izvorul era sec şi au început să umble pe la doctori şi pe la preoţi şi să regrete cu amar că au devenit pomi fără roade Citeste tot articolul →

În fiecare parohie este un om care este al tuturor; este chemat ca martor, ca sfătuitor ori ca reprezentant în toate actele cele mai solemne ale vieţii, care ia pe om de la sânul mamei sale şi nu-l lasă decât la mormânt, care binecuvintează ori sfinţeşte leagănul, nunta, patul morţii şi sicriul; un om pe care copilaşii se obişnuiesc a-l iubi, a-l venera şi a se teme fireşte de el; pe care chiar necunoscuţii îl numesc părinte; la picioarele căruia creştinii merg şi depun mărturisirile lor cele mai intime; un om care prin starea lui este mângâietorul tuturor nenorocirilor sufletelor şi ale trupurilor; mijlocitor obligat între bogăţie şi sărăcie, care vede pe cel sărac şi pe cel bogat bătând la uşa sa, rând pe rând; cel bogat pentru a-i lăsa milostenia în acuns, cel sărac pentru a o primi fără a se ruşina, care nefiind de nici o treaptă socială, ţine deopotrivă la toate clasele: la clasele de jos prin modestia şi simplitatea vieţii; la clasele înalte prin educaţia, ştiinţa şi înălţimea sentimentelor, ce inspiră şi recomandă o religie a iubirii de oamenii; un om , în fine, care ştie toate, care are dreptul de a spune toate şi al cărui cuvânt cade de sus asupra inteligenţelor şi asupra inimilor cu autoritatea unei misiunii dumnezeieşti. Acest om este preotul”

Alphonse de Lamartine

Preotul

Împopoţănările de acum sunt o boală relativ nouă, dar veche totodată. Cine se ascunde în spatele aurăriei, decât cel care simte că pe dinăuntru nu are nimic! Eu n-am văzut fete simple şi curate împopoţănându-se.

Părintele Vasile Mihoc avea o vorbă pe când noi eram studenţi şi ironiza un pic, şfichiuia pe tantile care se cam boiau, spunând : ”Ce recunoaşte o femeie când se boieşte? Că-i urâtă …” Şi noi râdeam.

„Păi da – zicea el – , ce spune o femeie când se machiază? Cică mă fac frumoasă! Asta înseamnă că e urâtă foc!”
Citeste tot articolul →

Pentru a lămuri obiceiul creştinilor de a se ruga unul pentru altul, de a cere rugăciunea fraţilor, vă amintesc că Iisus Hristos zice către Sfântul Petru: „Dar Eu m-am rugat pentru tine ca să nu scadă credinţa ta” (Luca 22, 32). Când Sfântul Apostol Petru era în temniţă, credincioşii se rugau pentru eliberarea lui.

Mântuitorul spune: „Mărturisiţi-vă păcatele unul altuia şi rugaţi-vă unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea dreptului în lucrarea ei” (Iacov 5, 16).

Rugăciune

Iată care este taina rugăciunii! Lucrarea împreună, pentru ca cel slab la minte să capete minte ascuţită, cel leneş să se trezească printr-o lucrare vie… Citeste tot articolul →