BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ "SFINŢII ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA" STRAUBING – UN LOC DE SUFLET PENTRU SUFLET, UN COLŢIŞOR DE "ACASĂ" PENTRU TOŢI ROMÂNII! * ADRESA: JESUITENKIRCHE, THERESIENPLATZ 46, 94315 STRAUBING
🙏❤️ Din jertfa fiecăruia se naște o bucurie pentru toți – O nouă realizare pentru Biserica Ortodoxă Română din Straubing
Uneori, în spatele unui lucru care pare simplu se află multă dăruire, sacrificii și, mai presus de toate, dragoste pentru casa lui Dumnezeu.
Joi, 5 noiembrie 2026, am avut bucuria de a primi noua placă de sticlă securizată, realizată la comandă pentru masa Sfântului Altar din biserica noastră. Este o achiziție necesară pentru protejarea și păstrarea în bune condiții a Sfintei Mese, dar și o contribuție la frumusețea și buna rânduială a sfântului nostru lăcaș.
Placa Sfântul Altar
Valoarea acestei plăci a fost de 303,72 €, sumă pe care am reușit să o acoperim integral datorită credincioșilor care au înțeles această nevoie și au contribuit cu dragoste.
Poate că, pentru unii, această sumă nu pare foarte mare. Însă pentru o comunitate mai mică, precum a noastră, în care fiecare cheltuială trebuie atent cântărită, chiar și asemenea achiziții presupun un efort financiar important.
Tocmai de aceea, fiecare ajutor contează. Și fiecare om care pune umărul la susținerea bisericii face o diferență.
Nu valoarea unui dar îi dă adevărata frumusețe, ci inima cu care este oferit. Unii pot contribui mai mult, alții mai puțin, iar alții poate că, pentru moment, nu pot contribui deloc. Dar fiecare gest făcut cu sinceritate și dragoste are prețul său înaintea lui Dumnezeu.
De aceea, doresc să le mulțumesc din toată inima ❤️ tuturor celor care au făcut posibilă această achiziție. Prin bunătatea dumneavoastră, încă un lucru necesar pentru biserica noastră a putut fi împlinit.
O biserică nu se îngrijește singură. Ea este susținută de credința, dragostea, responsabilitatea și jertfa oamenilor care o simt ca pe propria lor casă sufletească.
Mai avem nevoie de o placă asemănătoare și pentru masa proscomidiarului, al cărei cost estimat este apropiat. Deoarece cheltuielile sunt considerabile pentru posibilitățile noastre, am hotărât să facem aceste achiziții treptat, cu răbdare și responsabilitate.
Nădăjduim că, prin ajutorul lui Dumnezeu și prin sprijinul celor care vor dori și vor putea, vom reuși să împlinim și această nevoie.
🙏❤️ În același timp, asemenea situații ne amintesc cât de importantă este asumarea apartenenței la comunitatea noastră și susținerea constantă a vieții bisericești.
Biserica noastră nu beneficiază de impozitul bisericesc (Kirchensteuer), iar întreținerea și activitatea ei depind de contribuțiile voluntare și de donațiile credincioșilor.
De aceea, înscrierea familiilor în comunitatea noastră și asumarea unei contribuții regulate, potrivit posibilităților fiecăruia, ne este de mare ajutor. Ne-ar permite nu doar să acoperim cheltuielile obișnuite, ci și să avem o mai mare siguranță atunci când apar nevoi neprevăzute, reparații sau achiziții necesare.
Nu este vorba doar despre bani, ci despre grija pe care o purtăm împreună pentru Biserica în care ne rugăm, ne botezăm copiii, ne întemeiem familiile și în care găsim mângâiere și sprijin în momentele grele ale vieții.
O comunitate vie se construiește prin prezență, rugăciune, implicare și responsabilitate. Iar atunci când fiecare contribuie după puterile sale, greutățile nu mai apasă doar pe umerii câtorva oameni.
