Stau pe pace, suflet drag… Dumnezeu știe tot. 🙏❤️
Nu știu dacă sunt naiv pentru că încă mai cred în oameni. Poate unii așa ar spune. Poate că, într-o lume în care interesul schimbă repede direcția inimii, să mai crezi în sinceritate pare o slăbiciune. Și totuși, eu nu pot trăi altfel. Încă mai cred în noblețea omului, în cuvântul curat, în sufletele care nu pleacă atunci când apare ceva mai convenabil.
Așa sunt. Și nu mă pot schimba.
Am avut și eu parte de dezamăgiri. Am cunoscut oameni în care am investit încredere și care au ales alt drum. Am simțit gustul amar al minciunii, al trădării, al răcirii neașteptate. Și nu doare doar faptul că cineva pleacă. Doare că pleacă exact cel în care ai crezut. Doare că se rupe nu doar o relație, ci și o bucată de liniște din tine. Doare că ai oferit ceva curat și ai primit înapoi tăcere, indiferență sau conveniență.
Dar, chiar și așa, eu tot nu vreau să-mi pierd inima doar pentru că am întâlnit oameni care și-au pierdut-o pe a lor.
Stau pe pace, suflet drag… Dumnezeu știe tot. 🙏❤️
Nu vreau să devin rece doar pentru că am întâlnit răceală. Nu vreau să învăț neîncrederea ca mod de viață doar pentru că am fost rănit. Nu vreau să mă schimb atât de mult, încât să nu mă mai recunosc. Pentru că, la urma urmei, mai important decât câți m-au dezamăgit este să nu ajung eu un om golit de adevăr, de bunătate și de lumină.
Și când oamenii nu înțeleg, Dumnezeu înțelege.
Când oamenii judecă după aparențe, Dumnezeu vede adâncul.
Când oamenii uită, Dumnezeu nu uită.
Când oamenii rănesc, Dumnezeu știe cât a durut.
Când oamenii pleacă, Dumnezeu rămâne.
Asta îmi dă pace.
Nu faptul că toți ar fi buni. Nu faptul că nimeni nu minte, nu rănește și nu trădează. Ci faptul că, deasupra tuturor lucrurilor, este Dumnezeu, Care vede adevărul întreg. El vede și lacrima nerostită. El vede și dezamăgirea ascunsă sub zâmbet. El vede și binele pe care l-ai făcut fără martori. El vede și loialitatea cu care ai stat lângă oameni care poate n-au știut niciodată cât ai pus din sufletul tău.
De aceea pot spune astăzi, chiar după răni, chiar după tăceri, chiar după nedreptăți:
stau pe pace.
Nu pentru că n-aș fi simțit durerea.
Nu pentru că n-aș fi fost dezamăgit.
Ci pentru că aleg să cred că Dumnezeu face lumină acolo unde oamenii lasă umbre.
Poate că nu trebuie să avem așteptări mari de la oameni, spun mulți. Poate că viața îi face pe mulți prudenți. Dar eu cred că, dacă îți pierzi de tot încrederea, pierzi ceva sfânt din omenescul tău. Eu nu cer perfecțiune. Nu cer demonstrații. Nu cer spectacole de loialitate. Dar nici mințit și trădat nu vreau să fiu. Pentru că sufletul nu e loc de probă. Inima nu e obiect de folosire. Iar încrederea nu e ceva mic. E un dar.
Și poate tocmai de aceea trebuie pusă și în mâna lui Dumnezeu.
Pentru că oamenii sunt schimbători, dar Dumnezeu rămâne.
Oamenii promit și uită, dar Dumnezeu nu uită.
Oamenii pot răni, dar Dumnezeu vindecă.
Oamenii pot pleca, dar Dumnezeu nu părăsește.
Astăzi nu vreau să port în mine nici revoltă, nici răutate. Vreau doar liniștea aceea adâncă pe care o are omul care, chiar rănit fiind, nu și-a pierdut credința. Nici în Dumnezeu. Nici în frumusețea pe care încă o mai poate avea omul.
De aceea spun din inimă:
stai pe pace, suflet drag…
Nu tot ce doare trebuie explicat oamenilor; uneori e destul că Dumnezeu știe tot.
Știe cine a fost adevărat.
Știe cine a mințit.
Știe cine a rămas.
Știe cine a rănit.
Știe cine a iubit curat.
Și când Dumnezeu știe tot, sufletul nu mai trebuie să strige ca să se dovedească. El doar să rămână curat. Pentru că pacea adevărată începe atunci când nu mai cauți să te justifici înaintea oamenilor, ci rămâi curat înaintea lui Dumnezeu.
Vă doresc o zi de poveste, oameni sinceri aproape și credința aceea frumoasă care nu vă lasă să vă împietriți.
Iar dacă ați fost răniți, să nu uitați: Încrederea oferită curat este un dar, nu o slăbiciune.
Iar Dumnezeu… vede tot ce oamenii nu au vrut să vadă. 🙏❤️🤗
Vasile Florin Reuţ