Cât nisip mai ai în clepsidră?
Dimineața nu este un drept. Este un dar.

Noaptea murim. Dimineața ni se dă voie să trăim!

Te-ai gândit vreodată că noaptea este un mormânt mic în care intrăm de bunăvoie?
Ne întindem cuminți în pat, înveliți cu o pătură groasă sau cu neliniștea zilei, închidem ochii și dispărem.
Și, de cele mai multe ori, nici nu ne luăm rămas-bun.
Poate doar inimile noastre știu ce se întâmplă între ultimele gânduri și prima geană de lumină.
Pentru că dimineața — mereu prea devreme sau prea târziu — vine.

Și ne trezim.
Fără fanfară.
Fără anunțuri.
Fără garanții.
Ne trezim… și nu ne mirăm.
Dar ar trebui.
Pentru că nu toți o fac.
În fiecare noapte, fără știri de ultimă oră, câteva sute de mii de oameni pleacă.
Fără bagaj.
Fără încă un „te iubesc”.
Fără ultima privire înapoi.
Și în același timp, alte câteva sute de mii vin.
În plâns, în sânge, în lumină.
Un schimb tăcut, un dans cosmic al vieții cu moartea.
O vamă prin care trecem zilnic, fără să fim opriți.
Dar dacă te trezești dimineața…
Înseamnă că ai primit ceva.
Un dar.
Un bonus.
O șansă…

#vasileflorinreut
#desuflet
#ungandpentrutine
#parintelevasileflorinreut
#iubesteviața