Lucrurile mari nu se realizează întotdeauna prin daruri mari, ci prin multe inimi care bat împreună pentru același bine.
Această nouă realizare este încă o dovadă că, prin credință, unitate și bunăvoință, putem merge înainte, pas cu pas, înfrumusețând și îngrijind locul în care ne întâlnim cu Dumnezeu.
Vă mulțumesc 🙏❤️ tuturor celor care ați fost și sunteți alături de biserica noastră, fie prin contribuții materiale, fie prin muncă, rugăciune, prezență sau alte forme de sprijin.
Dumnezeu să primească jertfa fiecăruia, să vă răsplătească bunătatea, să vă binecuvânteze familiile și să vă dăruiască sănătate, pace și bucurie sufletească! 🙏❤️
Cu recunoștință, prețuire și binecuvântare,
Parintele Vasile Florin Reuț
Biserica Ortodoxă Română „Sfinții Împărați Constantin și Elena” Straubing-Bogen
Sfânta Cununie a tinerilor Flavius Dacian și Iulia Andreea Cîrpaci și Botezul fiicei lor, Raisa Maria, la Biserica Ortodoxă Română „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Straubing.
Există zile care trec, dar nu se uită. Zile în care bucuria nu se măsoară în fotografii, în flori sau în frumusețea sărbătorii, ci în ceea ce rămâne în inimile oamenilor, mult după ce totul s-a încheiat.
O asemenea zi am avut bucuria să trăim în comunitatea noastră ortodoxă din Straubing, alături de tinerii Flavius Dacian și Iulia Andreea Cîrpaci, care au venit înaintea Sfântului Altar pentru a primi binecuvântarea lui Dumnezeu asupra căsătoriei lor și pentru a o aduce la Sfântul Botez pe fetița lor, Raisa Maria.
A fost o zi în care iubirea dintre doi oameni și dragostea lor pentru copil s-au întâlnit, în chip minunat, cu binecuvântarea Bisericii.
Două Sfinte Taine, săvârșite în sânul aceleiași familii. Două începuturi duhovnicești. O bucurie pe care am împărtășit-o cu toții.
Când doi oameni își încredințează iubirea lui Dumnezeu
Sfânta Cununie este mult mai mult decât o ceremonie frumoasă, cu lumânări aprinse, flori și cununii așezate pe capetele mirilor.
Este momentul în care doi oameni vin înaintea lui Dumnezeu și Îi cer să le binecuvânteze viața împreună.
Nu pentru că iubirea lor ar fi lipsită de frumusețe înainte de acest moment, ci pentru că înțeleg că iubirea omenească, oricât de sinceră ar fi, are nevoie de răbdare, de iertare, de jertfelnicie și, mai presus de toate, de ajutorul lui Dumnezeu.
Cununiile așezate pe capetele mirilor nu vorbesc numai despre bucuria și demnitatea căsătoriei. Ele amintesc și de responsabilitatea unei iubiri care trebuie păstrată vie atunci când viața nu mai este la fel de ușoară ca în ziua nunții.
Pentru că adevărata iubire nu se dovedește numai atunci când oamenii sunt fericiți, când totul merge bine și când cuvintele frumoase vin de la sine.
Ea se dovedește mai ales atunci când unul este obosit, iar celălalt are răbdare; când unul greșește, iar celălalt găsește puterea să ierte; când apar necazuri, dar niciunul nu încetează să-i fie sprijin celuilalt.
Aceasta este frumusețea unei familii binecuvântate: nu promisiunea unei vieți fără încercări, ci chemarea de a le străbate împreună, cu credință și dragoste.
Privindu-i pe Flavius Dacian și Iulia Andreea înaintea Sfântului Altar, m-am gândit cât de prețios este ca doi oameni să nu se mulțumească doar să-și întemeieze o familie, ci să dorească să o așeze și sub ocrotirea lui Dumnezeu.
