Pentru a ști ce este fericirea si a o cunoaste, trebuie mai întai să o semanați…

Pentru a ști ce este fericirea si a o cunoaste, trebuie mai întai să o semanați…

Într-o zi friguroasa de iarna un om nefericit se plimba pe strazi privind vitrinele magazinelor. I-a atras atentia un anunț cu totul și cu totul neobișnuit : „Avem fericire”…

Deși trecuse demult de varsta maturitatii, a realizat că pentru dansul fericirea era ceva… necunoscut.

– Chiar aveti fericire la vanzare? a întrebat curios.

– Da! i-a raspuns sec vanzatoarea.

– Cat costa?

-Nu costa nimic, doar se împarte, a zambit vanzatoarea și i-a înmanat cateva pliculețe cu seminte… Apoi a adaugat:

– Pentru a ști ce este fericirea si a o cunoaste, trebuie mai întai să o semanați…

Pentru a ști ce este fericirea si a o cunoaste, trebuie mai întai să o semanați…

Pentru a ști ce este fericirea si a o cunoaste, trebuie mai întai să o semanați…

 

Multumesc, dragul meu prieten… ca esti langa mine cand am nevoie !

Ai obosit, simti cum ti se inmoaie genunchii si ai senzatia ca o sa te prabusesti. O mana te cuprinde, te ridica si te ajuta sa continui – e un PRIETEN.

Lacrimile iti ineaca ochii. O mana calda ti le sterge si cu o imbratisare si cateva vorbe bune, iti readuce zambetul pe buze – e un PRIETEN.

Razi, tipi, sari in sus de fericire. O alta gura rade si tipa odata cu tine – e un PRIETEN.

Ai reusit sa-ti indeplinesti cel mai mare vis. Cineva este fericit pentru tine si se bucura alaturi de tine – e un PRIETEN.

Esti nervos, agitat. O voce blanda te linisteste – e un PRIETEN.

Nu, nu sunt persoane diferite pentru fiecare situatie. Este acelasi om… Doar un PRIETEN poate fi alaturi de tine si cand esti fericit, si cand esti trist, fara speranta, furios, epuizat.

Multumesc, dragul meu prieten…

Cu dragoste,
parintele Vasile Florin Reut

Multumesc, dragul meu prieten... ca esti langa mine cand am nevoie !

Multumesc, dragul meu prieten… ca esti langa mine cand am nevoie !

Marturia unui fost penticostal: Am luat de la Biserica Ortodoxa „ceva” ce nu putem defini

Noi, când am venit la Biserica Ortodoxă ne-am simţit acasă, asta deşi ne-am născut în familii de penticostali

Ioan şi Ioana sunt doi tineri căsătoriţi care după multe căutări, întâlniri şi lecturi au descoperit adevărul Ortodoxiei şi s-au botezat în preajma Sărbătorii Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul a anului 2011 la Mănăstirea Putna. I-am rugat să ne împărtăşească puţin din călătoria lor duhovnicească.

M-am născut într-o familie numeroasă de penticostali. Părinţii mei sunt foarte râvnitori şi de nezdruncinat în credinţa lor. Însă eu dintotdeauna am simţit că ceva nu este în regulă cu credinţa aceasta.

Acest sentiment a evoluat până când în urmă cu doi ani s-a umplut paharul. Mă aflam la Viena şi mi-am zis că nu mai calc în veci la ei. Am simţit aşa, pur şi simplu, o presiune încât am zis că dacă mai merg mă autodistrug. Uitându-mă în urmă îmi dau seama că Dumnezeu a pregătit calea pentru ca eu şi soţia mea să ajungem la Ortodoxie.

Manastirea Putna: Maica Domnului si Pruncul Iisus

Manastirea Putna: Maica Domnului si Pruncul Iisus

Copilăria

Eu am fost făcut pionier la Putna când eram în clasa a doua. Apoi, ca să vedeţi ce important este, după 1990 s-a introdus religia în şcoală. Şi cum pe atunci nu aveam posibilităţi de a chiuli de la oră ca acum, chiar dacă nu eram obligaţi să rămânem la ora de religie ortodoxă – noi făceam sâmbătă religia noastră –, rămâneam de plictiseală. Pe atunci venea preotul la oră, câteodată însoţit şi de preoteasă Citeste tot articolul

omul sau OMUL – care dintre ei este credincios cu adevarat ??

omul sau OMUL – care dintre ei este credincios cu adevarat ??

