Categoria Sfaturi duhovnicesti

sept. 11 2015

Nu slujba bisericii e lungă, ci lenea

Slujbele Sfintei noastre Biserici sunt lucrul cel mai important, sunt ceea ce ne reprezintă pe noi ca dreptmăritori creştini, ca creştini ortodocşi. Sfintele slujbe sunt mijlocul de angajare a credincioşilor în faţa lui Dumnezeu, sunt un mijloc prin care Dumnezeu ni se face cunoscut şi un mijloc prin care noi luăm act despre Dumnezeu.

Orice credincios trebuie să ştie că el nu este simplu spectator la o slujbă dumnezeiască, că el nu este un simplu asistent la slujba dumnezeiască, ci este un slujitor. Orice credincios care ia parte la sfintele slujbe trebuie să aibă conştiinţa că el slujeşte, nu se duce să vadă o slujbă, să audă o slujbă, ci se duce să facă o slujbă.

Nu slujba bisericii e lungă, ci lenea

Nu slujba bisericii e lungă, ci lenea

În Biserica noastră nu slujesc numai preoţii, numai arhiereii, numai diaconii, numai cântăreţii bisericeşti, ci slujesc toţi credincioşii care iau parte la sfintele slujbe. Slujbele noastre sunt o Filocalie pentru toţi Citeste tot articolul →

sept. 8 2015

ÎNDREPTAR DE SPOVEDANIE PENTRU MIRENI – scris de Părintele Ilie Cleopa – Mănăstirea Sihăstria

Cuvânt înainte: deoarece mulţi dintre credincioşii care mai vin la spovedanie nu cunosc ce sunt şi care sunt păcatele, dar mai ales pentru a veni în ajutorul tuturor celor care doresc sa faca o spovedanie sinceră şi din care să aibă folos duhovnicesc, facem public acest Îndreptar de Spovedanie pentru mireni scris de către Părintele Arhimandrit Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria, precum si câteva învăţături folositoare. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să fie de folos tuturor celor care-l vor citi şi folosi:

 

ÎNDREPTAR DE SPOVEDANIE

După ce ne-am socotit, cunoscut şi însemnat bine toate păcatele şi ne-am rugat lui Dumnezeu, apoi mergem la Duhovnic, cu umilinţă, cu frică şi cu evlavie adâncă, aşa, ca şi cum ne-am duce în faţa judecăţii lui Dumnezeu, ştiind că Scaunul Sfânt al Spovedaniei e Scaunul milostivnic al judecăţii lui Dumnezeu aici pe pământ, unde ne curăţim de păcate şi ne înaripăm pentru zborul la cer, în Împărăţia Lui Dumnezeiască, îngenunchem cu smerenie şi zicem: “Binecuvintează-mă Părinte Duhovnic, ca să îmi pot mărturisi toate păcatele!”

Apoi continuăm aşa:

Mai întâi de toate mărturisesc înaintea lui Dumnezeu, Celui închinat în Sfânta Treime, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, înaintea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria, înaintea tuturor îngerilor, a tuturor sfinţilor lui Dumnezeu şi înaintea sfinţiei voastre, părinte, că eu, păcătosul, în toată clipa şi în tot ceasul am supărat pe Preabunul Dumnezeu cu păcatele şi răutăţile mele cele fără de număr. de la spovedania mea cea mai de pe urmă, am greşit de mai multe ori. Mă aflu vinovat cu următoarele păcate (aici ne mărturisim toate păcatele scrise pe hârtie şi învăţate pe de rost, cele nemărturisite la ultima spovedanie şi toate câte le-am mai făcut de atunci până în prezent):

ÎNDREPTAR DE SPOVEDANIE PENTRU MIRENI - scris de Părintele Ilie Cleopa - Mănăstirea Sihăstria

ÎNDREPTAR DE SPOVEDANIE PENTRU MIRENI – scris de Părintele Ilie Cleopa – Mănăstirea Sihăstria

1. Am păcătuit cu încrederea prea mare şi nesocotită împotriva lui Dumnezeu, zicând că El este milostiv şi mă va ierta şi pentru aceea pot să păcătuiesc mereu.