Un copil adus în brațele Bisericii
Bucuria acestei familii a fost întregită de Sfântul Botez al micuței Raisa Maria.
Un copil atât de mic, care încă nu poate înțelege prin cuvinte ceea ce se petrece în jurul său, dar care primește unul dintre cele mai mari daruri ale vieții creștine: nașterea din apă și din Duh, intrarea în Biserica lui Hristos.
În fața cristelniței, toate preocupările noastre obișnuite par să se retragă pentru câteva clipe. Rămâne înaintea noastră un suflet curat, o viață aflată la început și taina lucrării lui Dumnezeu.
Pentru părinți, Raisa Maria este deja un dar neprețuit. Este copilul pe care îl iubesc, îl ocrotesc și pentru care își doresc tot ceea ce este mai bun.
Prin Sfântul Botez însă, dragostea lor capătă și o dimensiune duhovnicească: ei își aduc fiica înaintea lui Hristos și își asumă, împreună cu nașii, responsabilitatea de a o crește în credință.
Cât de frumos este să vezi un copil purtat cu atâta grijă în brațele oamenilor, în timp ce Biserica se roagă ca întreaga lui viață să fie purtată de harul lui Dumnezeu!
Apa Botezului nu este doar apa unui gest simbolic. În ea se săvârșește, prin lucrarea Duhului Sfânt, Taina nașterii duhovnicești. Copilul este unit cu Hristos și primit în comuniunea Bisericii.
Sfântul Botez este o Taină a vieții, a iubirii și a renașterii duhovnicești. Fiecare gest săvârșit în cadrul acestei Sfinte Taine trebuie să fie însoțit de rugăciune, grijă și responsabilitate.
Înțelegem emoțiile părinților și, uneori, temerile pe care le pot avea atunci când își încredințează copilul brațelor preotului. Tocmai de aceea, fiecare prunc trebuie întâmpinat cu blândețe, atenție și respect față de fragilitatea și nevoile sale.
Sfințenia Tainei și grija pentru copil nu se exclud, ci trebuie să se regăsească împreună în fiecare moment al slujbei.
Dincolo de imaginile surprinse de o cameră, rămâne ceea ce este cu adevărat important: un suflet primit în Biserica lui Hristos, o familie care se bucură și o binecuvântare ce trebuie să rodească de-a lungul întregii vieți.
De aceea, Sfântul Botez nu este doar un eveniment de familie, oricât de frumoasă ar fi sărbătoarea care îl însoțește. Este începutul unui drum care trebuie continuat prin rugăciune, prin Sfânta Împărtășanie, prin iubirea părinților și prin exemplul credinței trăite în familie.
Căci un copil nu învață credința numai din ceea ce i se spune, ci mai ales din ceea ce vede.
O învață atunci când își vede părinții rugându-se, când simte bunătate în casă, când descoperă iertarea în locul mâniei și când crește știind că Biserica nu este un loc străin, ci o casă în care este primit cu dragoste.
Două Sfinte Taine, o singură chemare: să creștem împreună în iubire
Ceea ce a făcut această zi atât de deosebită a fost legătura profundă dintre cele două Sfinte Taine.
Prin Cununie, părinții au cerut binecuvântarea lui Dumnezeu pentru viața lor împreună.
Prin Botez, au adus-o pe fiica lor înaintea aceluiași Dumnezeu, încredințându-I începutul vieții sale duhovnicești.
Iar între aceste două momente se află una dintre cele mai frumoase responsabilități pe care le poate primi omul: aceea de a întemeia și de a păstra o familie în care iubirea să nu rămână doar un cuvânt frumos, ci să devină faptă, grijă, răbdare și credință.
Copiii au nevoie de multe lucruri pentru a crește. Dar poate că unul dintre cele mai prețioase daruri pe care le pot primi este să vadă că mama și tata se iubesc, se respectă, se iartă și nu încetează să-și poarte de grijă unul altuia.
