Cuvântul „iertare” este exprimat în cărţile Scripturii Vechiului Testament prin următoarele; şalah â a ierta, a absolvi de o vină, de o greşeală; nasa â a ridica, a înălţa şi kipper â (forma Piel, formă ce exprimă o acţiune insistentă, repetată) cu sensul de a acoperi şi a uita ceva de care nu vrei să-ţi mai aminteşti.

Din Scriptură aflăm că izvorul oricărei iertări este singur Dumnezeu care este cel mai îndreptăţit să considere păcatele creaturilor Sale ca pe o ofensă contra puterii, a dreptăţii şi a iubirii Sale. Biblia celor două Testamente şi Sfânta Biserică ne învaţă că iertarea păcatelor se poate obţine în şapte feluri sau pe şapte căi, după cum urmează:

Şapte căi de obţinere a iertării

Cea dintâi iertare se realizează în momentul intrării în Biserică prin primirea Tainei Sf. Botez, în numele Sfintei Treimi, şi prin mărturisirea credinţei în Hristos-Dumnezeu, conform poruncii date de Hristos ucenicilor: Mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28, 19).

Întoarcerea fiului risipitor

O a doua iertare a păcatelor au obţinut-o şi o mai obţin încă martirii Citeste tot articolul →

Ştiţi care este cea mai bună muzică bisericească? Aia în timpul căreia te poţi ruga.

Ce părere aveţi despre muzica bisericească ce variază în funcţie de zonele ţării?

Păi, e firesc! Gândiţi-vă că mergeţi la o nuntă în Ar­deal şi le cântaţi pi moldovinieşti, băi. Sau vii la o nuntă în Banat, măi, şi pui muzică din Guatemala. Păi, fir-aţi voi ai Raiului, oameni buni! Aşa cum ne place la nuntă să ne cânte muzica pe care o avem la inimă, aşa ne pla­ce şi în biserică.

Eu n-am mare evlavie — mă iertaţi de cuvânt prost acum – la muzica bisericească bănăţeană… Dar asta nu înseamnă că nu-i iubesc pe cei care au evlavie la muzica asta. Îmi place psaltica, dar nici să treacă ăla în reriremuri din alea de mă plimbă prin tot Athosul, prin vârf, coboară la vale, trece marea, intră pe insulă, pe peninsulă… nici chestii din astea!

Ştiţi care este cea mai bună muzică bisericească? Aia în timpul căreia te poţi ruga. Citeste tot articolul →

Copiii și sfinții Îți sunt dedicați Ție, Doamne! Alții se răzvrătesc împotriva Ta. Copiii și sfinții sunt linia de demarcație dintre Împărăția Cerurilor (existența plină de lumină) și întunericul inexistenței (Matei 18, 2-5).

Păzitorii copiilor se numesc pe ei înșiși părinți, dar abandonează copiii Tăi în haos… Păzitorii aceștia se prezintă ca fiind părinți, și de aceea îi îndrumă pe copiii Tăi ca și cum ar fi proprietatea lor. Exact din acest motiv se îndepărtează și-și ratează rolul lor părintesc.

Copiii pe care voi, păzitorii, i-ați „răpit” aparțin Altcuiva, iar voi sunteți responsabili pentru „furtul” lor. Nu vă aparține nici viața voastră, nici viața copiilor voștri pentru care voi, părinții, aveți doar rolul de educatori. Toate aparțin Altcuiva, toate în afară de răutatea voastră interioară și de neputința care este doar a voastră. Pentru orice altceva veți fi considerați ca răspunzători de „furt”. Veți răspunde de furt pentru că i-ați mutilat pe cei care aparțin Altcuiva Citeste tot articolul →

Adolescentul creşte şi începe să se afirme, iar acesta este un lucru normal, însă el o face după metode complet greşite, prin neascultare, grosolănie, surparea autorităţii şi a normelor de comportament social. Părinţii trebuie să înţeleagă că greșelile, la copiii lor care devin adolescenţi, în această perioadă a vieţii, sunt ca şi cum cineva ar suferi de o boală şi, în principiu, noi nu putem pretinde de la ei un comportament normal. Nu putem cere de la un om care are o tuse cronică să nu mai tușească noaptea, pentru a ne cruţa somnul, ori că nu mai vrem să-l auzim pur şi simplu.

Deci adolescenţii au nevoie să fie trataţi cu atenţie şi cu înţelegere Citeste tot articolul →

Despre aceasta scria Sfîntul Ioan Casian încă în secolul al IV-lea, recomandînd asceților să găsească un echilibră între somn și post pentru a nu epuiza organismul și astfel să cadă în depresie, patima care descurajează și face pe oricine să abandoneze tot binele pe care îl lucrează. Este de la sine înțeles de ce omul contemporan e atît de depresiv: regimul de muncă, dublat de traversarea orașului aglomerat, îl epuizează.

Trebuie să mai știm că cea mai mare oboseală ne-o aduce concentrarea vizuală, iată de ce omul de azi, care stă tot timpul cu ochii în telefon, este depresiv și irascibil, irascibilitatea și nemulțumirea fiind simptome ale depresiei. Aveți grijă să vă odihniți ca să fiți veseli cu cei din jur, înainte să fie nevoie să vă odihnească doctorii cu diazepam Citeste tot articolul →