Scriu acest articol ca si raspuns la nelamurirea unei prietene Irina, care a postat-o pe internet, dar si pentru alti credinciosi care mai sunt framantati de aceasta problema:

„N-am înțeles niciodată de ce unii dintre cei foarte evlavioși, care se închină la fiecare masă și în dreptul fiecrărei biserici, care merg cu rigurozitate la biserică și care țin posturile cu strictețe, trăiesc cu impresia că restul oamenilor care nu se manifestă la fel, sunt mai puțin credincioși?

Pentru că uneori deranjează atitudinea lor trufașă, aerul lor superior, privirile lor compătimitoare și remarcile lor deplasate…

NIMENI nu știe nici ce simte un om, nici ce și cât crede și nici ce, cât, cum și pe cine iubește. Pentru că nu toți își manifestă public credința și dragostea. Irina B.”

Raspunsul pe care m-a luminat Bunul Dumnezeu sa-l dau este urmatorul:

Sora Irina, va rog sa ma iertati ca intervin… omul care traieste cu impresia ca restul oamenilor care nu se manifestă la fel ca el, sunt mai putin credincioși (ma refer aici la cele pe care le-ati enumerat fratia voastra, nu le mai scriu eu inca o data), indiferent daca este mirean sau cleric, acela NU ESTE UN CREDINCIOS ADEVARAT chiar si viata de si-ar da-o pentru religia din care face parte.

Si am scris „omul” cu litera mica, pentru ca in ziua de azi greu mai gasesti un OM adevarat…

Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos

Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos

Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos umbla ziua in amiaza mare cu o lumanate in mana si cauta peste tot… va dati seama ce caraghios era… si oamenii l-au intrebat ce cauta si nu gaseste, mai ales ca afara, dupa cum am spus, era ziua si era soare… si pe deasupra el avea si o lumanare aprinsa in mana… Iar el a raspuns: „Caut OM… si nu gasesc…”

Pentru ca Hristos a spus asa (citez din Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel, capitolul 14):

„Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea…

Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu.

Căci scris este: „Viu sunt Eu! – zice Domnul – Tot genunchiul să Mi se plece şi toată limba să dea slavă lui Dumnezeu”.

Deci, dar, fiecare din voi va da seama despre sine lui Dumnezeu.

Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală.

Nu pierde, cu mâncarea ta (cu judecata ta), pe acela pentru care a murit Hristos…”

Deci cel care judeca pe aproapele sau ca nu face ca el, se afla deja la marginea prapastiei iadului si rade dracul de el pana intra in spital de durere de burta de la atata ras, caci face voia diavolului prin astfel de ganduri…

Fiecare dintre noi vom da seama inaintea Dreptului Judecator pentru ceea ce am facut in viata asta…

Singurul lucru pe care omul are voie sa-l judece ESTE PROPRIA PERSOANA.

O zi binecuvantata tuturor.

Vasile Reut

Vă iert pe toți…

Vă iert pe toți…

Vă iert pe toți cei care m-ați irosit și care m-ați folosit, ascunși după măști ale bunelor intenții și ale dragostei.

Vă iert pe toți cei care mi-ați luat pacea sufletească și care mi-ați oferit nopți albe, pline de frământări și de lacrimi.

Vă iert pe toți cei care mi-ați luat câte ceva, fie că au fost lucruri, timp, visuri sau oameni pe care i-am iubit și de care depindeam sufletește.

Vă iert pe toți...

Vă iert pe toți…

Vă iert pe toți cei care m-ați mințit, care mi-ați înșelat așteptările, care m-ați trădat și care m-ați lovit pe la spate, nemeritat Citeste tot articolul

Nu cauta doar frumusetea trupeasca a femeii

Nu căuta doar frumusețea trupească a femeii

Nu cere de la femeie cele ce nu sunt ale ei. Vezi cum Biserica le-a luat pe toate de la Domnul. De la El s-a făcut slăvită şi strălucitoare.

