Categoria Sfaturi duhovnicesti

dec. 12 2015

Scrisoarea părintelui Vasile Florin Reuţ către credincioșii parohiei Straubing, la sfarsit de an 2015

Dragii mei, vă scriu din nou, pentru a doua oară în acest an, din cei peste cinci ani petrecuți împreună! De ce m-am gândit să vă scriu din nou? Este o întrebare pe care bănuiesc că o aveți cu toții în minte!

Vă mai amintiți de luna iunie 2010 când am venit paroh şi am înfiinţat această parohie împreună cu o parte din frăţiile voastre? Și eu îmi amintesc cu drag! La prima Sfântă Liturghie pe care am săvârşit-o au fost doar 2 persoane în biserică, în afară de familia preotului. Doamne, ce emoţii mari am avut cu toţii…

Parintele Paroh Vasile Florin Reut, Biserica Ortodoxa Romana "Sfintii Imparati Constantin si Elena" Straubing si "Nasterea Maicii Domnului" Passau

Parintele Paroh Vasile Florin Reut, Biserica Ortodoxa Romana „Sfintii Imparati Constantin si Elena” Straubing si „Nasterea Maicii Domnului” Passau

Vă mai amintiți că parohia noastră nu avea cele trebuincioase desfășurării Sfintelor Slujbe? Și eu îmi amintesc!

Și îmi amintesc cu drag că atunci când v-am cerut să mă sprijiniți și să ne asigurăm tot ceea ce e normal să aibă o parohie, în câteva luni lista de donatori s-a umplut și aproape toate obiectele bunei desfășurări a cultului nostru au fost donate!

De atunci am simțit că noi aici la Straubing suntem mai mult decât o parohie, noi suntem o familie! Cei peste 5 ani pe care i-am petrecut împreună mi-au adeverit faptul că simțămintele de la început au rămas aceleași, iar acum la sfârşit de an 2015 Citeste tot articolul →

dec. 11 2015

Pe urmele lui Hristos ajungem la cer

Într-o noapte stând la rugăciune un bătrân monah a avut o descoperire de la înger. A văzut un drum lung, un drum care pornea de pe pământ şi se ridica în aer, până se pierdea în nori şi de acolo se îndrepta spre cer. Dar nu era un drum uşor, ba chiar că era o cale plină de piedici, presărată cu cuie ruginite, pietre tăioase şi ascuţite, cioburi de sticlă.

Oamenii mergeau pe acel drum desculţi. Cuiele se înfingeau în tălpi, picioarele multora erau însângerate. Dar oamenii nu renunţau: doreau să ajungă în cer. Însă orice pas aducea durere, iar drumul era încet şi greu.

Apoi, l-a văzut pe Iisus cum mergea înainte. Şi El era desculţ. Mergea încet, dar cu hotărâre. Şi nu se rănea la picioare. Iisus urca fără încetare. În sfârşit, ajunse în cer şi acolo se aşeză pe un tron aurit.

Pe urmele lui Hristos ajungem la cer

Pe urmele lui Hristos ajungem la cer

Privea în jos, la cei care se străduiau să urce. Îi însufleţea cu privirile şi gesturile Sale, îi îndemna să meargă pe urmele Sale Citeste tot articolul →

dec. 10 2015

Vizitele Pastorale de Crăciun şi de Bobotează: de ce este necesar să se înscrie creştinii pentru aceasta aici în Diaspora

„Părinte, pe noi nu trebuie să ne întrebaţi şi nu trebuie să ne mai înscriem pentru vizitele pastorale, veniţi fără să vă anunţaţi la noi, căci vă primim cu drag…”

Dragi prieteni, datorită faptului că am primit în ultimul timp destul de multe astfel de mesaje de la bunii noştri credincioşi, doresc să vă explic de ce este necesară înscrierea pentru aceste vizite pastorale şi de ce parintele nu va veni decât la cei care se înscriu.

