Sapunul, ca si credinta, te face curat doar daca il folosesti

Un fabricant de sapunuri si un preot mergeau odata impreuna. La un moment dat, fabricantul de sapun spune:

– Crestinismul nu a reusit sa faca nimic. La ce e buna religia? Desi Evanghelia este predicata de doua milenii, lumea nu a devenit mai buna. De atunci si pana acum peste tot exista raul si oameni rai. Uita-te la toata mizeria din lume. Ea inca se afla acolo, desi au trecut mii de ani de cand religia ne invata de bunatate, adevar si pace. Mizeria inca se afla acolo, dupa toate invataturile si rugaciunile facute. Daca religia ar fi cu adevarat buna si adevarata, de ce mai vedem atata suferinta in lume?

Preotul ii arata acestui fabricant de sapunuri un copil foarte murdar care se juca la margine de drum si-i spuse:

– Sapunul nu a reusit sa faca nimic. Peste tot exista mizerie si oameni mizerabili in lume. Priveste la acel copil si vezi ca e destul de murdar. Tu sustii ca sapunul ii face curati pe oameni, dar uita ce mizerabil e copilul acela. La ce e bun sapunul? Cu tot sapunul din lume, de atatea sute de ani, si totusi acel copil e murdar. Ma intreb cat de eficient este, in definitiv, acel sapun.

– Sapunul, spuse fabricantul, ajuta numai daca se aplica in practica, nu poate curata decat daca este folosit de oameni.

Preotul ii raspunse:

– La fel e si cu crestinismul! Avem Botezul si Mirungerea prin care omul se spala de toate pacatele si se imbraca intr-un om nou. Avem Botezul Lacrimilor – pocainta – si oamenii nu vor sa se foloseasca de ea. Avem Taina Marturisirii prin care omul poate sa-si recapete haina botezului. Avem Sfantul Maslu prin care oamenii se pot vindeca de bolile trupesti si sufletesti. Avem multe Taine in crestinism dar daca oamenii nu vor sa le ia in seama – vor ramane asemenea copilului acestuia, care nu vrea sa foloseasca sapunul dumitale ca sa fie mai curat. Multe feluri de sapun avem, dar trebuie folosit!

Sapunul, ca si credinta, te face curat doar daca il folosesti * credinta-ortodoxa.com

Sapunul, ca si credinta, te face curat doar daca il folosesti * credinta-ortodoxa.com

„Te caut, nu Te simt, dar Te întâlnesc mereu”

„Te caut, nu Te simt, dar Te întâlnesc mereu” – Pilde si istorioare duhovnicesti

În miezul unei nopți de primăvară, un tânăr creștin-ortodox, care se ruga în fața unui altar, în genunchi, lângă câteva icoane și cărți sfinte, într-o cămăruță mică foarte sărăcăcioasă, atât de umilă, încât avea o gaură mare în tavan şi era neîncălzită și neelectrificată, printre lacrimi, aprinzând 7 lumânări, deznădăjduit din cauza faptului că niciodată nu L-a putut simți pe Dumnezeu, deși dintotdeauna L-a căutat, a început să se roage timid: „Doamne, dacă într-adevăr exiști, permite-mi să Te simt, să Te întâlnesc, să Te găsesc; Doamne, vorbește-mi!”

Afară a început să plouă; picăturile de ploaie acompaniau suav o pasăre, care s-a oprit din zbor în dreptul ferestrei camerei băiatului, cântând, însă băiatul nu a auzit-o. Dumnezeu, astfel, i-a „vorbit”!

Neauzind nimic, tânărul s-a rugat iar: „Doamne, vorbește-mi!” Și pasărea a ciocănit de trei ori geamul, atât de puternic, încât sunetul a răsunat în toată cămăruța lui, dar băiatul nu a ascultat-o. Era prea concentrat să audă doar ce considera el ca trebuind. Dumnezeu, astfel, i-a „vorbit” a doua oară.

