Author Archives: Vasile Florin Reut

nov. 5 2015

Să nu mai dăm cu picioarele în Biserică! Preoţii sunt copii dumneavostră pe care voi i-aţi format, nu au venit de pe alta planetă,nu sunt născuţi în biserică sau în laborator…

Că sunt preoţii buni se datorează mamelor bune, că sunt preoţii lacomi se datorează mamelor lacome, că sunt preoţii curvari se datorează mamelor desfrânate. Că sunt preoţii ticăloşi se datorează părinţilor ticăloşi.

Preoţii nu au venit de pe alta planetă, nu sunt născuţi în biserică… în laborator, aşa cum făcea Hitler prin Spitalele SS când se faceau nenorocirile alea prin lagăre.

Nu! Preoţii sunt copii dumneavostră pe care i-aţi trimis la seminar şi le-aţi zis: „Mamă, du-te că de acolo iese bani!”

Ăştia sunt preoţii noştri şi nu trebuie să-i judecăm! Pentru că voi i-aţi format, voi i-aţi trimis la teologie, voi i-aţi creat!

Filaret al Moscovei a spus: „Daţi-mi mame bune – şi vă voi da duhovnici buni!”

[wpyt_profile3]NAEvl9c5IOg[/wpyt_profile3]

Deci să nu mai dăm cu picioarele în Biserică!

Biserica este singura Instituţie Autorizată de Duhul Sfânt care poate schimba oamenilor mentalitatea în bine.

Cu condiţia ca oamenii să înţeleagă rostul şi folosul Bisericii Citeste tot articolul →

nov. 5 2015

Timpul schimbării

La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi şi a-i cere un sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

– Părinte, sunt destul de rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot. Îmi pierd uşor răbdarea. Atunci când mă enervez, vorbesc urât şi multe altele. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Totuşi, eu sper ca după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i aşa?

– Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!

– L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, şi i-a spus:

– Vezi acest vlăstar, ştii ce este?

– Da, părinte, un puiet de brad.

– Smulge-l!

Tânărul a scos brăduţul imediat Citeste tot articolul →

nov. 4 2015

Dacă tăcem înseamnă că ne rugăm, nu că suntem indiferenți… Ne pasă ca şi vouă…

Mi-a plăcut ce-a spus un bun prieten, Părintele Ioan:

„Dacă tăcem înseamnă că ne rugăm, nu că suntem indiferenți. Ne pasă ca şi vouă. Aş vrea să vă pot lua la toți supărarea şi tristețea. Dar singur, imi este cam greu…este nevoie şi de rugăciunea frăţiilor voastre. Fericire vă doresc la tot neamul românesc.”

Toate cele bune, pace, linişte şi binecuvântare, oriunde vă aflaţi în lumea asta.

Dacă tăcem înseamnă că ne rugăm, nu că suntem indiferenți... Ne pasă ca şi vouă...

Dacă tăcem înseamnă că ne rugăm, nu că suntem indiferenți… Ne pasă ca şi vouă…

nov. 4 2015

Despre temperamentul femeilor, despre invidie şi iubirea de sine

Părintele nostru contemporan, Paisie, a spus odată unor maici:

– Când cineva se fereşte de lucruri deşarte, automat gândurile lui se întorc la Dumnezeu. Este mai uşor pentru femei decât pentru bărbaţi să încerce să-I mulţumească lui Dumnezeu, din cauza inimii lor mai sensibile; bărbaţii sunt mai raţionali. Conduse de sentimente, femeile au mers spre Golgota şi spre Sfântul Mormânt, în timp ce bărbaţii se ascundeau.

Dar femeile pot fi în pericol de a se pierde în lucruri mici, zadarnice. Este uşor să-ţi umpli inima cu mici deşertăciuni, astfel încât nu mai rămâne loc pentru Hristos. Este uşor să nu fii satisfăcut cu strictul necesar şi să doreşti în loc lucruri care sunt frumoase, împodobite, plăcute.

Astfel ai prefera o mică floare pictată pe un pahar, o faţă de masă brodată, scaune sculptate… În acest fel inima se împrăştie. Nu-ţi irosi inima prosteşte Citeste tot articolul →

nov. 4 2015

Cel mai leneş băiat din lume: cum l-au schimbat muzica şi un sfat bun

Mama lui Tiidu putea să-l roage pe acesta să facă orice, dar fără folos, pentru că el era cel mai leneş băieţel din lume. Nu cobora din pat nici măcar ca să-şi potolească foamea. Uneori, când era cald şi frumos, ieşea până la poartă şi cânta la fluier.

Într-o bună zi, un cerşetor bătrân trecu pe lângă poartă cu un câine. El se opri şi apoi se încruntă intr-odată. Bătrânul era necăjit şi lui Tiidu i-a părut rău pentru el:

„Domnule, ascultaţi un cântec”, a spus băiatul şi a început să cânte.

Cântecul l-a făcut pe bătrân să zâmbească:

„Îmi aduc aminte de cântecelul acesta din copilăria mea şi tu îl cânţi foarte bine. Ce ai vrea să faci când vei creşte mare?”

