Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul – Să nu avem pretenții neraționale de la ceilalți

– Părinte, când vedem pe cineva că se comport urât, trebuie să-i spunem ceva?

– Potrivit cu ce fel de om este. Este nevoie de mult discernământ și de iluminare dumnezeiască în vremea noastra. Nu este ușor să vă vorbesc despre aceasta. Într-un caz, așa cum am văzut, exista 500 de subcazuri.

Sunt unii care pot fi îndreptați, alții care nu se îndreaptă, ba chiar la o observație de-a noastră pot reacționa. Mai ales când unul ca acesta are egoism și-l atingi, reacționează urât. Deși de multe ori înțelege că greșește, totuși din pricina egoismului nu dă înapoi. Iar când intențiile noastre nu sunt chiar curate, adică împreună cu interesul există și mândrie și dragostea nu este curată, în celălalt se creeaza o mare repulsie.

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul - Să nu avem pretenții neraționale de la ceilalți

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul – Să nu avem pretenții neraționale de la ceilalți

Atunci când mustrăm pe cineva din dragoste, cu durere, fie că celălalt înțelege dragostea noastră, fie că nu, schimbarea se săvârșește în inima lui, deoarece suntem mișcați de dragoste curata. În timp ce mustrarea ce se face fără dragoste, cu patimă, îl face fiară pe celălalt, pentru că răutatea noastră se lovește de egoismul aceluia și atunci sar scântei și se aprinde și foc, ca atunci când lovești cremenea de amnar.

Când îl răbdăm pe fratele nostru din dragoste, acela simte aceasta. Așa cum simte și răutatea pe care o avem înlăuntrul nostru, deși nu se manifestă, pentru ca îi pricinuiește tulburare. La fel se întâmplă și cu diavolul, care aduce tulburare chiar și atunci când se înfățișează ca înger de lumină, în timp ce adevăratul înger pricinuiește o veselie lina, negrăită Citeste tot articolul →

Alergăm toată viața după fericire

„Şi coborând împreună cu ei, a stat în loc şes, El şi mulţime multă de ucenici ai Săi şi mulţime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim şi de pe ţărmul Tirului şi al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte şi să se vindece de bolile lor. Şi cei chinuiţi de duhuri necurate se vindecau. Şi toată mulţimea căuta să se atingă de El că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi.

In Dumnezeu ne gasim si scaparea si fericirea

In Dumnezeu ne gasim si scaparea si fericirea

Şi El, ridicându-Şi ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi vă veseliţi, că, iată, plata voastră multă este în cer; pentru că tot aşa făceau proorocilor părinţii lor.” (Luca 6, 17-23) Citeste tot articolul →

Dumnezeu vis-à-vis de ştiinţă: exista Dumnezeu sau nu? Iată dovada:

Căutând prin arhivă am gasit acest text pe care l-am publicat în revista parohiei noastre „Credinta Ortodoxă” din Iulie-August 2011… şi am fost uimit de multitudinea discuţiilor iscate pe baza lui. Făcând abstracţie de concluzia articolului, vă invit la o lectură cu sufletul deschis, dar şi cu mintea raţională, care ne caracterizează.

„Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul“ (Albert Einstein).

Această demonstraţie a fost făcută în anul 1921… după aceea au apărut şi alte demonstraţii, dar aceasta rămâne în istorie. Veţi vedea de ce…

Într-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor ţine cursul de filozofie:

– Să vă explic care e conflictul între ştiinţă şi religie… Profesorul ateu face o pauză şi apoi îi cere unuia dintre noii săi studenţi să se ridice în picioare.
– Eşti creştin, nu-i aşa, fiule?
– Da domnule, spune studentul.
– Deci crezi în Dumnezeu?
– Cu siguranţă!
– Dumnezeu e bun?
– Desigur, Dumnezeu e bun.

Albert Einstein

Albert Einstein

– E Dumnezeu atotputernic? Poate El să facă orice?
– Da.
– Tu eşti bun sau rău?
– Biblia spune că sunt rău.

Profesorul zâmbeşte cunoscător:

– Aha! Biblia! Se gândeşte puţin.
– Uite o problemă pentru tine Citeste tot articolul →

Doamne binecuvintează…

Doamne binecuvintează…

…pe cei ce mi-au dat viaţă
…pe cei ce m-au învăţat să Te iubesc
…pe cei ce mă iubesc
…pe cei ce mă urăsc
…pe cei ce mi-au binevestit mie Cuvântul Tău
…pe cei ce mi-au luminat ochii sufleteşti
…pe cei ce m-au vindecat
…pe cei ce mă ocrotesc şi mă povăţuiesc
…pe cei ce se roagă pentru mine
…pe cei ce m-au ajutat în zile grele
…pe cei ce m-au învăţat ce este binele şi ce este răul
…pe cei ce mi-au dorit şi mi-au făcut mie bine
…pe cei ce mă binecuvintează.