O asemenea iubire devine pentru copil prima lecție despre bunătate, despre încredere și despre Dumnezeu.
Și poate că tocmai aici se întâlnesc, în chip atât de frumos, Sfânta Cununie și Sfântul Botez: în chemarea părinților de a crește ei înșiși în credință, în timp ce își cresc copilul.
Un gând din inimă pentru familia Cîrpaci
Dragii mei, Flavius Dacian și Iulia Andreea,
M-am bucurat din toată inima să vă fiu alături în aceste momente atât de prețioase pentru familia voastră.
Vă doresc ca binecuvântarea primită înaintea Sfântului Altar să nu rămână numai o amintire frumoasă, ci să vă însoțească în fiecare zi a vieții.
Să vă păstrați dragostea și atunci când apar griji, să aveți răbdare unul cu celălalt și să nu lăsați niciodată supărările trecătoare să fie mai puternice decât ceea ce v-a unit.
Să vă fie casa un loc în care fiecare se simte iubit, ascultat și înțeles, un loc în care să vă puteți întoarce mereu cu inima împăcată.
Iar pe scumpa voastră Raisa Maria, Bunul Dumnezeu să o păzească de tot răul, să-i dăruiască sănătate și să-i lumineze pașii de-a lungul vieții.
Să aveți bucuria de a-i auzi primele cuvinte, de a-i călăuzi primii pași, de a-i răspunde la întrebările copilăriei și de a o vedea crescând frumos, cu o inimă bună și cu dragoste pentru Dumnezeu și pentru oameni.
Și, atunci când anii vor trece, iar ea va privi fotografiile acestei zile, să poată descoperi în ele nu doar frumusețea unei sărbători, ci și iubirea cu care a fost întâmpinată în această lume și adusă înaintea lui Dumnezeu.
Să nu uitați niciodată că unul dintre cele mai frumoase daruri pe care i le puteți oferi fetiței voastre este propria voastră iubire, păstrată vie, ocrotită și întărită prin credință.
O bucurie care rămâne în sufletul comunității
Pentru noi, cei care alcătuim această comunitate ortodoxă, asemenea momente au o însemnătate aparte.
Ne amintesc că viața Bisericii nu se rezumă la zidurile unui lăcaș de cult, la programul slujbelor sau la sărbătorile din calendar.
Biserica trăiește și prin oamenii care vin cu bucuriile și durerile lor, cu speranțele, cu familiile și cu pruncii lor, căutând binecuvântarea lui Dumnezeu.
Iar pentru un preot, bucuria nu este doar aceea de a săvârși o slujbă, ci și de a vedea cum harul lui Dumnezeu se întâlnește cu viața oamenilor pe care îi păstorește.
De aceea, îmi doresc ca această zi să fie pentru familia Cîrpaci nu doar o amintire de neuitat, ci începutul unei legături tot mai vii cu Hristos și cu Biserica Sa.
Pentru că, în cele din urmă, frumusețea unei familii nu stă în faptul că toate zilele îi sunt senine, ci în dragostea cu care oamenii rămân împreună și în credința care îi ajută să nu-și piardă speranța atunci când apar norii.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să prețuim familia, să avem grijă unii de alții și să nu uităm că iubirea este unul dintre cele mai mari daruri pe care le primim și pe care suntem chemați să le dăruim.
Casă binecuvântată, dragii mei! Ani mulți, frumoși și luminoși împreună, iar micuței Raisa Maria, o viață ocrotită de Dumnezeu și înconjurată de dragoste!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate! 🙏❤️
Cu dragoste și binecuvântare,
Părintele Vasile Florin Reuț
Biserica Ortodoxă Română
„Sfinții Împărați Constantin și Elena” – Straubing
DUMNEZEU ȚI-A AȘEZAT UN OM LA POARTĂ… CE AI FĂCUT CU EL?
