Cuvântul „iertare” este exprimat în cărţile Scripturii Vechiului Testament prin următoarele; şalah â a ierta, a absolvi de o vină, de o greşeală; nasa â a ridica, a înălţa şi kipper â (forma Piel, formă ce exprimă o acţiune insistentă, repetată) cu sensul de a acoperi şi a uita ceva de care nu vrei să-ţi mai aminteşti.
Din Scriptură aflăm că izvorul oricărei iertări este singur Dumnezeu care este cel mai îndreptăţit să considere păcatele creaturilor Sale ca pe o ofensă contra puterii, a dreptăţii şi a iubirii Sale. Biblia celor două Testamente şi Sfânta Biserică ne învaţă că iertarea păcatelor se poate obţine în şapte feluri sau pe şapte căi, după cum urmează:
Şapte căi de obţinere a iertării
Cea dintâi iertare se realizează în momentul intrării în Biserică prin primirea Tainei Sf. Botez, în numele Sfintei Treimi, şi prin mărturisirea credinţei în Hristos-Dumnezeu, conform poruncii date de Hristos ucenicilor: Mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28, 19).
O a doua iertare a păcatelor au obţinut-o şi o mai obţin încă martirii Citeste tot articolul