În România este cu totul altă situaţie: la ţară, cât şi la oraş, un grup (de obicei format din copii) pornesc înaintea Părintelui la casele credincioşilor cu urarea tradiţională „Chiralesa” sau „Chiraleisa”, urare ce provine din grecescul „Kyrie eleison” şi care înseamnă de fapt „Doamne miluieşte”.

Vizitele Pastorale de Craciun si de Boboteaza

Vizitele Pastorale de Craciun si de Boboteaza

Când aud această urare, creştinii ştiu că se apropie Părintele, iar cei care sunt acasă precum şi cei care doresc să-l primească pe Părintele pentru a le binecuvânta casele, deschid uşa şi îl aşteaptă. Părintele începe dintr-un capăt de sat sau de stradă (la oraş) şi merge până când îi colindă pe toţi enoriaşii din  respectiva localitate.

Acest lucru, din păcate noi aici în Diaspora Germană nu îl putem face datorită faptului că oamenii se află la distanţe de ordinul zecilor si chiar sutelor de kilometri de Biserica noastră Citeste tot articolul →

dec. 10 2015

Rugăciunea, Scriptura şi Liturghia în viaţa preotului

Cele trei perechi de câte două aripi ale serafimilor din vedenia sfântului proroc Isaia din templu, cu două acoperindu-şi feţele, cu două acoperindu-şi picioarele şi cu două zburând spre tronul Dumnezeirii Celei ce S-a arătat (Isaia 6, 1-7), ar putea preînchipui cele trei părţi duhovniceşti ale temei noastre teologice şi arhiereşti: „Rugăciunea, Scriptura şi Liturghia în viaţa preotului”.

Prin rugăciunea lui personală, de dimineaţă, de zi şi de seară, prin rugăciunea „Doamne Iisuse…” şi prin conştiinţa atotprezenţei lui Dumnezeu şi conştiinţa celui dintâi dintre păcătoşi, întemeiată pe smerenie şi dragoste, preotul umblă cu Dumnezeu precum Enoh, se roagă răstignit în rugăciune precum Moise pe munte, adeseori prin şiroaie de lacrimi precum Ana, mama lui Samuel, la uşa cortului de la Şilo şi precum psalmistul David; îmbrăcat în sacul umilinţei şi prăbuşit în cenuşa nevredniciei, precum prorocul Daniel în Babilon.

Rugăciunea, Scriptura şi Liturghia în viaţa preotului

Rugăciunea, Scriptura şi Liturghia în viaţa preotului

Prin rugăciune, preotul urcă pe Tabor şi coboară în Ghetsimani, cutremurându-şi sufletul, precum locul de rugăciune al primilor creştini din Ierusalim şi închisoarea lăuntrică, precum temniţa Sfinţilor Apostoli Pavel şi Sila din Filipi. Preotul este prietenul vameşului smerit din templu şi practicantul stăruitor al rugăciunii acestuia: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului!” (Luca 18, 13).

Rugăciunea personală este rug aprins în sufletul preotului, stâlp de foc în conştiinţa lui şi car de foc în inima lui, toate acestea în lumina, flacăra şi nimbul limbii de foc a Sfântului Duh de la Rusaliile hirotoniei lui întru preot.

Rugăciunea personală a preotului este cădelniţa de aur (Apocalipsă 8, 3) în care se aprinde şi arde neîncetat această tămâie binemirositoare a convorbirii lui lăuntrice cu Dumnezeu, acasă, în biserică, în parohie şi oriunde în lume Citeste tot articolul →

dec. 8 2015

Sfânta Tradiţie: La Parohiile Straubing şi Passau Părintele merge în vizită pastorală cu Icoana Naşterii Domnului şi de Bobotează la casele credincioşilor

Multumim pe aceasta cale tuturor celor care si-au deschis inimile sufletului si au primit aceasta traditie in anii trecuti, chiar daca in locurile de unde vin aceasta traditie nu exista.

Ce inseamna aceasta traditie (pentru cei care nu stiu)?

Umblatul cu icoana este vestirea unei mari bucurii, fie a Nasterii Domnului, cand intreaga faptura vazuta si cea nevazuta se pregateste de sarbatoarea Intruparii Fiului lui Dumnezeu, fie a Botezului Mantuitorului, cand apele se sfintesc si intreaga natura se innoieste.

Din punct de vedere liturgic, putem spune ca aceasta traditie, a umblatului cu icoana, este un fel de slujba in afara zidurilor bisericii. Este o slujba savarsita pe ulite si pe stradute, prin curti si prin case, pe la ferestre si pe la usi.

Vizitele Pastorale de Craciun si de Boboteaza

Vizitele Pastorale de Craciun si de Boboteaza

Precum odinioara facea crainicul, parintele se straduieste a anuta in tot locul si pe tot omul o mare veste: Dumnezeu se face om, ramanand insa Dumnezeu! Astfel, singurul lucru nou sub soare se arata vrednic de o asemenea mare vestire.

Cei care nu-l primesc pe preot cu Icoana Nasterii, se aseamana celor care nu l-au primit pe Pruncul Iisus sa se nasca in casa lor, acesta trebuind sa fie nascut in staulul vitelor.

Caci in fond, asta face preotul: Aduce bucuria Nasterii Domnului in casele credinciosilor, binecuvantandu-le.

Deci, umblatul cu icoana inaintea Craciunului este o frumoasa slujba misionara, avand mareata datorie de a anunta nespusa dragoste a lui Dumnezeu fata de om, anume aceea de a se intrupa „pentru noi si pentru a noastra mantuire Citeste tot articolul →

dec. 4 2015

Cum să ajungi frumos, deştept, bogat. Şi de neam bun…

În oricare dintre vieţile sfinţilor ne putem regăsi, chiar dacă propria noastră viaţă este, momentan, una în care abia reuşim să ne facem rugăciunile de dimineaţă şi cele de seară. Să luăm ca exemplu viaţa Sfintei Mari Muceniţe Ecaterina, ce a fost prăznuită acum câteva zile, mai exact pe 25 noiembrie. Ecaterina era o tânără fecioară care trăia în cetatea Alexandriei, în timpul împăratului păgân Maximin (la începutul secolului al IV-lea).

Era extraordinar de frumoasă, foarte învăţată, cu multe averi şi se trăgea din neam nobil. Haideţi să vedem, împreună, care este povestea întâlnirii ei cu Hristos, povestea ei de dragoste cu Domnul. Căci fiecare întâlnire a noastră cu Dumnezeu, fiecare clipă petrecută în mod real cu El nu este altceva decât o mare, nesfârşită poveste de dragoste.

Deşi toată lumea o îndemna să se mărite, Ecaterina le răspundea că nu doreşte să ia de soţ un bărbat care nu are cele patru calităţi pe care le are şi ea: adică să fie frumos, deştept, bogat şi de neam împărătesc. Şi cum nu se găsea, în acea epocă, nici unul care să cumuleze toate aceste daruri, ea prefera să fie singură.

Şi noi ar trebui să fim conştienţi de aceste daruri pe care le avem. Unii se vor mira la aşa o afirmaţie: „Bine, chiar dacă mai sunt persoane ce ar avea una sau mai multe dintre aceste patru calităţi, totuşi, e sigur că nu toţi oamenii le cumulează pe toate patru la un loc!” Iar eu am să contrazic, în rândurile de mai jos, pe unii ca aceştia Citeste tot articolul →

nov. 25 2015

Dumnezeu face minuni când rugăciunea ta e unită cu rugăciunea preotului

Preotul trebuie să se roage pentru toţi. Rugăciunea mea este de mijlocire. De aceea îmi daţi pomelnice şi eu mă rog pentru dumneavoastră.

Dar să ştiţi că dacă nu vă rugaţi cu mine, degeaba! Pentru că preotul nu este „mama Omida”, care spune nu ştiu ce chestii acolo, în timp ce tu poţi să o iei razna!

Rugăciunea mea să fie împreună cu a voastră, şi atunci Dumnezeu face minunea.

Parintele Gheorghe Gheorghe Calciu Dumitreasa - Dumnezeu face minuni când rugăciunea ta e unită cu rugăciunea preotului

Parintele Gheorghe Gheorghe Calciu Dumitreasa – Dumnezeu face minuni când rugăciunea ta e unită cu rugăciunea preotului

De multe ori când cineva venea la mine pentru rugăciune, îi spuneam: „Roagă-te cu mine!”. Erau lucruri foarte grele în familie, fie boli grele, fie tulburări în casă, şi se întâmpla minunea, lucrurile se schimbau Citeste tot articolul →

nov. 22 2015

Părintele Arsenie Boca: Postul e vechi şi începe odată cu omul

Postul e vechi şi începe odată cu omul. E prima poruncă de stăpânire de sine. Postul şi rugăciunea sunt două mijloace prin care curăţim firea de patimi.

Toţi oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu şi-au smerit sufletul cu rugăciune şi post. Şi Iisus a postit 40 de zile, punând postul începătură a vestirii împărăţiei lui Dumnezeu, deşi Lui nu-I trebuia, fiind nepătimaş.

Temeiurile mai adânci ale postului şi rugăciunii le găsim tot la Botez.

Adâncul fiinţei noastre se îmbracă în Hristos. În acest adânc al minţii sau în altarul inimii, după expresia Părinţilor, se sălăşluieşte Hristos, izgonind afară pe satana, care se retrage în simţiri. De aici puterile potrivnicului, patimile, se silesc să învăluie şi să prindă voinţa din nou în mrejele sale.

Părintele Arsenie Boca: Să nu vă gândiţi niciodată că după moarte veţi moşteni împărăţia pe care n-aţi trăit-o încă de pe pământ.

Părintele Arsenie Boca: Să nu vă gândiţi niciodată că după moarte veţi moşteni împărăţia pe care n-aţi trăit-o încă de pe pământ.

Cu trupul însă nu putem trata decât prin post. El nu ştie şi nu recunoaşte convingerile. De aceea el trebuie uscat, încet şi cu socoteală, fiindcă în mocirla uscată porcii patimilor nu mai vin să se scalde. Ca să zădărnicim puterea potrivnică care lucrează prin simţuri patimile plăcerii, slăbim prin post aceste simţuri şi închinarea lor către plăcere Citeste tot articolul →

nov. 20 2015

SECTA – film rusesc tradus

Un film rusesc extraordinar de interesant despre modul în care sectele își racolează membrii din rândurile oamenilor aflați la ananghie.

Filmul este foarte bine realizat este educativ pentru părinți și copii în sensul că dezvăluie capcanele și felul în care oameni nevinovați pot ajunge la îndoctrinare și înșelare fiind chiar capabili de sinucidere sub influența.

Filmul este inspirat dintr-un fapt real petrecut in Rusia. Pe de altă parte necunoașterea credinței celei adevărate constituie o mare primejdie, deoarece un credincios, un fiu adevărat al Bisericii niciodată nu va fi păcălit de vreo secta, grupare religioasă, guru sau cine știe ce adunare eretică.

Vizionare plăcută:

Secta – Partea I

[wpyt_profile3]fHZc0Ye6saM[/wpyt_profile3]

Secta – Partea a 2-a Citeste tot articolul →

nov. 16 2015

După o zi obositoare, îți mai faci rugăciunea de seară?

Să vă rugați Domnului pentru ziua care a trecut, oricât de grea a fost, să-L rugați pentru o noapte bună și să cereți iertare, cu pocăință adâncă, pentru greșelile voastre!

În fiecare seară, oricât de obosiți ați fi, nu pregetați să alergați la Acela.

Să vă rugați în genunchi sau șezând. Și, când puteți, să vă ridicați în picioare. Nu are atâta importanță poziția, este suficient să faceți rugăciune.

Să vă rugați Domnului pentru ziua care a trecut, oricât de grea a fost, să-L rugați pentru o noapte bună și să cereți iertare, cu pocăință adâncă, pentru greșelile voastre! (Sfântul Teofan Zăvorâtul)