Trăim vremuri tulburi, vremuri care ne conduc spre „nicăieri” şi ne limitează în a înțelege sensurile esențiale ale existenței noastre ca români şi creştini.

Trăim aceste vremuri, ca şi când nu am mai avea nimic bun de oferit şi acordăm atenție tuturor non-valorilor şi elementelor care, în mod clar, nu ne caracterizează ca popor.

Urmăresc cu interes tot ceea ce se petrece de o bucată bună de vreme în țară, toată afundarea în agitația expusă pe teme mai mult sau mai puțin relevante şi îmi e greu să înțeleg cum există atâta timp pentru a-i judeca pe alții, însă nu există, parcă, timp deloc pentru a face fiecare câte ceva pentru o societate mai bună, mai corectă, mai demnă.

Iau atitudine acum, nu în calitate de artist, teolog, profesor, jurnalist sau politician. Iau atitudine în numele normalității şi în calitatea mea de român, creştin-ortodox!

Am înțeles şi regret să spun asta, direcția tot mai nepotrivită în care se îndreaptă majoritatea instituțiilor din această țară şi trăiesc cu speranța, aşa cum e firesc, în singura instituție care mai poate păstra un echilibru: Biserica.

Aud tot mai multe guri, mă şochează tot mai multe postări de pe site-urile de socializare, care atacă în mod vehement Biserica şi, mai nou, cam tot ceea ce ține de ortodoxia românească.

Se pare că adevărata problemă a tuturor porneşte de la numărul de biserici, comparativ cu numărul de spitale. Ei bine, țin să amintesc că biserici construim de vreo mie de ani, pe când spitale şi şcoli, cam de 200 de ani şi acestea, „pe treptele bisericii”.

Primele spitale din țara noastră au fost înființate pe lângă mănăstiri şi se numeau „bolnițe”. Mitropolitul Veniamin Costache a înființat primul spital organizat şi prima spițerie, adică farmacie.

Ca să revin în vremurile pe care le trăim noi, îmi amintesc cu drag ziua în care am participat la slujba de Sfeştanie făcută la Cluj-Napoca, la Centrul de Îngrijiri Paleative „Sfântul Nectarie”, aşezământ construit şi susținut de Arhiepiscopia Clujului, Vadului şi Feleacului.

Mărturisesc cu multă prețuire pentru cei care au reuşit să realizeze acel proiect, că nu am întâlnit în vreun alt spital, vreodată, condiții atât de bune ca acolo, aparatură şi îngrijire la un asemenea nivel.

Am observat de asemenea că toată lumea vorbeşte mai nou folosind cifre care, aparent, ridică semne de întrebare. Aşa că am început să mă documentez, apoi să fac calcule. Am ajuns la concluzia reală că țara noastră depăşeşte media țărilor europene atunci când vorbim despre numărul de locuri din spitale, raportat la numărul de locuitori.

Dacă în România există un spital la 43.000 de locuitori, în Statele Unite ale Americii un spital există doar la 56.000 de locuitori, iar în Suedia, la 106.000 de locuitori.

Cât despre biserici,în România există un spital la aproximativ 40 de biserici, în Suedia, un spital la 41 de biserici, iar în Statele Unite ale Americii, un spital la aproximativ 62 de biserici.

În asemenea condiții, e corect, oare, să aruncăm atâta vină nejustificată asupra BOR?

Îi aud pe atâția că îi aduc reproşuri Preafericitului Părinte Patriarh, pentru maşinile luxoase ale ierarhilor şi pentru reşedințele acestora, dar nu am auzit pe nimeni să îi compătimească pe acei mulți preoți care nu reuşesc să îşi adune nici măcar un salariu decent, pentru că înțeleg că preoția este o misiune şi îndeplinesc asta şi în cele mai sărace parohii, de dragul celor pe care îi păstoresc.

Am urmărit cu durere în suflet urmările nefericitului eveniment de la Bucureşti, unde şi-au pierdut viețile tineri români, sunt solidar durerii familiilor lor şi m-am rugat în liniştea mea pentru acele suflete care, fără vină, au plecat dintre noi.

Şi după acest eveniment, Biserica Ortodoxă Română a fost atacată de numeroşi „băgători de seamă” şi mă străduiesc de câteva zile să găsesc o logică a afirmaților domniilor lor. E Biserica vinovată pentru condițiile de evacuare jenante ale acelui local? Cred că nu…

Ca să închei tot cu cifre, afirm că dureros e faptul că avem doar 425 de spitale, la 1243 de cluburi. Acum, mai vrem spitale sau destrăbălare?

Fiți mândri că sunteți români! Promovați valorile noastre naționale, pentru că avem, din belşug! Păstrați-vă identitatea prin ceea ce ne defineşte: limbă românească şi religie creştin-ortodoxă!

Sursa: Traian Stoiță, tribuna.ro