NU TOATĂ SLUJIREA SE VEDE
Înainte să te superi că preotul nu ți-a răspuns la telefon, oprește-te o clipă și gândește-te
Poate în acel moment era la Sfântul Altar, cu Sfintele Daruri înainte.
Poate asculta spovedania unui om zdrobit.
Poate era lângă un bolnav.
Poate însoțea o familie la cimitir.
Poate vorbea cu cineva aflat la marginea puterilor.
Poate se ruga chiar pentru tine.
Din afară se vede doar un apel nerăspuns.
Dar în spatele acelui apel poate fi o întreagă slujire pe care nu o vede nimeni.
Există uneori impresia că preotul trebuie să fie oricând disponibil la telefon. Că, dacă nu răspunde imediat, înseamnă că nu îi pasă, că nu face nimic sau că ignoră oamenii.
Dar viața Bisericii nu se desfășoară după logica unui telefon mobil.
De multe ori, telefonul preotului este pus pe silențios. Și este firesc să fie așa. Nu din nepăsare, ci din respect: față de Sfânta Liturghie, față de Taina Spovedaniei, față de omul care își deschide sufletul, față de bolnavul care așteaptă o rugăciune, față de familia care trece printr-o durere.
Un apel poate aștepta câteva ore.
Sfânta Liturghie nu se întrerupe.
Spovedania nu se taie în două.
Un om aflat în durere nu este lăsat singur pentru că a vibrat telefonul.
Este important să înțelegem și altceva: programul anunțat al bisericii arată când este deschisă biserica, când se săvârșesc slujbele și când credincioșii pot veni la rugăciune. Nu este un program de call-center.
Tocmai în acel timp, preotul poate fi la Sfântul Altar, la spovedanie, cu pomelnicele în mână, cu oamenii veniți la biserică sau în mijlocul unei slujiri care nu poate fi întreruptă.
Biserica nu este un call-center.
Preotul nu este un funcționar de serviciu permanent.
Iar rugăciunea nu se organizează sub presiunea apelurilor repetate, a grabei sau a nemulțumirii de moment.
În aceste zile, în comunitatea noastră se săvârșesc cele 40 de Sfinte Liturghii. Sunt dimineți începute la Sfântul Altar, cu osteneală, cu responsabilitate și cu nădejde în mila lui Dumnezeu — o lucrare de rugăciune și de pomenire pentru cei vii și pentru cei adormiți.
Cine dorește să vină la rugăciune este binevenit.
Cine dorește să trimită pomelnic poate scrie.
Cine are o durere, o nevoie sau o urgență pastorală va fi ascultat, după putere și după rânduială.
De aceea, vă rog cu dragoste: când mă contactați, scrieți pe scurt cine sunteți și despre ce este vorba. Voi răspunde de îndată ce îmi permite programul — pentru că fiecare om contează și fiecare durere merită ascultată, dar în Biserică nu toate se rezolvă prin grabă, ci prin răbdare, respect și rânduială.
Cu dragoste, dar și cu rânduială.
Cu deschidere, dar și cu limite firești.
Cu binecuvântare, nu cu presiune.
Vă îmbrățișez cu drag și binecuvântare,
Părintele Vasile Florin Reuţ
