Bucuria neuitarii si binecuvantare de la Dumnezeu
Astazi, dupa terminarea Sfintei Liturghii, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, am reusit sa mergem cu colinda la oamenii bolnavi si in varsta de la Pur Vital Alten- Und Therapiezentrum Straubing. Acestia sunt bine ingrijiti, iar personalul este foarte amabil.
Tocmai de aceea, i-am vizat de aceasta data, mai ales pe cei care de foarte multa vreme nu au mai primit vizita vreunui cunoscut de-al lor sau cei pe care copii i-au parasit. Aici am avut bucuria sa intalnim si o romanca de-a noastra din zona Timisului, sora Ana-Maria.
Asistentii si chiar batranii ne-au privit suspicios la inceput (nu prea sunt invatati cu astfel de gesturi, asa ceva nu prea se „poarta” in Germania, adica sa mearga preotul cu cadouri de Craciun), dar apoi ne-au primit cu drag, iar dupa aceea am fost ajutati sa le impartim cate o punga cu dulciuri, fructe si alte bunatati acestor oameni. Bucuria batraneilor a fost mare… ba chiar unii au vrut sa se si fotografieze cu noi.
O doamna aflata intr-un carucior cu rotile m-a intrebat:
„Vreti sa faceti o fotografie cu mine? Dar eu sunt intr-un carucior cu rotile… „
S-a linistit insa imediat cand i-am raspuns:
„De ce sa nu vreau? Cei care se afla intr-un carucior cu rotile nu sunt oameni? Eu cred ca sunt OAMENI, la fel ca si mine…”
Am intalnit si copilul unei angajate a acestei institutii, care dupa ce a primit la randul sau o punga cu dulciuri si o iconita, a devenit atat de apropiat, incat el insusi a insistat sa facem o fotografie impreuna.
Astfel, am reusit sa aducem un zambet de bucurie la peste 30 de oameni batrani, aflati in suferinta… iar pentru noi si parohia noastra a fost inca un scop implinit spre slava lui Dumnezeu…
Rasplata lui Dumnezeu insa, nu s-a lasat asteptata: cand am ajuns acasa, Bunul Dumnezeu ne-a binecuvantat cu o ninsoare cum de mult nu am mai vazut, cu fulgi mari si pufosi.
Ce pot sa mai spun? Multumesc Tie Doamne! Slava Tie Doamne, pentru toate cate ne dai noua!