Stefan cel Mare si Sfant: Imparatul moldovenilor si voievodul romanilor

Ştefan cel Mare şi Sfânt, „Împăratul moldovenilor şi voievodul românilor“

Nici un voievod nu este atât de viu în inimile românilor ca Ştefan cel Mare. A luptat timp de 47 de ani pentru apărarea ţării şi a credinţei ortodoxe. De aceea, după studierea atentă a faptelor şi a vieţii domnitorului, Biserica l-a trecut în rândul sfinţilor, fixându-i ca dată de pomenire ziua de 2 iulie.

Dar strămoşii noştri l-au numit „sfânt“ încă din timpul vieţii şi i-au păstrat amintirea în numeroase legende. În multe dintre satele Moldovei oamenii păstrează şi azi semne ale trecerii sale: o biserică ridicată de el, un zid de apărare, o pădure, un plop plantat de el, un izvor care a ţâşnit în chip minunat…

StefanCelMareSiSfant, "Imparatul Moldovenilor" * www.credinta-ortodoxa.com

StefanCelMareSiSfant, „Imparatul Moldovenilor” * www.credinta-ortodoxa.com

Şi copiii ştiu de ce Ştefan cel Mare este demn de respect şi cinstire: pentru că şi-a apărat ţara de duşmani, care nu erau puţini: unguri, polonezi, tătari, turci… Ştiind că Imperiul Otoman este duşmanul credinţei creştine, a încercat să mobilizeze regatele creştine din Europa ca să lupte împreună. Nu a reuşit; a fost lăsat singur.

Atunci, a luptat cu ţăranii, boierii şi târgoveţii, răsplătindu-i pe cei credincioşi şi viteji. A reuşit să aibă o ţară bine păzită, cu drumuri sigure. De aceea, negustorii străini preferau să treacă prin Moldova, în drumurile lor dintr-o parte în alta a Europei. Vămile pe care le-au plătit au umplut vistieria, permiţându-i lui Ştefan să lupte cu turcii şi să repare sau să construiască drumuri, cetăţi şi biserici.

[wpyt_profile1]D7UPxrg_Dq8[/wpyt_profile1]

Deşi se spune că avea o fire aprigă, se ştie din documentele istorice că Ştefan cel Mare a fost un om evlavios şi un bun creştin. Smerit, se considera domn prin mila lui Dumnezeu. Postea mult şi, în treburile ţării, se sfătuia cu Sfântul Daniil Sihastrul. Se spune că la îndemnul Sfântului a ridicat biserici şi mănăstiri după marile bătălii, ca amintire, dar şi pentru alinarea sufletelor celer jertfiţi.

Mănăstirile Putna, Voroneţ, Tazlău şi „Sfântul Ilie“ din Suceava sunt cele mai cunoscute. A ridicat biserici nu numai în Moldova, ci şi în Transilvania şi Ţara Românească. Şi multe mănăstiri de la Muntele Athos – Zografu, Vatoped, „Sfântul Pavel“, Costamonitu şi Grigoriu – s-au bucurat de ajutorul lui Citeste tot articolul →

Sfântul Paisie de la Neamţ: Patru lucruri sunt rele şi dacă unul din acestea are omul, nu poate să se pocăiască, şi rugăciunea lui nu este primită la Dumnezeu

Sfântul Paisie de la Neamţ: Patru lucruri sunt rele şi dacă unul din acestea are omul, nu poate să se pocăiască, şi rugăciunea lui nu este primită la Dumnezeu

 

Sfântul Paisie de la Neamţ: Patru lucruri sunt rele şi dacă unul din acestea are omul, nu poate să se pocăiască, şi rugăciunea lui nu este primită la Dumnezeu * www.credinta-ortodoxa.com

Sfântul Paisie de la Neamţ: Patru lucruri sunt rele şi dacă unul din acestea are omul, nu poate să se pocăiască, şi rugăciunea lui nu este primită la Dumnezeu * www.credinta-ortodoxa.com

 

Poezia „Daniil Sihastrul” de Andrei Ciurunga si corul maicutelor de la Diaconesti

Poezia „Daniil Sihastrul” – de Andrei Ciurunga in interpretarea corului maicutelor de la Manastirea Diaconesti

