În oricare dintre vieţile sfinţilor ne putem regăsi, chiar dacă propria noastră viaţă este, momentan, una în care abia reuşim să ne facem rugăciunile de dimineaţă şi cele de seară. Să luăm ca exemplu viaţa Sfintei Mari Muceniţe Ecaterina, ce a fost prăznuită acum câteva zile, mai exact pe 25 noiembrie. Ecaterina era o tânără fecioară care trăia în cetatea Alexandriei, în timpul împăratului păgân Maximin (la începutul secolului al IV-lea).
Era extraordinar de frumoasă, foarte învăţată, cu multe averi şi se trăgea din neam nobil. Haideţi să vedem, împreună, care este povestea întâlnirii ei cu Hristos, povestea ei de dragoste cu Domnul. Căci fiecare întâlnire a noastră cu Dumnezeu, fiecare clipă petrecută în mod real cu El nu este altceva decât o mare, nesfârşită poveste de dragoste.
Deşi toată lumea o îndemna să se mărite, Ecaterina le răspundea că nu doreşte să ia de soţ un bărbat care nu are cele patru calităţi pe care le are şi ea: adică să fie frumos, deştept, bogat şi de neam împărătesc. Şi cum nu se găsea, în acea epocă, nici unul care să cumuleze toate aceste daruri, ea prefera să fie singură.
Şi noi ar trebui să fim conştienţi de aceste daruri pe care le avem. Unii se vor mira la aşa o afirmaţie: „Bine, chiar dacă mai sunt persoane ce ar avea una sau mai multe dintre aceste patru calităţi, totuşi, e sigur că nu toţi oamenii le cumulează pe toate patru la un loc!” Iar eu am să contrazic, în rândurile de mai jos, pe unii ca aceştia Citeste tot articolul