Poate că l-ai văzut. Poate că îi știai numele. Poate că știai cât suferă… Și totuși, ai trecut mai departe.
Poate că era mama care aștepta un telefon. Soția care plângea în tăcere. Copilul care avea nevoie de timpul tău. Sau un om care nu-ți cerea mare lucru… doar să nu-l lași singur.
Dar te-ai gândit vreodată că omul pe lângă care ai trecut nepăsător ar putea fi chiar Lazărul pe care Dumnezeu l-a așezat la poarta vieții tale?
Bogatul din Evanghelie avea tot ce și-ar fi putut dori. Și totuși, a pierdut ceea ce era mai important. Nu pentru că era bogat, ci pentru că inima lui rămăsese închisă.
Iar cel mai cutremurător lucru este că, atunci când a înțeles ce pierduse, nu mai putea întoarce timpul.
DUMNEZEU ȚI-A AȘEZAT UN OM LA POARTĂ… CE AI FĂCUT CU EL?
Dragii mei,
Într-o zi, și numele nostru va fi rostit la pomenirea celor adormiți. Atunci nu va mai conta cât am adunat, câte case am avut sau câți oameni ne-au cunoscut.
Va conta și câtă iubire am dăruit, câte lacrimi am șters și câte inimi am lăsat mai puțin singure.
În această predică despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr, despre binele pe care îl amânăm, despre moarte, pocăință și iubirea care nu trebuie să întârzie, există o întrebare la care fiecare dintre noi este chemat să răspundă:
„Ce ai făcut cu omul pe care Dumnezeu l-a așezat la poarta ta?”
🎧 Te invit să asculți această predică până la capăt. Nu ca să judeci un bogat care a trăit cândva, ci ca să descoperi ce îți spune astăzi Dumnezeu despre propria ta viață.
🕯️ EI NU MAI POT VORBI CU NOI… DAR NOI ÎI PUTEM PURTA ÎN RUGĂCIUNE!
Când ai rostit ultima dată, într-o rugăciune, numele cuiva drag care a plecat din această lume?
Poate al mamei sau al tatălui tău. Poate al bunicilor, al unui frate, al unei surori, al unui copil sau al unui om care ți-a lăsat în suflet o iubire pe care timpul nu a putut-o șterge.
Sunt oameni pe care nu-i mai putem îmbrățișa. Glasuri pe care nu le mai putem auzi. Mâini pe care nu le mai putem strânge…
Și totuși, există ceva ce nici moartea nu poate lua de la noi: iubirea care se transformă în rugăciune.
❤️ Dragă soră și dragă frate întru Domnul,
În credința noastră, pomenirea celor adormiți nu înseamnă doar întoarcerea cu gândul spre trecut. Este un act de iubire, de recunoștință și de nădejde în Înviere.
Pentru că noi credem într-un Dumnezeu al vieții, nu al morții. Iar în Hristos, Cel ce a biruit moartea, despărțirea nu are ultimul cuvânt.
Ei nu cer nimic. Doar să nu-i uităm! SFÂNTA LITURGHIE şi PARASTAS DE OBŞTE la Biserica din Straubing
🙏 DUMINICĂ, 1 NOIEMBRIE 2026, vă invităm cu drag la Biserica Ortodoxă Română din Straubing, unde vom săvârși SFÂNTA LITURGHIE ȘI PARASTASUL DE OBȘTE, pentru pomenirea tuturor celor adormiți întru nădejdea Învierii și a vieții veșnice.
PROGRAMUL SLUJBELOR:
👉 Ora 09:00 — Utrenia
👉 Ora 10:00 — Sfânta Liturghie
👉 După Sfânta Liturghie – Parastasul de Obște pentru cei adormiți
👉 La final – Agapă frățească, o masă pregătită cu dragoste din darurile credincioșilor.
🌿 CE PUTEM ADUCE PENTRU POMENIRE?