2. Mi-am pus în minte ca să păcătuiesc cât voi putea, zicând că mă voi pocăi la anul, la bătrâneţe, pe patul morţii. Am zis că dacă va voi Dumnezeu mă voi mântui, iar dacă nu, mă va pierde.

3. M-am deznădăjduit de mila lui Dumnezeu, că tot nu mă va ierta, de aceea am păcătuit mereu.

4. Mi-am pus în minte să mă sinucid şi chiar am încercat să fac aceasta. Am fost autor moral la sinuciderea cuiva.

5. Am stat împotriva adevărului arătat şi dovedit al Bisericii cuprins în Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi istorie, motiv pentru care am întristat şi alungat Duhul Sfânt de la mine (Caz concret).

6. Mi-am împietrit inima, neprimind şi nepăzind cuvântul lui Dumnezeu, socotind Dumnezeieştile Scripturi mincinoase. Am avut gânduri de hulă împotriva lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a Sfinţilor sau a altor lucruri sfinte (Trebuiesc spuse gândurile de hulă).

7. Am hulit faptele bune ale aproapelui; am invidiat pe aproapele pentru darul ce i l-a dat Dumnezeu Citeste tot articolul →

aug. 15 2015

Adormirea Maicii Domnului

Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: „Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare”.

Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, şi cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul său, s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia adesea acolo ca să se roage. Şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stăpână, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite.

Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului

După rugăciune s-a întors acasă şi, îndată, s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânări şi mulţumind lui Dumnezeu şi chemând rudeniile şi vecinii, şi-a grijit toată casa, şi-a gătit patul şi toate cele ce se cădea de îngroparea ei. Şi a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredinţarea celor zise, a arătat şi darul ce i se dăduse: o stâlpare de finic.

Iar femeile chemate, dacă au auzit acestea, au plâns cu tânguire şi cu lacrimi şi au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat să nu rămână sărace de dânsa. Iar Preacurata le-a făgăduit că, mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci şi pe toată lumea o va cerceta şi o va umbri.

Şi aşa alina întristarea cea mare cu cuvinte mângâietoare. Apoi a arătat despre cele două veşminte ale sale ca să le ia două văduve sărace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene şi cunoscute şi de la dânsa le era hrana.

Bucură-te Maica Vieţii!

Şi vorbind ea acestea şi învăţând, s-a făcut fără de veste sunet de grabnic tunet, şi arătare de mulţi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toţi ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu Citeste tot articolul →

aug. 2 2015

Comorile fiecăruia

Plimbându-se prin sat, un boier s-a întâlnit cu un ţăran sărac şi a început a se lăuda cu averile lui:

– Vezi tu livada de pe deal ? E a mea. Pădurile care înconjură satul sunt şi ele ale mele. Până şi pământul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-împrejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele.

– Dar acela ? – l-a întrebat ţăranul, arătând cu degetul spre cer. Nu cred că şi cerul este al tău. Acela este al meu – a mai spus ţăranul şi, cu zâmbetul pe buze, a plecat liniştit, lăsându-l pe boier mirat şi cu ciudă în suflet.

“Cel ce s-a născut înţelept poartă bogăţia cu el” (Sfânta Scriptură).

5

iul. 16 2015

Cum să ne rugăm – din sfaturile Sfântului Siluan Athonitul

Cel de iubeşte pe Domnul, totdeauna îşi va aduce aminte de El, iar aducerea aminte de Domnul naşte rugăciunea.

De nu-ţi vei aduce aminte de Domnul, nici nu te vei ruga, iar fără rugăciune sufletul nu petrece în dragostea lui Dumnezeu, căci prin rugăciune vine Harul Sfântului Duh.

Prin rugăciune se păzeşte omul de păcat, căci mintea rugătoare se îndeletniceşte cu Dumnezeu şi întru smerenia Duhului stă înaintea feţei Domnului, pe care îl cunoaşte sufletul celui ce se roagă.”