Cu durere în suflet tânărul a murmurat în tihnă: „Doamne, Te implor, vorbeşte-mi!”.

Vântul a început să bată lin, afară, părând a fi o adevărată simfonie, la pătrunderea lui printre crăpăturile ferestrei măcinate de trecerea timpului, dar băiatul nu i-a dat importanţa cuvenită, ci l-a tratat cu ignoranță. Se aștepta la altceva. Dumnezeu, astfel, i-a „vorbit” pentru a treia oară!

"Te caut, nu Te simt, dar Te întâlnesc mereu" * www.credinta-ortodoxa.com

„Te caut, nu Te simt, dar Te întâlnesc mereu” * www.credinta-ortodoxa.com

Stingând 3 lumânări, trist, tânărul a spus cu voce parcă lipsită de viaţă: „Doamne, arătă-mi-Te, vreau să Te văd!”

Pasărea a zburat de la geamul lui. Un fulger a brăzdat toată bolta cerească, dar tânărul nu a observat măreția lui Citeste tot articolul

Nevoia de Dumnezeu

Nevoia de Dumnezeu – Pilde si istorioare duhovnicesti

Un elev s-a plâns într-o zi profesorului său că nu-L întâlneşte pe Dumnezeu.

Profesorul i-a răspuns: „Dacă îţi vei spune că ai nevoie de El, atunci Îl vei întâlni pe Dumnezeu”.

Elevul nu a înţeles mesajul, motiv pentru care, într-o zi, pe când se aflau în faţa unui râu, profesorul i-a cerut copilului să stea cu capul sub apă. Când acesta a ieşit, profesorul l-a întrebat de ce nu a stat mai mult.

Atunci copilul i-a răspuns: „Pentru că simţeam nevoia să respir”.

Profesorul i-a răspuns: „Când vei simţi nevoia după Dumnezeu, la fel de puternic precum cea pentru respiraţie, atunci Îl vei întâlni pe Dumnezeu”.

Rugaciunea neincetată a unei taranci

Rugăciunea neîncetată a unei ţărănci – Pilde si istorioare duhovnicesti

La părintele Paisie Olaru venise o femeie să se spovedească. Ea l-a întrebat: „Părinte, cum o fi cu mântuirea mea? Eu nu ştiu multe rugăciuni pe de rost, pentru că nu am fost dată la şcoală şi nu ştiu să citesc”.

Părintele a întrebat-o: „Şi nu te rogi?”

La care ea a grăit: „Mă rog, cum să nu mă rog”.

„Şi cum te rogi?”.

„Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea: „Doamne, curăţeşte sufletul meu, cum curăţ eu gunoiul din casă”. Atunci când spăl rufe spun din nou: „Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fie frumoasă, aşa cum e o rufă curată şi spălată”. Când fac orice alt lucru spun aceleaşi cuvinte”.

Femeia l-a întrebat în final: „Părinte, o fi bună rugăciunea asta?”, iar părintele Paisie i-a spus asa: „Numai aşa să te rogi toată viaţa de acum înainte!”

Ma supar doar cand vreau eu

Mă supăr doar când vreau euPilde si istorioare duhovnicesti

Un călugar era irascibil. Se supăra foarte repede, aproape din orice. Deşi se ruga neîncetat lui Dumnezeu să îl scape de supărare, de fiecare dată când se ridica de la rugăciune, se mânia pe unul dintre fraţi.

La un moment a îndrăznit să-I spună lui Dumnezeu: „Doamne, nu Te-am rugat eu să mă scapi de supărare? De ce mă laşi să mă cert cu fraţii aşa des?”

Dumnezeu i-a răspuns: “Cum vrei tu să exersezi refuzul supărării fără materie primă? Nu Mi-ai spus tu să te scap de supărare? De aceea îţi trimit mereu pe cineva, ca să ai ocazia să nu te superi chiar dacă îţi dă motiv. Tu poţi să înveţi să înoţi într-un bazin fără apă? Tot aşa este şi cu răspunsul Meu la rugăciunile tale! Numai tu eşti stăpân pe reacţiile tale”.