Poezia "Daniil Sihastrul" - de Andrei Ciurunga in interpretarea corului maicutelor de la Manastirea Diaconesti  * www.credinta-ortodoxa.com

Poezia „Daniil Sihastrul” – de Andrei Ciurunga in interpretarea corului maicutelor de la Manastirea Diaconesti (video la sfarsitul poeziei) * www.credinta-ortodoxa.com

Ajuns în vale, pe un râu în spume,
Aşa cum scris-a pana de poet,
Bătrânul Ştefan glăsui încet
Către sihastrul ce-a fugit de lume:

Când am simţit pe-al ţării trup nepace
m-am răsucit la Putna în mormânt
şi-am răsturnat cinci veacuri de pămînt
de pe pieptarul meu, să vin încoace.

Au mă sminteşte ochiul ce se bate
sau nu-mi ajută mintea să dezleg?
Hotarul drept vi l-am lăsat întreg
şi aflu-acum Moldova jumătate.

Vânduta-ţi oare hoardelor de-afară,
în târgul vremii, una din moşii?
Eu nu cunosc pe lume avuţii
să-mi poată preţui un colţ de ţară. Citeste tot articolul →

24 iunie: Aducerea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (Sanzienele – Dragaica)

24 iunie: Aducerea moaștelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (Sanzienele – Dragaica)

După Sfânta Cuvioasă Paraschiva de la Iaşi (14 Octombrie), unul dintre sfinţii cei mai veneraţi în Moldova este Sfântul Ion cel Nou de la Suceava, ale cărui moaşte se află în ţara noastră de 600 de ani.

Era originar din Trapezunt, în Asia Mică, şi negustorea cu tatăl său făcând comerţ cu cetăţile de pe malul Mării Negre. Într-una din călătoriile spre Cetatea Albă, pe Nistru, a avut o dispută cu un neguţător veneţian care, din răzbunare, a minţit pe stăpânul mongol al cetăţii că Ioan vrea să devină musulman.

Biserica Ortodoxa Romana Passau cu hramurile "Nasterea Maicii Domnului" si "Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava"- noua Parohie Ortodoxa pentru credinciosii din Passau si imprejurimi * www.credinta-ortodoxa.com

Biserica Ortodoxa Romana Passau cu hramurile „Nasterea Maicii Domnului” si „Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava”- noua Parohie Ortodoxa pentru credinciosii din Passau si imprejurimi * www.credinta-ortodoxa.com

În confruntarea cu acesta, tânărul creştin i-a spus că nu are motive să-şi schimbe credinţa, ceea ce a declanşat furia eparhului, sau mai marelui cetăţii, care a poruncit ca Ioan să fie chinuit. A suportat cu credinţa şi stoicism torturi înfricoşătoare între care legarea de coadă unui cal sălbatic şi târârea pe caldarâmul cetăţii – iar în final i s-a tăiat capul. Era 2 Iulie 1330.

Eparhul cetăţii, iniţial, n-a permis creştinilor să-l îngroape, dar o minune – apariţia unor îngeri şi împietrirea mâinii unui tătar care a tras cu arcul asupra lor – l-a determinat să-şi schimbe atitudinea. Trupul lui Ioan a fost dus în procesiune în biserica Cetăţii Albe şi depus acolo Citeste tot articolul →

Ce este Rugaciunea curata – Ne vorbeste Parintele Cleopa

Ce este Rugaciunea curata – ne vorbeste Parintele Cleopa

Un ucenic l-a întrebat pe Părintele Cleopa:
– Ce este rugăciunea curată?
– Să zici cu gura, să înţelegi cu mintea şi să simţi cu inima…

Sfaturi Duhovnicesti: Parintele Arhimandrit Cleopa Ilie * Biserica Ortodoxa Romana Sfintii Imparati Constantin si Elena din Straubing * Parintele Vasile Florin Reut * www.credinta-ortodoxa.com

Sfaturi Duhovnicesti: Parintele Arhimandrit Cleopa Ilie * Biserica Ortodoxa Romana Sfintii Imparati Constantin si Elena din Straubing * www.credinta-ortodoxa.com

Pui pentru „puișori”: O faptă bună nu are nevoie de o zi specială pentru a aduce bucurie!