👉 Fiecare, după posibilități și din dragoste, poate aduce:
– Pomelnice cu numele celor adormiți
– Cele de trebuință pentru Parastas
– Dar mai presus de toate, aduceți înaintea lui Dumnezeu rugăciunea, dorul, și iubirea voastră!
❤️ Dragă soră și dragă frate întru Domnul,
Sunt oameni pe care nu-i mai putem chema la masa noastră, dar le putem pune numele pe pomelnic.
Nu le mai putem strânge mâna, dar le putem aprinde o lumânare.
Nu le mai putem spune cu glas: „Te iubesc!”, dar putem așeza iubirea noastră pentru ei înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune.
Și poate că tocmai aceasta este una dintre cele mai frumoase dovezi ale iubirii: să continui să te rogi pentru cineva, chiar și atunci când nu-l mai poți avea lângă tine.
Cu nădejdea Învierii și cu dorul care nu se stinge, vă chemăm să ne adunăm în Sfânta Biserică pentru a-i pomeni pe cei adormiți.
Să nu lăsăm uitarea să se așeze peste numele lor!
Să le rostim numele în rugăciune.
Să aprindem câte o lumânare pentru sufletele lor.
Să le dăruim ceea ce încă le putem oferi: iubirea noastră unită cu rugăciunea Bisericii.
Pentru că pomenirea nu este doar amintire. Pomenirea este iubire. Este recunoștință. Este comuniune în Hristos și nădejdea reîntâlnirii în Împărăția lui Dumnezeu.
❤️ Distribuiți acest anunț! Poate ajunge la un om care poartă în suflet un dor nerostit, o lacrimă neștearsă, un nume pe care nu l-a mai pomenit de mult. Poate fi tocmai gestul prin care cineva se întoarce la rugăciune, la Biserică, la Dumnezeu.
Cu nădejde și dragoste frățească, vă așteptăm cu drag la Sfânta Biserică.
✝️ Părintele Vasile Florin Reuț
***
Biserica Ortodoxă Română „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” Straubing-Bogen
ADRESA BISERICII: Jesuitenkirche, Theresienplatz 46, 94315 Straubing (lângă sediul Poliţiei)
Preot Paroh: Vasile Florin Reuţ
CÂND ÎI SPUI LUI DUMNEZEU „PLEACĂ!”… FĂRĂ SĂ ROSTEȘTI UN CUVÂNT
Un om chinuit de ani întregi este vindecat de Hristos. Își recapătă liniștea, libertatea și demnitatea. Dar oamenii care văd urmările acestei minuni, în loc să se bucure și să-L roage pe Mântuitorul să rămână, Îi cer să plece.
Pare de necrezut… Dar dacă, uneori, și noi facem același lucru?
Îl chemăm pe Dumnezeu când suferim, când ne este frică, când avem nevoie de ajutor. Dar când El ne cheamă să iertăm, să renunțăm la mândrie, să ne schimbăm viața, oare nu-I închidem și noi ușa inimii?
În această predică vorbim despre rănile pe care le ascundem, despre lanțurile nevăzute care ne țin captivi, despre mila lui Dumnezeu care nu încetează să ne caute și despre puterea lui Hristos de a ne ridica atunci când noi înșine nu mai vedem nicio ieșire.
Poate că Dumnezeu nu a plecat niciodată departe de noi. Poate că noi suntem cei care am încetat să-I mai deschidem ușa…
🎧 Vă invit să ascultați această predică până la capăt. Poate că întrebarea ei cea mai importantă nu este ce au făcut oamenii de atunci, ci ce facem noi astăzi.
„Doamne, pleacă!”sau „Doamne, rămâi cu mine!”?
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să-I facem loc nu doar în rugăciunile noastre, ci și în viața noastră.
† Duminica a XXIII-a după Rusalii
Sfânta Evanghelie după Luca 8, 26–39
✝ Poți veni la biserică ani întregi… și totuși să nu știi cât de mult are nevoie comunitatea de tine!
