Mulţi oameni intră în biserică, spun câteva rugăciuni şi apoi ies.
Ies din biserică fără să ştie ce au spus. Buzele lor se mişcă, dar urechile lor nu ascultă.
Dacă tu însuţi nu asculţi rugăciunea pe care o rosteşti, cum vrei să o asculte Dumnezeu?
O zi binecuvântată tuturor!
Mantuitorul Nostru Iisus Hristos
Sfinții Părinți spun: De păcatul care este mai aproape de tine, de acela să te fereşti!
Ce să duc eu grijă de curvie, dacă deocamdată nu mă bate la cap?
Nici de lăcomie, căci deocamdată nu mi-e foame!
De păcatul care-i cel mai aproape de tine, de acesta să te fereşti!
O zi binecuvântată tuturor!
– Părinte, trebuie să recunoaşteţi că Biserica pierde teren…
– Da unde a avut tarlale şi le-a pierdut?
– Nu părinte, din ce în ce mai mulţi creştini se duc la secte!
– Nu numărul contează… În Împărăţia lui Dumnezeu nu-i stână. Nu se mulg oile şi se face brânză.
În Împărăţia lui Dumnezeu se măsoară harismele.. urcăm pe trepta virtuţii, întaia, a doua, până la a 33-a şi de acolo în întalnirea cu Hristos în Slavă!
Biserica are nevoie de suflete cinstite, are nevoie de suflete corecte, de suflete adevărate, are nevoie de creştini trăitori care să ardă ca făclia în sfeşnic, de aceea vezi lumânarea care arde în faţa unei icoane, asta-i simbolul unui creştin în rugăciune. Aşa trebuie să fii tu!
Duhul Sfânt nu te perie, nu tolerează, nu te suportă în păcat.. fuge de tine pur şi simplu! Iar când noi suntem lipsiţi de Duhul Sfânt, pacatele noastre ne-au despărţit de el.
… căci este scris: „Cine nu are Biserica de mamă, nu-l are pe Dumnezeu de tată!” În momentul în care ai Sfânta Biserică de mamă, ai și pe Duhul Sfânt de acoperire și de pavăză…
Pentru că „În Biserica Slavei Tale stând, nouă în Cer ni se pare a sta…!” Citeste tot articolul
Într-o zi, un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să le spună trecătorilor că are cea mai frumoasă inimă din împrejurimi.
Nu după multă vreme, în jurul lui s-a strâns o mare mulţime de oameni şi toţi îi admirau inima, care era, într-adevăr, perfectă. Nu vedeai pe inima lui niciun semn, nicio fisură. Da, toţi au căzut de acord că era cea mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodată. Tânărul era foarte mândru de inima lui şi nu contenea să se laude singur cu ea.
Când, deodată, de multime s-a apropiat un bătrânel. Cu glas liniştit, el a rostit ca pentru sine:
Povestea inimii
– Şi totuşi, perfecţiunea inimii lui nu se compară cu frumuseţea inimii mele Citeste tot articolul
Un copil îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:
– Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
– E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Pilda creionului
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
– Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile Citeste tot articolul
“Bea apă din izvorul de unde beau caii. Calul dintr-o apă rea nu va bea niciodată.
Așterne-ți acolo unde își face culcuș pisica.
Mănâncă fructul care a fost atins de un vierme.
Culege cu îndrazneală ciuperca pe care stau gâzele.
Sădește pomul acolo unde sapă cârtița. Casa clădește-o pe locul unde se încalzește șarpele.
Sfântul Serafim de Sarov
Fântâna sap-o acolo unde se adăpostesc păsările pe arșiță Citeste tot articolul
Mintea, prin însingurare şi atenţie, concentrându-se în sine, vede gândurile potrivnice care ies din inimă şi pe cele care vin la el, iar văzând, îşi înţelege necurăţia şi, nerăbdând-o, se sileşte să se cureţe.
Prin îndepărtarea de lume şi eliberarea de toate întâlnirile simţite, care atrag mintea şi gândirea, toată lucrarea duhovnicească devine mai vie, mai dulce, pentru că mintea, eliberându-se de toate pricinile de împrăştiere, începe să se concentreze în sine şi, prin aceasta, începe a simţi prezenţa lui Dumnezeu; frica şi iubirea evlavioasă devin mai sensibile şi simţitoare şi simţurile omului lăuntric înalt devin mai ascultătoare, adică mintea.
De aceea, pentru noi, cei care dorim mântuirea lui Dumnezeu, dar avem o fire neputincioasă şi stricată de păcat, cel mai bun, accesibil şi lucrător mijloc de pocăinţă este îndepărtarea de lume Citeste tot articolul
Pe un drum, un câine a sărit la un om şi a început să-l latre. Omul însă a pus imediat mâna pe o piatră şi a aruncat după animal.
Câinele s-a ferit imediat şi, ce să vezi?!, a sărit mai tare la om, gata-gata să-l muşte. Speriat rău, omul a mai apucat doar să intre într-o curte şi să trântească poarta. Acum stătea acolo, în timp ce câinele urla de mama focului dincolo de gard.
Chiar în acel timp, a trecut pe stradă şi un călugăr. Văzându-l, câinele a sărit la părinte, lătrând şi arătându-şi colţii. Liniştit, călugărul a scos o bucată de pâine din traistă şi i-a întins-o căţelului Citeste tot articolul
O zi din viaţă fără un moment de bucurie este o zi pierdută.
O zi care aduce un moment de bucurie este o zi câștigată.
Un suflet optimist vindecă boala mai repede.
Iar un suflet fericit nici nu are ce vindeca, pentru că nu cunoaște boala…
Bucuraţi-vă dragii mei… şi daţi slavă bunului Dumnezeu pentru toate câte ne dăruieşte cu prisosinţă.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
O zi din viaţă fără un moment de bucurie este o zi pierdută…
Un creştin practicant se întâlni în calea sa cu un om de la ţară. Intrând în vorbă despre cele sufleteşti, credinciosul observă îndată că are de-a face cu un creştin din cei ce cu buzele îl cinstesc pe Dumnezeu, dar cu inima şi faptele lor sunt departe de El. Voind să-l ajute, îi zise:
– Dumneata ştii să te rogi cum trebuie?
– Păi cum să nu ştiu, căci doar îmi fac rugăciunile în fiecare seară şi dimineaţă.
– Foarte bine, hai să facem acum o probă, să vedem cât eşti de concentrat la rugăciune, zise mai în glumă, mai în serios, credinciosul Citeste tot articolul