Pui pentru „puișori”: O faptă bună nu are nevoie de o zi specială pentru a aduce bucurie!

Campania Pro Vita Dorohoi „Bucuria de a dărui!” desfășurată în luna noiembrie 2013, care a adus multe zâmbete pe chipurile angelice ale copilașilor din Programul Familia – „Sf. Stelian” al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, a căpătat astăzi o nouă formă.

Pui pentru „puișori”: O faptă bună nu are nevoie de o zi specială pentru a aduce bucurie! * www.credinta-ortodoxa.com * Parintele Vasile Florin Reut

Pui pentru „puișori”: O faptă bună nu are nevoie de o zi specială pentru a aduce bucurie! * www.credinta-ortodoxa.com * Parintele Vasile Florin Reut

„Pui pentru „puișori” „ este o noua campanie a credincioșilor Bisericii Ortodoxe Romane „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din localitatea Straubing, Germania, care sub pastorirea si impreuna cu parintele paroh Vasile Florin Reuț,  încearcă si reușesc să facă lucruri minunate pentru cei din jur și mai ales pentru familiile nevoiașe din România. Dorința acestora a fost si este ca familiile cu situație materială precară să primească un ajutor real, aducand bucurie pe chipurile celor necajiti Citeste tot articolul →

De ce nu percepem frumusețea!? Nonvaloarea stapaneste deja lumea!? – Joshua Bell si Experimentul Washington

De ce nu percepem frumusețea!? Nonvaloarea stapaneste deja lumea!? – Joshua Bell si Experimentul Washington

Staţia de metrou L’ENFANT PLAZA din Washington DC, într-o zi friguroasă, pe 12 ianuarie,2007.

Un om cu o vioară a cântat mai multe piese de Bach timp de aproximativ 43 de minute. În timpul acesta, peste 1100 de oameni au trecut prin acea staţie, majoritatea în drum spre serviciu. După vreo trei minute un om între două vârste l-a observat şi s-a oprit să-l asculte pentru câteva secunde, apoi a grăbit pasul, mânat probabil de programul său strict.

După aproximativ un minut violonistul a primit primul său dolar, pe care o femeie i l-a aruncat în cutie fără să se oprească.

De ce nu percepem frumusețea!? Nonvaloarea stapaneste deja lumea!? - Joshua Bell si Experimentul Washington * www.credinta-ortodoxa.com

De ce nu percepem frumusețea!? Nonvaloarea stapaneste deja lumea!? – Joshua Bell si Experimentul Washington * www.credinta-ortodoxa.com

După cateva minute: Un tânăr se reazemă de perete ca să-l asculte, după care Citeste tot articolul →

Samarineanul necunoscut

Samarineanul necunoscut

Un bogat trecu odată din întâmplare pe-o stradă în care locuia o familie nevoiașă, cu o spuză de copii. Lume multă se îmbulzea în preajma locuinței acestor sărmani, din pricină că unul dintre cei micuți al lor se stinseră din viață.

Bogatul nostru se opri, se strecură prin mijlocul gloatei, puse o sumă destul de însemnată lângă coșciugul celui ce plecase din lumea celor vii și încercă să se facă nevăzut.

Credincioșii făcură lanț în jurul bogatului și, oprindu-l, îl întrebară:

– Fii bun și spune-ne cum te cheamă.

– Iertați-mă – zise bogatul – că nu v-aș putea împăca dorința. În tot cazul, aș dori să știu cu ce scop țineți să știți aceasta?

– Fapta pe care ai săvârșit-o întrece toate așteptările și e vrednică de toată lauda. Se aseamănă cu fapta Samarineanului milostiv din Evanghelie și de aceea ne-am hotărât ca pe orice cale să vă aflăm numele.

– Foarte bine, zise bogatul. Eu mă leg să vă spun numele meu după ce, mai întâi, veți putea să-mi spuneți voi mie, cum se numea Samarineanul din Evanghelie.

Toți cei adunați au rămas uimiți și au trebuit să tacă și să-i lase drum slobod celui care știuse nu numai să ajute pe cei nevoiași, dar să le dea și o lecție atât de prețioasă.

