Colindul este un cântec despre Înviere, nu este despre Naştere. „Florile-s dalbe, flori de măr” vorbesc de primăvară, când este Învierea Mântuitorului Iisus Histos. „A-ţi pune nădejdea în bebeluşul ăsta care creşte mare, a-l aştepta răstignit pe cruce, cum zice un colind, este important pentru toţi. Şi este important şi pentru cei care nu cred. Mai ales pentru ei”.

O spune părintele profesor Constantin Necula, una dintre vocile Bisericii care a reuşit în ultimul timp să se facă auzită şi ascultată constant. Mai ales de către tineri şi prin canale care depăşesc barierele unei predici obişnuite din biserică: pe youtube, pe facebook, la conferinţe. Vorbeşte, într-un interviu despre Crăciun, despre credinţă, despre copilărie. Îşi aminteşte cum tatăl lui a făcut ca Moş Crăciun să îl învingă pe Moş Gerilă, tot datorită colindei. Şi mulţumeşte pentru un an greu pentru Biserică şi pentru el personal, dar în acelaşi timp, un an biruitor, pentru că „smerenia colindei a învins strigătul”.

Întâlnire de suflet cu un vechi prieten: Părintele Constantin Necula

– V-am auzit acum câteva zile vorbindu-le copiilor de şcoală despre Crăciun şi Naşterea Domnului. Cum să le povestim Crăciunul copiilor?

Părintele Constantin Necula: Să pornim povestea Crăciunului de la ei, copii fiind. Să ne aducem aminte cât de frumos au fost ei îngrijiţi, cum le-am zâmbit, cum nu le-a lipsit nimic şi că Hristos, la câteva zile de la naştere trebuie să fugă de acasă Citeste tot articolul →

Dragi prieteni, Vă mulţumim tuturor celor care ne-aţi primit în vizită Pastorală cu Icoana Naşterii Domnului, pentru căldura sufletească pe care aţi aratat-o faţă de noi, Părintele Reuţ, care urmând tradiţia strămoşească, mergem de fiecare dată cu multă bucurie, drag şi binecuvântare la toti cei care ne cheamă.

Sunteţi cu toţii oameni frumoşi şi minunaţi, ca de altfel toţi cei care şi-au deschis uşa sufletului şi ne-au aşteptat şi primit cu această ocazie, păstrând vii tradițiile creştine de acasă, chiar dacă mulţi dintre frăţiile voastre vă aflaţi la sute de kilometri de Sfânta Biserică şi la mii de kilometri de pămantul natal…

Vă iubim pe toţi şi ne rugăm Bunului Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să vă ocrotească pe toţi, cu al Său Har şi cu a Sa iubire de oameni în veci. Amin.

Ne întâlnim cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi cu ocazia vizitei Pastorale de Bobotează Citeste tot articolul →

Ultima pastorală la Nașterea Domnului a Înaltpreasfințitului Bartolomeu Anania

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Trăim realitatea unor vremuri, în care şi la noi în ţară, la fel ca peste tot în lume, Crăciunul se arată foarte devreme, scăldat într-o uriaşă risipă de lumini şi culori. Ai crede că toate jocurile de artificii ale lumii, ţâşnite-n văzduh şi sparte în milioane de jerbe sclipitoare, s-au aninat în copaci, pe balcoane, pe stâlpi, prin grădini, pe acoperişurile clădirilor, în ghirlande de văpăi sărbătoreşti.

Fireşte, întâia şi marea bucurie e a copiilor. Moş Crăciun, pe cât de bătrân, pe atât de ispititor, surâde din desagă şi făgăduieşte la nesfârşit. Părinţii i se supun cu mare lepădare de sine şi-i mută sacul sub crengile bradului festiv, coalizaţi într-o universală şi superbă amăgire a vârstei de cristal.

ÎPS Bartolomeu Anania: Un Crăciun fără Iisus, o Bobotează fără aghiasmă, dar un An Nou într-un revelion fără sfârşit…

În nici o altă sărbătoare, tradiţia nu e atât de strâns îngemănată cu izvorul ei religios. Mai înaintea icoanei rituale şi a slujbei liturgice, colinda cântă la fereastră şi-L vesteşte pe Dumnezeu-Pruncul Citeste tot articolul →

– Da, mai curviţi un an…Unii se mută săracii împreună, stau numai la ceaiuri…

Oameni buni, finalitatea unei facultăți nu are nicio legătură cu viața de familie. Știu ce zic acum, ca profesor al unor studenți. Foarte multe din lucrurile bune din viața lor li s-au întâmplat încă din perioada în care erau studenți.

E greu pentru că noi toţi credem că nunta este o cheltuială. Prima pe listă e sala, cât mai încăpătoare ca să recuperăm amenzile pe care le-am plătit la alte nunţi…

Pe locul doi sunt naşii, dacă se poate să fie nişte naşi cu card Citeste tot articolul →

În timpul războiului, viaţa era tare grea şi oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotărât să-i ajute pe cei sărmani şi a trimis vorbă în tot târgul că, din ziua următoare, el va oferi pâine oricărui copil şi asta fără niciun ban.

A doua zi, încă din zori, mulţi prichindei se strânseseră în faţa casei care locuia omul atât de bun la suflet. Când acesta a apărut cu nişte coşuri mari, pline cu pâine, copiii s-au repezit, îmbrâncindu-se, lovindu-se, căutând fiecare să apuce pâine cât mai mare. Fiecare, cum punea mâna pe câte o pâine, o lua la goană, bucuros că prinsese o bucată mai mare. Era acolo o hărmălaie …

Dar omul a observat că Citeste tot articolul →