Pentru a putea primi Sfânta Taină a Cununiei în Biserica Ortodoxă, soția sau soţul trebuie să fie primiţi la credința ortodoxă. Aceasta este singura soluție! Vor trebui să treacă prin niște etape pentru ca în final să primească Sfântul Botez! După ce vor fi botezaţi ortodox se vor putea cununa fără nici o problemă. Desigur, este esențial ca şi ei să își dorească acest lucru.

Iată ce spune rânduiala primirii la Ortodoxie a celor de alte credințe:

„După ce preotul a luat cunoştinţă despre dorinţa unei persoane de a veni la Ortodoxie, el înştiinţează în scris, pe ierarhul său eparhiot despre aceasta, trimiţând şi cererea candidatului (n.n. există un model de cerere) scrisă şi semnată de el (sau, în cazul copiilor, de un părinte sau un tutore legal).

Soția mea (soţul meu) este de altă religie. Ce trebuie să facem pentru a ne putea căsători religios?

După ce a primit în scris binecuvântarea pentru începerea catehizării, mai întâi îl întreabă pe cel ce vine la Ortodoxie despre toate credinţele şi învăţăturile rătăcite la care a fost părtaş până atunci, arătându-i cu dovezi din Sfânta Scriptură greşelile lor. Apoi îl învaţă cu stăruinţă şi-l întăreşte în credinţa ortodoxă, povăţuindu-l cum să vieţuiască în chip plăcut lui Dumnezeu.

De asemenea, acesta va avea un naş, credincios cunoscător şi trăitor al dreptei credinţe, care să-i fie bun sfătuitor, atât în vederea primirii la Ortodoxie, cât şi după aceea Citeste tot articolul →

„Iar de ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”.

Cînd a spus ucenicilor că „nici îngerii“, le-a închis gura, ca să nu mai caute să afle ceea ce nu ştiu nici îngerii; cînd a spus că „nici Fiul” îi opreşte nu numai să ştie, dar să şi cerceteze. Că aceasta a fost intenţia Domnului rostind aceste cuvinte se vede şi de acolo că le-a închis gura cu mai multă asprime după înviere, cînd i-a văzut că sînt şi mai curioşi.

Acum le-a mai vorbit de multe şi nenumărate semne ale venirii Lui; după înviere însă le spune scurt: „Nu este al vostru a şti anii sau vremurile (Matei 24, 36)”. Apoi, ca apostolii să nu spună: „Sîntem nedumeriţi, sîntem dispreţuiţi, odată ce nu sîntem vrednici să ştim nici lucrul acesta”, Domnul continuă: „Pe care Tatăl le-a pus în a Sa Stăpînire (Fapte 1, 7)”.

Mantuitorul Iisus Hristos

Domnul ţinea mult să-i cinstească pe ucenici şi să nu le ascundă nimic; de aceea atribuie această cunoştinţă Tatălui Său, ca să le arate apostolilor că înfricoşător este lucrul acesta şi să nu-L mai întrebe. Dacă n-ar fi aceasta explicaţia, dacă Fiul într-adevăr n-ar şti ziua aceea, cînd o va şti? O va şti, oare, odată cu noi? Cine poate spune lucrul acesta? Fiul îl ştie bine pe Tatăl şi tot aşa de bine cum şi Tatăl îl ştie pe Fiul. Se poate, oare, să nu ştie ziua aceea? Citeste tot articolul →