„Nu trebuie să râvnim la nicio răsplată sau la vreo laudă în schimbul ajutoarelor pe care le dăm celor răniți trupește sau sufletește, precum și celor nevoiași sau lipsiți. Răsplata va veni de la Dumnezeu, la momentul ales de El.”

Samarineanul necunoscut * www.credinta-ortodoxa.com

Samarineanul necunoscut * www.credinta-ortodoxa.com

 

P. S. O predica foarte frumoasa despre Dumnezeu si milostenie a vrednicului de pomenire Mitropolit Bartolomeu Anania:

[wpyt_profile1]INMLjaOxHqc[/wpyt_profile1]

Se vorbeste prea mult despre rugaciune – Tipic, tipic si la inima nimic… Parintele Arsenie Papacioc, despre rugaciunea adevarata

Se vorbeste prea mult despre rugaciune – Tipic, tipic si la inima nimic… Parintele Arsenie Papacioc, despre rugaciunea adevarata

(e plin FaceBook-ul si internetul in general de cei care „ne invata cum sa ne rugam”… Avem nevoie de fapte, nu de vorbe, dragii mei… si de Sfintele Slujbe din Sfintele Biserici):

 

„Întâi, ce trebuie spus e că se vorbește prea mult despre rugăciune. Ăsta-i un lucru care nu trebuie vorbit, ci trebuie făcut. Stă în firea și în puterea oricui să priceapă lucrul ăsta.

Eu personal nu sunt pentru rugăciunea de tipic. Aceea are folosul ei aparte, mai ales disciplinar. Omul nu trebuie să fie tipicar. Trebuie să fie tipicar ca procedeu, în ce privește dorința de a se înduhovnici. Nu avem numaidecât nevoie de o rugăciune de tipic.

Avem nevoie de o prezență continuă a inimii, această stare continuă de dragoste, de relație cu Dumnezeu, asta este esența rugăciunii. Pentru că și o tăcere adâncă înseamnă o rugăciune adâncă. Și o rugăciune adâncă înseamnă o tăcere adâncă.

Dacă faci rugăciunea asta care e obligatorie, o poți face. Dar dacă se face o rugăciune din aceasta după tipic, după ce se termină, omul se consideră achitat de obligația rugăciunii din inimă și se retrage fără nimic de la ceea ce ar trebui să-l țină prezent. Adică sunt mai mult pentru o continuă tresărire duhovnicească.

De aceea mă faceți să spun că orice clipă poate să fie un timp și orice suspinare poate să fie o rugăciune. Suspinarea nu se face așa: „Uf!”, ci o faci lui Dumnezeu, ca plecând din adânc spre El. Așa ni se va arăta. Căci El nu se arată unei minți ascuțite. Nu tot cel ce zice „Doamne, Doamne” va intra în Împărăția Mea! Ci numai cel care are inima curată, cel care are inima spre El, continuu.”

Deci, o viață continuă de prezență duhovnicească înseamnă un om mai înduhovnicit. Pentru că dacă te rogi, ești mereu prezent. Rugăciunea – să zicem – tipicală poți lesne să o termini într-o jumătate de ceas, un ceas, dar pe urmă?

Vedeți, nu trebuie renunțat la ele, dar să nu fie singura treabă duhovnicească, singura rugăciune. Dacă ai citit un Paraclis e foarte bine, sau ceea ce mai ai de citit. Dar ceea ce, de fapt, trebuie adus la cunoștință, pentru a se înțelege, pentru că lucrul ăsta e mai puțin discutat, e prezența inimii continuă…

Și te rogi. Pentru că se rugau sfinții și stăteau în genunchi până se făcea dimineață și apărea soarele. Și la răsărit tot în genunchi erau. Asta nu înseamnă că noi, nefiind ca ei, nu trebuie să ne rugăm. Dar era o stare de continuă prezență.

Mai multe despre adevărata rugăciune ne relatează Parintele Arsenie Papacioc in video-ul urmator:

[wpyt_profile1]T01SEDiAskE[/wpyt_profile1]

– Părinte, rugăciunea neîncetată poate fi trăită de oricine?   Citeste tot articolul →