Un fiu si-a invitat tatal batran la un restaurant pentru a servi cina. Tatal fiind foarte batran si slab, in timp ce manca… scapa mancare pe hainele de pe el si pe jos. Ceilalti meseni il priveau cu dezgust, insa fiul era calm.

Dupa ce au terminat de mancat, fiul, care nu era deloc jenat de batranetea tatalui sau, l-a ajutat pe batranel sa se ridice si l-a dus la toaleta pentru a il curata. Dupa ce a sters petele in exces de pe hainele lui, l-a pieptanat si i-a pus ochelarii la ochi. Cand au iesit, toti oamenii din restaurant se uitau la ei in tacere, fara a fi capabili sa inteleaga de ce accepta sa se faca singur de ras.

Fiul a cerut nota de plata, a platit, si-a ajutat tatal sa se ridice de pe scaun si, impreuna, au inceput sa mearga catre iesire. Intre timp, un batran s-a ridicat in picioare si l-a intrebat cu voce tare astfel incat sa auda toti oamenii din restaurant:

“Tinere… nu crezi ca ai lasat ceva in urma?”

Barbatul a raspuns: “Nu, domnule, nu am lasat nimic.”

Batranul din restaurant: “Ba da, ai lasat! Ai lasat o lectie pentru fiecare fiu si o speranta pentru fiecare parinte.”

In acel moment toti cei prezenti si-au plecat capetele de rusine.

Într-o seară, la un han, doi călători vorbeau despre drumul lung pe care îl mai aveau de străbătut, cinstindu-se cu un pahar de vin. Deodată, lumea de afară începe să ţipe. Alarmaţi, cei doi străini ies în uliţă, unde văd o casă cuprinsă de flăcări, iar alături o femeie ţipând:

– Copilul meu, copilul meu este în casă!

Fără să stea pe gânduri, unul din cei doi călători intră printre flăcări şi, după ceva timp, iese cu pruncul în braţe. Femeia îi mulţumeşte cu lacrimi în ochi, în timp ce lumea îl priveşte cu admiraţie, pentru fapta sa. În tot acest timp, prietenul său nici nu se mişcase, ci aştepta liniştit în faţa hanului.

Întorşi amândoi la masă, acesta îi spune:

– Eşti nechibzuit. Puteai să mori, ce te-a făcut să-ţi rişti viaţa ? Citeste tot articolul →

De mic copil îmi pierdusem părinţii şi am ajuns la nouă ani într-un orfelinat din Londra. Era mai mult decât un penitenciar.

Trebuia să lucrăm 14 ore pe zi în grădină, în bucătărie, la grajduri, pe câmp. Nici o zi nu aduse vreo schimbare, şi în tot anul nu era decât o singură zi liberă: ziua de Crăciun. Atunci fiecare băiat primea câte o portocală în cinstea pruncului Iisus. Asta era totul.

Portocala orfanului – cel mai frumos dar de Craciun

Dulciuri, jucării şi portocale primeau doar aceia care în decursul anului dădeau dovadă de hărnicie şi ascultare. Aceste portocale de Crăciun întrupau dorinţa unui întreg an.

Astfel mai veni o dată Crăciunul. Dar asta a însemnat pentru menirea mea de băiat aproape sfârşitul lumii Citeste tot articolul →

Demult, un om l-a întrebat pe un bătrân călugăr:

– Părinte, cine-i drept înaintea lui Dumnezeu ? Am auzit povestindu-se despre o mare minune: un om care putea să zboare, să se înalţe singur în văzduh. Este acesta semn că-i drept înaintea lui Dumnezeu, asemenea sfinţilor ?

– Nu, fiule, nici vorbă!

– Dar am auzit povestindu-se şi despre un om ce putea să meargă pe apă. Este acesta drept înaintea lui Dumnezeu ?

– Nici acesta Citeste tot articolul →