Există locuri pe care le vizităm. Și există locuri cărora le aparținem.
Pentru noi, cei aflați departe de țară, Biserica înseamnă mai mult decât un loc în care participăm duminica la Sfânta Liturghie.
Este locul în care ne rugăm împreună, în care ne botezăm copiii, în care împărtășim bucurii și necazuri și în care ne păstrăm credința, limba și tradițiile. Este locul în care copiii noștri pot învăța cine sunt, de unde vin și ce comori sufletești au primit de la părinții și bunicii lor.
Dar o comunitate nu se păstrează de la sine. Ea trăiește prin oamenii care îi sunt alături. Prin rugăciunea lor, prin dragostea lor, prin implicarea și responsabilitatea fiecăruia.
Comunitatea noastră ortodoxă din Straubing-Bogen nu beneficiază de impozitul bisericesc german (Kirchensteuer). Viața ei — Sfintele Liturghii, Sfintele Taine, activitățile pastorale și sprijinul acordat familiilor — este susținută prin contribuțiile voluntare și implicarea membrilor săi.
De aceea, vă adresăm o invitație din inimă:
Deveniți membri ai comunității noastre ortodoxe!
Nu este vorba doar despre completarea unui formular. Este vorba despre apartenență, despre asumarea unei responsabilități comune și despre dorința de a păstra vie credința pentru copiii și nepoții noștri.
Și purtăm în suflet un vis: să construim, într-o zi, propria noastră biserică ortodoxă în Straubing — un lăcaș în care să ne rugăm noi și generațiile care vor veni după noi. Un asemenea vis prinde viață printr-o comunitate unită, vie și responsabilă.
„O biserică se poate construi din piatră. Dar o comunitate se zidește numai prin oameni.”
Împreună păstrăm credința. Împreună zidim comunitatea. Împreună lăsăm o moștenire celor care vin după noi.
Cum deveniți membri?
Descărcați cererea de înscriere, completați-o și semnați-o. O puteți aduce personal la biserică sau o puteți trimite prin e-mail ori WhatsApp.
Există dureri pe care nu le vede nimeni. Lacrimi pe care le ascundem. Lupte despre care nu vorbim. Și poveri pe care le purtăm în tăcere, până când simțim că nu mai putem.
Poate și tu treci printr-o încercare. Poate te apasă o boală, o grijă, o dezamăgire sau o suferință pe care nici cei apropiați nu o cunosc.
Poate te rogi de mult pentru o vindecare, pentru pace în familie, pentru cineva drag sau pur și simplu pentru puterea de a merge mai departe.
Nu trebuie să vii înaintea lui Dumnezeu cu toate problemele rezolvate. Vino așa cum ești. Cu durerile tale, cu îndoielile, cu lacrimile și cu puțina credință care ți-a mai rămas.
Dumnezeu nu disprețuiește o inimă rănită. El cunoaște și lacrimile pe care nu le-ai vărsat, și rugăciunile pentru care nu ai mai găsit cuvinte.
🕊️ Te invităm la Taina Sfântului Maslu, unde, prin rugăciunile Bisericii și ungerea cu untdelemn sfințit, cerem împreună de la Dumnezeu vindecare sufletească și trupească, iertare, întărire și mângâiere.
”CÂND SUFLETUL NU MAI POATE, DUMNEZEU ÎNCĂ POATE!” – Sfântul Maslu și Sfânta Liturghie la Biserica Ortodoxă din Straubing
Nu venim să cerem minuni după voia noastră, ci să ne încredințăm iubirii și milei lui Dumnezeu, Care știe de ce are nevoie fiecare suflet.
Mireasma de Dincolo de Uitare: Despre Cine Suntem Când Nu Mai Știm Cine Suntem
Cea mai cinică întrebare a lumii moderne este formată din două cuvinte: „Mai merită?”
Mai merită să cheltui bani, timp și suflet pentru un om care are Alzheimer și a uitat complet cine ești?
