Părintele Arhimandrit Justin Pârvu a trecut la Domnul şi Mîntuitorul nostru

La ora 22:40, ora României, după o suferinţă de mai multe săptămîni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore, Părintele Justin Pârvu a încetat din viaţa aceasta trecătoare şi s-a mutat la cereştile cete, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atît i-a iubit şi după care atît a jinduit.

Parintele Iustin Parvu – unul dintre mari duhovnici ai neamului nostru

Părintele Justin Pârvu s-a născut în satul Petru Vodă la 10 Februarie 1919, s-a închinoviat la Mănăstirea Durău în anul 1936, a participat ca preot militar pe frontul de răsărit în al doilea război mondial, apoi a fost întemniţat pentru legionarism între anii 1948-1964, iar între anii 1966-1975 a fost reprimit în monahism ca vieţuitor al Mănăstirii Secu (jud. Neamţ), iar între 1975-1991 ca vieţuitor al Mănăstirii Bistriţa (jud. Neamţ). În toamna anului 1991 a pus piatra de temelie a Mănăstirii Petru Vodă (de călugări), iar din anul 1999 a început construirea Mănăstirii Paltin (de maici).

De la sfîrşitul lunii Martie a.c. cancerul de stomac pe care îl purta în taină de cîţiva ani de zile a dezvoltat în metastază, care a adus cu sine complicaţiile medicale în urma cărora, după o suferinţă mucenicească pe deplin asumată şi conştientă, s-a mutat din lumea aceasta la o alta mai bună. Să avem parte de rugăciunile sale!

Sursa: petruvoda.ro

Bunul Dumnezeu sa-l ierte si cu dreptii sa-l odihneasca! Amin!

Trupul mult pătimitor al bunului nostru Părinte Justin a fost adus la mănăstirea de călugări, prima sa ctitorie, fiind condus pe parcursul celor 3 km de părinții și maicile celor două mănăstiri, cât și de credincioșii ce au început să sosească la Petru Vodă. Să ne rugăm cu toții pentru sufletul iubitului nostru Părinte, să priveghem în această noapte după puterea fiecăruia. Într-adevăr avem un mare sfânt în România cea cerească!

Prin aceeași boală (cancer) au trecut la cele veșnice Sfântul Nectarie din Eghina, vindecătorul de cancer, și Cuviosul Paisie Aghioritul.

Cuvioase Părinte Justin, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi și neamul românesc!

[wpyt_profile3]AvlWVUVLD7s[/wpyt_profile3]

[wpyt_profile3]9-OLZtbBsvo[/wpyt_profile3]

[wpyt_profile3]fM2gzTscWWk[/wpyt_profile3]

Potrivit rânduielii Bisericii noastre, prima sâmbătă din Postul Paştilor este cunoscută şi ca „Sâmbăta Sfântului Teodor”.

Părintele Adrian Iftimiu, de la parohia „Sfântul Nicolae” din Suceava, a vorbit despre semnificația acestei zile: „Sâmbăta aceasta a Sfântului Teodor este una din sărbătorile pe care Sfânta noastră Biserică le are din cele mai vechi timpuri. Printr-o întâmplare, atunci când oamenii credincioşi din partea Bizanţului au rămas fără mâncare, fiind împresuraţi de oştile străine, ei au fost salvaţi de Sfântul Teodor cu această hrană a colivei.

Coliva traditionala

Citeste tot articolul →

Reunit în şedinţă de lucru în zilele de 25-26 februarie 2009, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât instituirea „Duminicii migranţilor români”, în prima duminică după 15 august, în Patriarhia Română. În ziua de 16 august 2009, pentru prima oară la nivelul întregii Patriarhii Române a fost marcată „Duminica migranţilor români”, PF Daniel transmiţând în acest sens un mesaj.

„Rostul principal al acestei duminici speciale, celebrată anul acesta pentru prima oară la nivelul întregii Patriarhii Române, este de a spori dragostea creştină şi conlucrarea frăţească, astfel ca munca sau studiul departe de ţară, în străinătate, să nu devină îndepărtare sau înstrăinare spirituală între românii din aceeaşi familie sau din aceeaşi parohie din România”, se spune în mesaj.

„În Duminica românilor migranţi din acest an, celebrată în ziua de 16 august, cei de acasă şi cei veniţi de departe au prilejul de a se ruga împreună la Sfânta Liturghie. Astfel, toţi preoţii de la parohii şi mănăstiri sunt chemaţi să se roage în mod deosebit pentru românii din străinătate, care acum au venit în vacanţă, ca Mântuitorul nostru Hristos să-i izbăvească de încercări sau necazuri, să-i ajute să-şi păstreze credinţa ortodoxă şi identitatea românească, şi să cultive ajutorarea frăţească.”

„Prin mijloacele specifice, Biserica îşi manifestă grija pentru nevoile spirituale şi materiale pe care le au cei rămaşi acasă, în România, mai ales copiii, bătrânii, bolnavii şi săracii. Ne gândim cât de greu trebuie să le fie familiilor care, din sărăcie materială sau din alte motive, se află separate, fie prin plecarea la muncă în străinătate a unuia dintre părinţi, fie prin plecarea ambilor părinţi, lăsând copiii în grija bunicilor şi a rudelor din România sau uneori în grija nimănui.

Cultivând bucuria reîntoarcerii acasă, Biserica îndeamnă la rugăciune pe toţi fiii ei duhovniceşti pentru ca cei aflaţi în această situaţie să-şi revadă familia reunită cât mai curând cu putinţă. Rugăm pe Preamilostivul Dumnezeu să binecuvânteze pe toţi românii migranţi pentru ca şederea şi activitatea lor în străinătate să se împlinească în pace şi sănătate, în bună înţelegere cu cei din jur şi în apărarea bunului nume de creştin şi de român.”