Doamne binecuvintează pe poporul Tău!
Amin.

Sfanta Treime

Sfanta Treime

Întâlnirea cu moartea

O străveche legendă arabă istorisește trista poveste a ienicerului sultanului din Bagdad.

Într-o zi, tânărul ienicer se aruncă plin de tristețe la picioarele stăpânului său care îl îndrăgea mult, cerându-i cu împrumut minunatul său cal care părea că zboară, într-atât era de iute.

– De ce? îl întrebă sultanul.

– Am văzut moartea în grădină și ea mi-a făcut semn. Cu calul tău, voi putea fugi la Bassara și mă voi ascunde în târgul de acolo. Astfel, moartea nu mă va afla.

Sultanul îi dete tânărului armăsarul său și acesta plecă în galop. Sultanul coborî în grădină și văzu cum moartea stătea acolo și aștepta Citeste tot articolul →

Nu slujba bisericii e lungă, ci lenea

Slujbele Sfintei noastre Biserici sunt lucrul cel mai important, sunt ceea ce ne reprezintă pe noi ca dreptmăritori creştini, ca creştini ortodocşi. Sfintele slujbe sunt mijlocul de angajare a credincioşilor în faţa lui Dumnezeu, sunt un mijloc prin care Dumnezeu ni se face cunoscut şi un mijloc prin care noi luăm act despre Dumnezeu.

Orice credincios trebuie să ştie că el nu este simplu spectator la o slujbă dumnezeiască, că el nu este un simplu asistent la slujba dumnezeiască, ci este un slujitor. Orice credincios care ia parte la sfintele slujbe trebuie să aibă conştiinţa că el slujeşte, nu se duce să vadă o slujbă, să audă o slujbă, ci se duce să facă o slujbă.

Nu slujba bisericii e lungă, ci lenea

Nu slujba bisericii e lungă, ci lenea

În Biserica noastră nu slujesc numai preoţii, numai arhiereii, numai diaconii, numai cântăreţii bisericeşti, ci slujesc toţi credincioşii care iau parte la sfintele slujbe. Slujbele noastre sunt o Filocalie pentru toţi Citeste tot articolul →

ÎNDREPTAR DE SPOVEDANIE PENTRU MIRENI – scris de Părintele Ilie Cleopa – Mănăstirea Sihăstria

Cuvânt înainte: deoarece mulţi dintre credincioşii care mai vin la spovedanie nu cunosc ce sunt şi care sunt păcatele, dar mai ales pentru a veni în ajutorul tuturor celor care doresc sa faca o spovedanie sinceră şi din care să aibă folos duhovnicesc, facem public acest Îndreptar de Spovedanie pentru mireni scris de către Părintele Arhimandrit Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria, precum si câteva învăţături folositoare. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să fie de folos tuturor celor care-l vor citi şi folosi:

 

ÎNDREPTAR DE SPOVEDANIE

După ce ne-am socotit, cunoscut şi însemnat bine toate păcatele şi ne-am rugat lui Dumnezeu, apoi mergem la Duhovnic, cu umilinţă, cu frică şi cu evlavie adâncă, aşa, ca şi cum ne-am duce în faţa judecăţii lui Dumnezeu, ştiind că Scaunul Sfânt al Spovedaniei e Scaunul milostivnic al judecăţii lui Dumnezeu aici pe pământ, unde ne curăţim de păcate şi ne înaripăm pentru zborul la cer, în Împărăţia Lui Dumnezeiască, îngenunchem cu smerenie şi zicem: “Binecuvintează-mă Părinte Duhovnic, ca să îmi pot mărturisi toate păcatele!”

Apoi continuăm aşa:

Mai întâi de toate mărturisesc înaintea lui Dumnezeu, Celui închinat în Sfânta Treime, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, înaintea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria, înaintea tuturor îngerilor, a tuturor sfinţilor lui Dumnezeu şi înaintea sfinţiei voastre, părinte, că eu, păcătosul, în toată clipa şi în tot ceasul am supărat pe Preabunul Dumnezeu cu păcatele şi răutăţile mele cele fără de număr. de la spovedania mea cea mai de pe urmă, am greşit de mai multe ori. Mă aflu vinovat cu următoarele păcate (aici ne mărturisim toate păcatele scrise pe hârtie şi învăţate pe de rost, cele nemărturisite la ultima spovedanie şi toate câte le-am mai făcut de atunci până în prezent):

ÎNDREPTAR DE SPOVEDANIE PENTRU MIRENI - scris de Părintele Ilie Cleopa - Mănăstirea Sihăstria

ÎNDREPTAR DE SPOVEDANIE PENTRU MIRENI – scris de Părintele Ilie Cleopa – Mănăstirea Sihăstria

1. Am păcătuit cu încrederea prea mare şi nesocotită împotriva lui Dumnezeu, zicând că El este milostiv şi mă va ierta şi pentru aceea pot să păcătuiesc mereu.