Mintea noastră contabilă ar spune că nu. De ce să uzi o floare într-un deșert?
Ascultă astăzi povestea unui bătrân elegant care, printr-o singură frază rostită într-o florărie, a demontat toată această logică meschină a generației noastre.
Am realizat, prin mesajul acestei povești, că și noi suntem niște pacienți amnezici pe un pat de spital, uitând zilnic de Cel care ne ține în viață. Iar El, cu o încăpățânare divină, continuă să ne aducă flori în fiecare dimineață…
Ia-ți câteva minute de liniște pentru a asculta acest mesaj. Merită! 🙏❤️🤗
ÎNTR-O ZI, UN COPIL VA ÎNTREBA: „CINE A RIDICAT BISERICA ACEASTA?”
Ce bucurie ar fi să-i putem răspunde: „Oameni care s-au gândit la tine înainte să te cunoască.”
Oameni care au muncit, s-au rugat și au dăruit, fiecare după putere, pentru ca generațiile următoare să aibă un loc în care să-și plece genunchii înaintea lui Dumnezeu.
Acesta este gândul cu care pornim la drum: să le lăsăm celor care vin după noi un loc în care să învețe rugăciunea, să descopere credința și să găsească o comunitate care îi primește cu drag.
Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu acest gând în inimă, dorim să ridicăm o biserică ortodoxă românească autentică pentru comunitatea „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Straubing-Bogen.
Pentru noi, cei aflați departe de țară, Biserica este locul în care ne regăsim înaintea lui Dumnezeu și aproape unii de alții.
Aici ne rugăm împreună, ne botezăm copiii și ne întemeiem familiile prin Sfânta Cununie. Aici împărtășim bucurii și necazuri, îi pomenim pe cei dragi și ne păstrăm credința, limba și tradițiile.
Este locul în care copiii noștri pot învăța cine sunt, de unde vin și ce comori sufletești au primit de la părinții și bunicii lor.
Biserica Ortodoxa Straubing – Bogen
❤️ Ne dorim să le lăsăm o biserică a noastră.
Un lăcaș în care să răsune Sfânta Liturghie, în care oamenii să găsească mângâiere și în care copiii de astăzi să se întoarcă, peste ani, ținându-și propriii copii de mână.
Comunitatea ortodoxă română „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Straubing-Bogen poartă această dorință cu nădejde și cu încrederea că o putem împlini împreună, cu ajutorul lui Dumnezeu.
O asemenea lucrare prinde viață prin oamenii care și-o asumă.
Comunitatea noastră nu beneficiază de impozitul bisericesc german — Kirchensteuer. Ne susținem activitatea prin contribuții voluntare, donații și implicarea credincioșilor. Ridicarea viitoarei biserici are nevoie de sprijinul celor care doresc să se alăture acestei lucrări, fiecare după posibilități.
🧱 PUNEȚI ȘI DUMNEAVOASTRĂ O CĂRĂMIDĂ LA CASA LUI DUMNEZEU!
FIȚI CTITORI AI VIITOAREI NOASTRE BISERICI!
Fiecare dar contează. Fiecare dar, mare sau mic, oferit după putere și din inimă, ne apropie de ziua în care această dorință va prinde contur.
În spatele fiecărei „cărămizi” se află munca unui om, grija unei familii și credința că putem lăsa ceva bun celor care vin după noi.
O contribuție oferită astăzi poate ajuta la ridicarea locului în care un copil va primi Sfântul Botez, doi tineri își vor uni viețile, iar un om încercat își va găsi liniștea în rugăciune.
Aceasta este moștenirea pe care ne dorim să o zidim împreună. O cărămidă pusă astăzi. O biserică pentru generațiile de mâine.
🏦 CUM PUTEȚI SPRIJINI CONSTRUCȚIA BISERICII?
Donațiile pot fi făcute în contul dedicat acestui proiect:
