Anul acesta din 27 februarie intrăm în Postul cel Mare. Unii vor încerca să parcurgă patruzeci de zile în înfrânare, în rugăciune şi săvârșind mai multe fapte bune.

Frumos ar fi ca tot mai mulţi creştini să treacă de la postul de bucate la cel de ferire de păcate, de la postul trupesc la cel duhovnicesc.

Pentru a ajunge să postim cu adevărat trebuie să fim tot mai conştienţi de faptul ce reprezintă de fapt postul:

1. Postul ne pune în cale acele trepte care duc la curățarea de păcate şi la o naştere, înviere întru Hristos. Să postim pe parcursul tuturor zilelor orânduite de Biserică, pentru a călca pe toate treptele, dar nu, după cum cred unii, după prima să păşim imediat pe ultima Citeste tot articolul →

Pentru a-i spune şi a-i demonstra persoanei dragi că o iubeşti nu e nevoie de o zi anume, pentru acest lucru este nevoie de o viaţă întreagă, iar cea mai frumoasă declaraţie de dragoste este rugăciunea. Necontenit să ne rugăm pentru cei pe care îi iubim, până la ultima suflare, căci numai astfel Dumnezeu ne va binecuvânta cu fericire şi bună înţelegere, căci rugăciunea este adevărata măsură a dragostei noastre.

Deşi ne aflăm deja în secolul XXI al existenţei umani­tăţii după Naşterea lui Hristos, se pare că ideile păgâne mai dăinuie. Nu este o manifestare panicardă, ci, pur şi simplu, o constatare. Să analizăm, de exemplu, mai atent sărbă­torile pe care le celebrăm sau, mai bine zis, una dintre ele: Valentine’s Day – Ziua Sf. Valentin sau Ziua îndrăgostiţilor, o sărbătoare care, de rând cu multe altele, am importat-o din Occident şi pe care conştiinţa colectivă nu a analizat-o cu rigoarea şi severitatea necesară.

Iubire

Şi televizorul, şi internetul ne spun insistent că data de 14 februarie este o zi specială, dedicată dragostei, în care iubiţii îşi demonstrează unul altuia cât de mult se iubesc, făcându-şi unul altuia daruri mai mici sau mai mari, dedi­caţii şi, evident, unindu-se trupeşte. Este şi mai grav faptul că hula şi batjocura unora nu are margini. Pretinsei Zile a îndrăgostiţilor i-a fost atribuit ca protector ceresc Sfântul Valentin Citeste tot articolul →

„Viaţa-i lungă dar şi scurtă,
Lângă Cruce faci popas,
Şi aştepţi o lumânare..
De la cei care-au rămas… !”

Mergeţi adesea la morminte, o creştine, şi la cimitire. Că dacă adesea vei merge acolo, atâta înţelepciune ai a te învăţa că toate şcolile filozofice din lume nu te pot învăţa mai mult!
Atâta folos ne aduce noua cimitirul.

Pentru că vedem, ele pururea vorbesc: “Măi fraţilor! Ce suntem noi azi veţi fi voi maine. Şi ce sunteţi voi azi, am fost noi ieri. Dar uite aici veniţi. Voi veniţi la noi, nu ne ducem noi la voi”. Mergem către veşnicie toţi. Dacă nu-i azi, e mâine, e poimâine, dar către mormânt mergem. Clipă de clipă Citeste tot articolul →

În familia părintelui Pavel a intrat nenorocirea. O nenorocire ruşinoasă, amară… o lovitură direct în inimă: fiul Vasile, preferatul şi nădejdea sa, sânge din sângele său – a fugit la Moscova. «A fugit! Nu a plecat – a fugit ! Cu o duduie !»-ultimile cuvinte le pronunţa atât de respicat, că de la durerea, care-l cuprindea, începea să-i tremure barba şi buzele, iar degetele mâinilor sale puternice se strângeau în pumni, de parcă îşi dorea să elimine toată durerea ce-l cuprindea .

«Mi-a făcut renume în toată Blagocinia! Vasile! Eh, Vasile!» — îngâna el cu o voce joasă , de parcă-şi chema fiul aflat la sute de kilometri de el, dintr-o ţară străină, văzută doar la televizor, cu un renume nu prea bun – „capitală”.

Deşi martoră la toate aceste cuvinte şi ascultătoarea lor era doar preoteasa Nina, o femeie căruntă, inteligentă şi cu o putere internă deosebită, care şi-a ajutat soţul să ridice nu o singură parohie şi să crească trei copii proprii şi doi înfiaţi. Obişnuită să primească toate cuvintele grele, toate încercările vieţii dând slavă lui Dumnezeu, cu bucurie şi o smerenie frumoasă. Aşa a făcut-o şi în cazul dat.

În faţa oamenilor iereul îşi păstra calmul şi încercă şă-şi facă durerea nevăzută Citeste tot articolul →