2. Mi-am pus în minte ca să păcătuiesc cât voi putea, zicând că mă voi pocăi la anul, la bătrâneţe, pe patul morţii. Am zis că dacă va voi Dumnezeu mă voi mântui, iar dacă nu, mă va pierde.

3. M-am deznădăjduit de mila lui Dumnezeu, că tot nu mă va ierta, de aceea am păcătuit mereu.

4. Mi-am pus în minte să mă sinucid şi chiar am încercat să fac aceasta. Am fost autor moral la sinuciderea cuiva.

5. Am stat împotriva adevărului arătat şi dovedit al Bisericii cuprins în Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi istorie, motiv pentru care am întristat şi alungat Duhul Sfânt de la mine (Caz concret).

6. Mi-am împietrit inima, neprimind şi nepăzind cuvântul lui Dumnezeu, socotind Dumnezeieştile Scripturi mincinoase. Am avut gânduri de hulă împotriva lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a Sfinţilor sau a altor lucruri sfinte (Trebuiesc spuse gândurile de hulă).

7. Am hulit faptele bune ale aproapelui; am invidiat pe aproapele pentru darul ce i l-a dat Dumnezeu Citeste tot articolul →

Adormirea Maicii Domnului

Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: „Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare”.

Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, şi cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul său, s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia adesea acolo ca să se roage. Şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stăpână, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite.

Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului

După rugăciune s-a întors acasă şi, îndată, s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânări şi mulţumind lui Dumnezeu şi chemând rudeniile şi vecinii, şi-a grijit toată casa, şi-a gătit patul şi toate cele ce se cădea de îngroparea ei. Şi a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredinţarea celor zise, a arătat şi darul ce i se dăduse: o stâlpare de finic.

Iar femeile chemate, dacă au auzit acestea, au plâns cu tânguire şi cu lacrimi şi au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat să nu rămână sărace de dânsa. Iar Preacurata le-a făgăduit că, mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci şi pe toată lumea o va cerceta şi o va umbri.

Şi aşa alina întristarea cea mare cu cuvinte mângâietoare. Apoi a arătat despre cele două veşminte ale sale ca să le ia două văduve sărace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene şi cunoscute şi de la dânsa le era hrana.

Bucură-te Maica Vieţii!

Şi vorbind ea acestea şi învăţând, s-a făcut fără de veste sunet de grabnic tunet, şi arătare de mulţi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toţi ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu Citeste tot articolul →

Comorile fiecăruia

Plimbându-se prin sat, un boier s-a întâlnit cu un ţăran sărac şi a început a se lăuda cu averile lui:

– Vezi tu livada de pe deal ? E a mea. Pădurile care înconjură satul sunt şi ele ale mele. Până şi pământul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-împrejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele.

– Dar acela ? – l-a întrebat ţăranul, arătând cu degetul spre cer. Nu cred că şi cerul este al tău. Acela este al meu – a mai spus ţăranul şi, cu zâmbetul pe buze, a plecat liniştit, lăsându-l pe boier mirat şi cu ciudă în suflet.

“Cel ce s-a născut înţelept poartă bogăţia cu el” (Sfânta Scriptură).

5

Cum să ne rugăm – din sfaturile Sfântului Siluan Athonitul

Cel de iubeşte pe Domnul, totdeauna îşi va aduce aminte de El, iar aducerea aminte de Domnul naşte rugăciunea.

De nu-ţi vei aduce aminte de Domnul, nici nu te vei ruga, iar fără rugăciune sufletul nu petrece în dragostea lui Dumnezeu, căci prin rugăciune vine Harul Sfântului Duh.

Prin rugăciune se păzeşte omul de păcat, căci mintea rugătoare se îndeletniceşte cu Dumnezeu şi întru smerenia Duhului stă înaintea feţei Domnului, pe care îl cunoaşte sufletul celui ce se roagă.”

Sfântul Siluan Athonitul (1866 – 1938)

Cum să ne rugăm - din sfaturile Sfântului Siluan Athonitul

Cum să ne rugăm – din sfaturile Sfântului Siluan Athonitul