Ispitele vin pentru a ne smeri – Sfantul Isaac Sirul scria:
„De indata ce harul vede ca mandria a inceput sa se furiseze in gandurile omului si ca acesta a inceput sa creada lucruri mari despre sine, ingaduie ispitelor care i se impotrivesc omului sa creasca si sa se intareasca, pana ce omul isi intelege neputiinta si alearga la Dumnezeu si se lasa cu smerenie in voia Lui.
Asa omul ajunge la masura desavarsirii in credinta si in nadejdea pusa in Fiul lui Dumnezeu, si este ridicat de dragoste. Caci minunata iubire a lui Dumnezeu i se face cunoscuta acestuia in imprejurari care nu-i mai lasa lui nici o nadejde; atunci Dumnezeu Isi arata puterea izbavindu-l pe om din necaz. Omul nu poate niciodata intelege ce este puterea dumnezeiasca, atata timp cat petrece in liniste si in viata indestulata”.
Sfantul Ioan Hrisostom, intr-o scrisoare catre diaconita Olimpiada, dezvolta aceasta idee, explicand ca:
„Dumnezeu nu ne ajuta la inceputul necazurilor noastre, ci atunci cand lucrurile au ajuns intr-o stare atat de grava, incat orice speranta pare pierduta; si deodata, in mijlocul intunericului noptii si al furtunii dezlantuite, El aduce din nou linistea si lumina cerului senin – astfel aratandu-ne maretia puterii Lui si puterea Lui de a ne mantui, oricat ar parea imprejurarile de disperate”.
Slava Lui Dumnezeu pentru toate!