Călugărul s-a luminat şi de atunci îşi spunea mereu: „Mă supăr doar când vreau eu”.

Şi aşa a scăpat călugărul de supărare.

 

Dresorul de fiare

Dresorul de fiare

Se povesteşte despre un bătrân pustnic care se tot scuza înaintea pelerinilor că are cam mult de lucru, că e tare ocupat. Pelerinii se mirau, căci îl ştiau că are o viaţă sfântă şi nu este absorbit de cele materiale, de aceea îl întrebară cu ce se ocupă. Pustnicul le răspunse:

Dresorul de fiare * www.credinta-ortodoxa.com

Dresorul de fiare * www.credinta-ortodoxa.com

“Am de îmblânzit doi şoimi, de dresat doi vulturi, să stăpânesc doi iepuri, să am grijă de un şarpe, să încarc un măgar, să pun şaua pe cai şi să dresez un leu” Citeste tot articolul

Dumnezeu poate să creeze ceva ce nu poate ridica !

Dumnezeu poate să creeze ceva ce nu poate ridica!

La o mânăstire frumoasă din Moldova veneau mereu în vizită pelerini din toată țara. Într-un cerdac la o chilie de lemn stătea un monah bătrân și binecuvânta pe aceștia și dădea cuvânt de folos oricui cerea de la dânsul.

Într-o zi se abătu pe la acest monah o familie venită în pelerinaj – soțul, soția și cei doi copii ai lor. Soția foarte evlavioasă merse la părinte și primi binecuvântare împreună cu copii iar soțul stătea un pic retras fiind necredincios și chiar impotriva acestor gesturi de evlavie față de un om.

Femeia zăbovi puțină vreme alături de bătrânul monah încercând să afle de la dânsul cum să-l îndrepte și pe soțul ei pe calea credinței.

La un moment dat soțul nervos, pentru că el venise în pelerinaj doar ca simplu turist merse spre părintele bătrân cu gândul de al ispiti și ai pune într-o lumină proastă întreaga credință. Și zise monahului:

– Auzi bătrâne! Spune-mi te rog frumos, Dumnezeul ăsta al vostru care-L tot propovăduiți și cu care prostiți lumea ar putea să creeze ceva atât de greu încât El însuși să nu poată ridica?

Bătrânul zâmbi cu fața-i senină și răspunse necredinciosului bărbat:

– Dumnezeu Cel Adevărat, este un Dumnezeu al iubirii, nu crează lucruri abstracte, toate au un rol în lumea asta. Privește universul și minunează-te de el! Toate se mișcă într-o armonie perfectă. Dumnezeu este armonie, El aduce pacea, bunătatea, înțelegerea și tot binele din lumea aceasta. Răul nu este creat de Dumnezeu. Acolo unde apare răul înseamnă că nu există binele. De ce? Pentru că pe om l-a făcut liber și-i respectă libertatea. Avem un Dumnezeu tandru și iubitor și am putea spune că e atât de gentil, nu intră în sufletul omului cu bocancul.

– Vezi, zise bărbatul necredincios, i-am spus eu nevestei mele că sunteți niște înșelători și vrăjiți lumea cu limbajul ăsta sofisticat! Eu ți-am pus o întrebare și tu ai ocolit răspunsul precum politicienii.

– Frăția ta nu m-a lăsat să termin! Eu încercam să-ți explic câteva lucruri despre Dumnezeu înainte să-ți dau răspunsul. De aceea ți-am spus că Dumnezeu nu face lucruri nesăbuite. Tu mi-ai pus o întrebare prin care încerci să mă ispitești!