Sfântul Siluan Athonitul (1866 – 1938)

Cum să ne rugăm - din sfaturile Sfântului Siluan Athonitul

Cum să ne rugăm – din sfaturile Sfântului Siluan Athonitul

iul. 10 2015

Scrisoare către o femeie cultivată pe care lumea o batjocorește fiindcă merge la biserică

La batjocură să răspunzi prin zâmbet. Batjocura lor vine din răutatea inimii; zâmbetul tău să fie lipsit de răutate. Neştiinţei i se potriveşte batjocura, iar cunoaşterii, zâmbetul. Prin zeflemeaua lor, ei fac să crească preţul rugăciunii tale înaintea Veşnicului Judecător: fiindcă lui Dumnezeu cea mai dragă îi este rugăciunea sufletului curajos care-i înconjurat de săgeţile răutăţii, urii, ticăloşiei şi batjocurii. Toate săgeţile acestea sunt boante la vârf şi ascuţite la coadă, aşa încât sărind înapoi din tine pricinuiesc răni înşişi săgetătorilor.

Soţia împăratului David, Mihala, şi-a bătut joc de o rugăciune însufleţită a bărbatului ei. De această batjocură Dumnezeu S-a aflat mai jignit decât împăratul David.

Mantuitorul nostru Iisus Hristos

Mantuitorul nostru Iisus Hristos

Iar tu să spui batjocoritorilor tăi – asta dacă socoţi că vreun cuvânt este pentru ei leac mai tare decât tăcerea – să le spui: Mă mint cumva ochii mei, sau văd eu bine că voi în fiecare zi vă rugaţi de negustori şi de judecători şi de poliţişti ba pentru una, ba pentru alta?

Şi atunci, de ce vă bateţi joc de mine când mă rog Veşnicului nostru Ziditor? Oare nu e mai caraghios să te rogi unui neputincios decât Celui Atotputernic? Oare nu e mai nebunesc lucru să te închini prafului decât Făcătorului de viaţă şi Domnului?

Este la un prooroc o spusă: blestemat omul care nădăjduieşte în om Citeste tot articolul →

iul. 8 2015

„- Ce faci părinte? – Cad şi mă ridic!…” (Pateric)

Domnul îl iubeşte mult pe păcătosul care se pocăieşte şi îl strânge cu drag la pieptul Său zicându-i: „Unde ai fost până acum copilul Meu? De multă vreme te aştept!”(Sfântul Siluan Athonitul)

Dumnezeu întotdeauna ne numără ridicările şi nu căderile. Niciodată nu o să ne întrebe Doamne de ce am căzut; fiindcă ştie, înţelege, simte, Îl doare, Îi cade o lacrimă… Pentru tine, pentru mine, de şaptezeci de ori câte şapte… Dumnezeu o să mă întrebe de ce am rămas la podea, de ce am descurajat, de ce nu m-am ridicat din mocirlă?!

Dar mâine cad iar… Din nou să mă ridic! Important este ca atunci când vine moartea să mă găsească în ridicare, şi nu în cădere. Să nu divorţez de Hristos! Să aleg să fiu în braţele lui Doamne, chiar şi în iadul din mine…

Adevărul nu trebuie gândit, ci văzut, trăit, experimentat. Poetul Nichita Stănescu are un vers memorabil: „prietene, cum arată albastrul tău”?! Albastrul tău poate fi diferit de albastrul meu. Albastrul tău e mai deschis, al meu poate e mai întunecat. Nuanțele, luminile și umbrele, nu trebuie să fie motiv de ceartă, ci prilej de comuniune. Chiar sunt curios să-mi povestești despre albastrul tău!