„Sper să fiu bogat, ca să nu trebuiască să fac nimic”, a răspuns Tiidu.

Bătrânul a râs:

„Să ştii că nu poţi să devii bogat dacă nu munceşti din greu.” Citeste tot articolul →

nov. 4 2015

Crucea

Ani întregi am tot strigat fierbinte, către Tine, Bunul Părinte.
Să-Ţi întorci cu îndurare Faţa, înspre crucea ce-mi apasă viaţa.
Tu ce eşti în milă-atât de darnic, până când mă vei lăsa zadarnic,
Să Te chem cu lacrimi şi să stărui, oare vrei credinţa să mi-o nărui?

Numai Tu ştii, cu cât amar se duce, ca atât de grea e a mea cruce!
Bunule Isuse, Doamne, Te îndură, de prea slaba, biata mea făptură!
Cam aşa, de ani întregi un frate, se ruga convins, că poartă-n spate,
Parcă gata, gata să-l sugrume, crucea cea mai grea ce-a fost pe lume.

Însă Domnul, Cel ce toate ştie, niciodată prea mult nu-ntârzie,
Ba chiar şi întârzierea de apare, e chiar ea răspunsul la-ntrebare Citeste tot articolul →

nov. 3 2015

Taina vieţii, ca şi taina morţii, sunt taine mai presus de înţelegerea noastră

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat astăzi, 03 noiembrie 2015, în Catedrala Patriarhală din Bucureşti, o slujbă de pomenire pentru victimele accidentului de la Clubul Colectiv din Capitală, fiind înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. La acest moment, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de compasiune şi mângâiere pentru victimele accidentului, precum şi pentru familiile acestora.

Trebuie să avem credinţă puternică în iubirea lui Dumnezeu

„Astăzi este ziua înmormântării celor care au decedat în noaptea de 30 spre 31 octombrie 2015 în Clubul Colectiv din Bucureşti. Este o zi de rugăciune intensă, cea mai intensă, pentru odihna sufletelor care au trecut la Domnul într-un mod neaşteptat.

Patriarhul Daniel: Să arătăm că rugăciunea este iubirea mai tare decât moartea

Patriarhul Daniel: Să arătăm că rugăciunea este iubirea mai tare decât moartea

Această pomenire înseamnă mai întâi rugăciunea noastră către Dumnezeu ca să aşeze sufletele lor în pacea şi iubirea Mântuitorului Iisus Hristos.

Foarte adesea oamenii mor în accidente, fie în incendii, în urma inundaţiilor, în urma cutremurelor, în urma accidentelor de tren, de metrou sau în alte forme şi adesea cu o moarte năpraznică. De aceea, noi trebuie să gândim că darul vieţii este foarte scump şi trebuie să ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să ne ocrotească de toată primejdia, de toată reaua întâmplare, de moarte năpraznică şi de orice formă de suferinţă Citeste tot articolul →

nov. 1 2015

Cuvine-se cu adevărat – Axion estin, Aξιον Eστίν

Imn închinat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria.

Părintele Vasile Florin Reuţ şi grupul de pelerini de la Biserica Ortodoxă Română Straubing, la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Înlăcrimata” de la Schitul Sfântu Ilie din Sfântul Munte Athos:

[wpyt_profile3]ECxWzJ3-HQA[/wpyt_profile3]

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

nov. 1 2015

Privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului

„Iar de ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”.

Cînd a spus ucenicilor că „nici îngerii“, le-a închis gura, ca să nu mai caute să afle ceea ce nu ştiu nici îngerii; cînd a spus că „nici Fiul” îi opreşte nu numai să ştie, dar să şi cerceteze. Că aceasta a fost intenţia Domnului rostind aceste cuvinte se vede şi de acolo că le-a închis gura cu mai multă asprime după înviere, cînd i-a văzut că sînt şi mai curioşi.

Acum le-a mai vorbit de multe şi nenumărate semne ale venirii Lui; după înviere însă le spune scurt: „Nu este al vostru a şti anii sau vremurile (Matei 24, 36)”. Apoi, ca apostolii să nu spună: „Sîntem nedumeriţi, sîntem dispreţuiţi, odată ce nu sîntem vrednici să ştim nici lucrul acesta”, Domnul continuă: „Pe care Tatăl le-a pus în a Sa Stăpînire (Fapte 1, 7)”.

Mantuitorul Iisus Hristos

Mantuitorul Iisus Hristos

Domnul ţinea mult să-i cinstească pe ucenici şi să nu le ascundă nimic; de aceea atribuie această cunoştinţă Tatălui Său, ca să le arate apostolilor că înfricoşător este lucrul acesta şi să nu-L mai întrebe. Dacă n-ar fi aceasta explicaţia, dacă Fiul într-adevăr n-ar şti ziua aceea, cînd o va şti? O va şti, oare, odată cu noi? Cine poate spune lucrul acesta? Fiul îl ştie bine pe Tatăl şi tot aşa de bine cum şi Tatăl îl ştie pe Fiul. Se poate, oare, să nu ştie ziua aceea? Citeste tot articolul →