– Gata m-am lămurit, bătrânule, nu ești capabil să-mi răspunzi și te-ai făcut de râs și față de copii aceștia care așteptau și ei un răspuns concret de la mata. Adunați în jurul vostru toți proștii și toți naivii ca să-i păcăliți voi! Dacă vine unul mai deștept, așa ca mine, gata vă pune cu botul pe labe!

Monahul cu fața senină și zâmbitoare spuse:

– Da, Dumnezeu poate să creeze ceva ce nu poate ridica!

– Ha, ha, ha! Auzi un Dumnezeu care poate face ceva pe care nu poate ridica! Și ce ar putea face el așa de greu să nu poată ridica? Te rog să-mi răspunzi, să văd și eu cât e de slab!

Atunci bătrânul monah zambind răspunse necredinciosului:

– Un prost ca tine, nu poate ridica! Dumnezeu te-a făcut, ți-a dat inteligență, rațiune, suflet viu, sănătate și tot ceea ce-ți trebuie să poți răzbi în viață și să-L recunoști ca Creator al tău. Vrea să te ridice din prostia in care zaci, și nu poate că tu nu vrei. El îți respectă libertatea și nu te ridică cu forța. Iar tu ești atât de prost și greu că nu te poate ridica.

Atunci copii au început să râdă, șocați fiind de înțelepciunea monahului și de felul în care l-a rușinat pe tatăl lor necredincios. Rușinat omul necredincios zise bătrânului:

– Vreau părinte să stăm de vorbă! Aveți timp și pentru mine?!?!?

Prea tarziu?!? * www.credinta-ortodoxa.com

Prea tarziu?!? * www.credinta-ortodoxa.com

Citeste tot articolul

Samarineanul necunoscut

Samarineanul necunoscut

Un bogat trecu odată din întâmplare pe-o stradă în care locuia o familie nevoiașă, cu o spuză de copii. Lume multă se îmbulzea în preajma locuinței acestor sărmani, din pricină că unul dintre cei micuți al lor se stinseră din viață.

Bogatul nostru se opri, se strecură prin mijlocul gloatei, puse o sumă destul de însemnată lângă coșciugul celui ce plecase din lumea celor vii și încercă să se facă nevăzut.

Credincioșii făcură lanț în jurul bogatului și, oprindu-l, îl întrebară:

– Fii bun și spune-ne cum te cheamă.

– Iertați-mă – zise bogatul – că nu v-aș putea împăca dorința. În tot cazul, aș dori să știu cu ce scop țineți să știți aceasta?

– Fapta pe care ai săvârșit-o întrece toate așteptările și e vrednică de toată lauda. Se aseamănă cu fapta Samarineanului milostiv din Evanghelie și de aceea ne-am hotărât ca pe orice cale să vă aflăm numele.

– Foarte bine, zise bogatul. Eu mă leg să vă spun numele meu după ce, mai întâi, veți putea să-mi spuneți voi mie, cum se numea Samarineanul din Evanghelie.

Toți cei adunați au rămas uimiți și au trebuit să tacă și să-i lase drum slobod celui care știuse nu numai să ajute pe cei nevoiași, dar să le dea și o lecție atât de prețioasă.

„Nu trebuie să râvnim la nicio răsplată sau la vreo laudă în schimbul ajutoarelor pe care le dăm celor răniți trupește sau sufletește, precum și celor nevoiași sau lipsiți. Răsplata va veni de la Dumnezeu, la momentul ales de El.”

Samarineanul necunoscut * www.credinta-ortodoxa.com

Samarineanul necunoscut * www.credinta-ortodoxa.com

 

P. S. O predica foarte frumoasa despre Dumnezeu si milostenie a vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania:

[wpyt_profile1]INMLjaOxHqc[/wpyt_profile1]

FA-TI TIMP SA TRAIESTI… Pentru toti prietenii mei si celor dragi lor, VA DORESC DESTUL… dar nimic fara Dumnezeu!