Să căutăm lucurile care ne leagă, ne unesc și nu cele care ne separă. Există atâtea culori câţi oameni sunt, atâtea vederi. Poţi să nu ai ochi frumoşi, dar o vedere frumoasă Citeste tot articolul →

iul. 7 2015

O adevarata lectie de viata: Aceasta femeie a facut o lista cu lucrurile care o deranjau la sotul sau. Ce a facut barbatul? Nu mi-am putut stapani lacrimile…

Un barbat si logodnica lui s-au casatorit. A fost o petrecere foarte mare. Familiile lor si toti prietenii au venit pentru a fi martori la ceremonia minunata. Mireasa a fost superba, imbracata intr-o rochie alba din dantela, iar mirele a aratat ca scos din reviste in costumul lui negru.

Toti cei prezenti spuneau ca dragostea pe care o aveau unul pentru celalalt era adevarata.

Cateva luni mai tarziu, sotia i-a facut sotului o propunere:

“Am citit intr-o revista, in urma cu putin timp, despre o modalitate inedita prin care ne putem apropia si mai mult, intarind relatia dintre noi. Fiecare va scrie o lista cu lucrurile pe care le gasim un pic enervante la celalalt. Apoi, vom discuta despre modul in care putem rezolva aceste situatii impreuna astfel incat viata noastra sa fie una fericita.”

Sotul a fost de acord cu ea, asa ca fiecare a mers intr-o camera separata pentru a se gandi la lucrurile care i se par enervante la cealalta persoana.

In dimineata urmatoare, la micul dejun, au decis sa treaca prin listele lor.

“Voi incepe prima” – s-a oferit sotia. Ea a scos lista sa.

A avut destul de multe lucruri de spus – scrisese trei pagini Citeste tot articolul →

iul. 7 2015

Sfaturi duhovnicesti – Sfântul Dimitrie al Rostovului (1)

„Dacă nu iubeşti postul şi nu te nevoieşti cu înfrânarea generală a tuturor poftelor tale, nu vei avea niciodată limpezime duhovnicească, judecată dreaptă şi rezultate pozitive în războiul contra patimilor.

Astfel îţi vei consuma viaţa în întunericul tulburării şi al lipsei de înţelepciune şi vei lua ca răsplată alungarea de la fericirea cerească.”

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, 1629 – 1709)

Sfântul Dimitrie al Rostovului, 1629 - 1709

Sfântul Dimitrie al Rostovului, 1629 – 1709

iun. 26 2015

O pildă vie de soţ autentic – oare cine ar mai face la fel?!

Am întâlnit în viaţă o pilda de soţ adevărat şi autentic, care m-a cutremurat. A trăit aici, prin părţile noastre, un domn adevărat, care în firea sa purta întreaga desăvârşire omenească, cu ajutorului harului lui Hristos.

La vârsta de treizeci de ani a socotit că este pregătit să facă pasul spre căsătorie. Ca un adevărat creştin, a stăruit cu multă rugăciune şi cerere la Domnul nostru să-l lumineze şi să-l ajute în scopul său. Şi-a întors cugetarea spre cuvintele Scripturii: „femeia bărbatului de la Domnul se rânduieşte” (Pilde 19,14).

S-a hotărât, aşadar, să se însoare. Era încredinţat că persoana care i-a fost peţită fusese trimisă de Dumnezeu. S-a făcut cu multă evlavie nunta, de vreme ce au fost ţinute toate rânduielile noastre creştineşti. Chiar dacă soţia sa era mai tânără decât el cu zece ani, nu a ţinut seama de aceasta, având credinţă statornică în pronia dumnezeiască. Deseori se purta cu ea ca şi cum ar fi fost fata lui.

Fericirea nu inseamna numai bani si averi... Fericirea e familia ta!

Fericirea nu inseamna numai bani si averi… Fericirea e familia ta!

Plină de viaţă, ea făcea şi mici greşeli, însă pe el niciodată nu-l preocupau acestea, căci era copleşit de iubire. Pentru că avea afaceri însemnate în străinătate, îndatoririle obşteşti l-au obligat să se mute acolo. Cu rugăciune şi crezând totdeauna în atotmântuitoarea pronie a lui Dumnezeu, şi-a luat soţia împreună cu el.

Însă după puţină vreme tânăra soţie a început să fie nemulţumită Citeste tot articolul →