FA-TI TIMP SA TRAIESTI… Pentru toti prietenii mei si celor dragi lor, VA DORESC DESTUL… dar nimic fara Dumnezeu!

Mi s-a întâmplat să aud un schimb de cuvinte între o mama si fiica ei în ultimele momente ale despărțirii pe aeroport. Tocmai se anunța plecarea. Lângă poarta de securitate, s-au îmbrăţişat și mama i-a spus:
Te iubesc și îți doresc destul !

Fata, zâmbind, i-a răspuns:
Viața noastră împreună a fost mai mult decât destul. Dragostea ta a fost tot ce mi-am dorit vreodată. Iți doresc deasemenea destul, mama !

FA-TI TIMP SA TRAIESTI... Pentru toti prietenii mei si celor dragi lor, VA DORESC DESTUL... dar nimic fara Dumnezeu! * www.credinta-ortodoxa.com

FA-TI TIMP SA TRAIESTI… Pentru toti prietenii mei si celor dragi lor, VA DORESC DESTUL… dar nimic fara Dumnezeu! * www.credinta-ortodoxa.com

S-au sărutat și fiica a plecat. Mama a făcut câțiva pași înspre fereastra lângă care mă așezasem. Cum stătea acolo în picioare, puteam să văd că o înecau lacrimile. Aș fi vrut s-o îmbărbătez cumva, dar nu puteam să intru în intimitatea unui om străin. Ea a deschis conversația întrebându-mă:
Vi s-a întâmplat vreodată, să vă luați rămas-bun de la cineva, știind că îl vedeți pentru ultima dată?

Da, mi s-a întâmplat, i-am răspuns. Scuzați-mă ca vă întreb, dar de ce credeți că acesta a fost un rămas-bun pentru totdeauna?

Sunt bătrână, iar ea locuiește foarte departe. Mă aşteaptă momente grele înainte și realitatea este că următoarea ei întoarcere aici va fi ca să mă ducă la groapă, spuse ea.

Pe când vă luaţi rămas bun, v-am auzit spunând, “Îți doresc destul”. Pot să vă întreb ce înseamnă asta?

Ea începu să zâmbească:
Asta este o urare care ni s-a păstrat de la generațiile anterioare. Părinții mei obişnuiau să le-o spună la toți… A făcut o mică pauză și s-a uitat în sus, ca și cum ar fi încercat să și-o amintească în detaliu, apoi a zâmbit și mai mult. Când spunem “ Îți doresc destul!” vrem ca cealaltă persoană să aibă viața plină cu destule lucruri care s-o susțină.

Apoi, întorcându-se spre mine îmi recită din memorie următoarele:

„Îți doresc destul soare, care să-ți lumineze comportamentul, indiferent de cât de mohorâtă ar fi ziua.

Îți doresc destulă ploaie, pentru a aprecia soarele cu atât mai mult.

Îți doresc destulă fericire, ca să-ți ţină spiritul viu cât vei trai.

Îți doresc destulă durere, ca până și cea mai mică bucurie a vieții să ți se pară mai mare.

Îți doresc destul câştig pentru a-ți satisface dorințele.

Îți doresc să pierzi destul, pentru a aprecia ceea ce ai.

Îți doresc destule salutări până a ajunge la finalul rămas-bun.”

Aici ochii ei se umeziră din nou și se îndepărtă.

Se spune că ai nevoie de un minut pentru a remarca o persoană specială, o oră ca s-o apreciezi, o zi ca s-o iubești și o viață întreagă ca s-o uiți…

FĂ-ȚI TIMP SĂ TRĂIEŞTI… Pentru toți prietenii mei și celor dragi lor, VĂ DORESC DESTUL… dar nimic fara Dumnezeu!

(Fragment din cartea “Supa de pui pentru suflet indoliat” de Jack Canfield, Mark Victor Hansen. Sursa: andreilaslau.ro si ziaruldeiasi.ro)