Să nu simţi respingere faţă de femeie pentru că s-a nimerit să nu fie frumoasă. Ascultă ce zice Scriptura: „Albina e mică printre zburătoare, dar rodul muncii ei întrece orice dulceaţă” (Înţelepciunea lui Sirah 11, 3).

Nu căuta doar frumusețea trupească a femeii

Nu căuta doar frumusețea trupească a femeii

Făptură a lui Dumnezeu este şi femeia. Prin respingerea ta, n-o jigneşti pe ea, ci pe Ziditorul ei Citeste tot articolul

Reţeta mântuirii – zece sfaturi de mare pret… Fa-ti timp, omule… Acum!

Reţeta mântuirii – zece sfaturi de mare pret…

Nu ştiu în ce măsură putem vorbi de o reţetă în ce priveşte mântuirea, dar sunt convins că fiecare dintre cei ce sunt preocupaţi de această devenire sunt în măsură să ne dea o reţetă proprie.

Citind cartea profesoarei Anastasia Popescu „Cum să-i învăţăm pe copii religia“, am rămas plăcut surprins de cele zece principii pe care profesoara le-a pus drept normă în educaţia tinerei generaţii, ca motivaţie pentru Împărăţia lui Dumnezeu:

„Fă-ţi timp să gândeşti – aceasta e sursa puterii,

Fă-ţi timp să te joci – acesta este secretul tinereţii,

Fă-ţi timp să citeşti – aceasta este fântâna înţelepciunii

Fă-ţi timp să te rogi – aceasta este cea mai mare putere de pe pământ,

Fă-ţi timp să iubeşti şi să fii iubit – acesta e un privilegiu dumnezeiesc,

Fă-ţi timp să fii prietenos – acesta este drumul spre fericire,

Fă-ţi timp să râzi – aceasta este muzica sufletului,

Fă-ţi timp să dai – este prea scurtă o zi ca să fii egoist,

Fă-ţi timp să munceşti – acesta este preţul succesului,

Fă-ţi timp să faci milostenie – aceasta este cheia Raiului“.

Cred că aceste zece sfaturi pot constitui pentru fiecare dintre noi, indiferent de vârstă, un mod de viaţă, de atitudine spre veşnicie, care ne-ar putea face să credem că putem vorbi de un tip motivat atitudinal spre mântuire.

La o radiografie mai atentă a celor zece sfaturi, vom putea constata firescul lor. Deci, pentru a ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu nu ni se cer lucruri nefireşti, inutile sau complicate.

Pe cât sunt de fireşti, sunt şi simple. Ne pun la modul concret în dialog cu noi înşine. Ni se cere o atitudine ce nu se limitează la cuvinte, ci se concentrează pe fapte.

Fa-tiTimp... Acum... Maine poate fi prea tarziu...

Fa-tiTimp… Acum… Maine poate fi prea tarziu…

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

(Preluare din volumul „Înţelesuri ortodoxe“, pr. Cristian Muntean, Editura Andreiana, 2009)

MI-E DOR DE CER, MI-E DOR DE VESNICIE, MI-E DOR DE IISUS…

MI-E DOR DE CER, MI-E DOR DE VESNICIE, MI-E DOR DE IISUS… Trebuie sa cititi asta:

26 XII 1955

“Despre măreţia tainei acesteia a întrupării lui Iisus au vorbit destul de clar Sfintele Evanghelii, au predicat destul de mult şi sfinţii noştri părinţi, încât eu un fir de praf ce rătăcesc în acest prea mare univers nu îndrăznesc să aduc cuvânt de laudă lui Dumnezeu pentru acest praznic luminat, ci îl voi cinsti cu tăcerea.

Dar pentru tine, suflete al meu, nu voi tacea. Pentru tine niciodată nu voi osteni a te învăţa sau a te dojeni, a te îndemna sau a te sfătui. Deşi nu faci nimic din cele ce te sfătuiesc, totuşi eu nu voiesc să te parăsesc de tot, ci voiesc să ne unim şi să trăim impreună, sfătuindu-ne, învăţându-ne şi trezvindu-ne unul pe altul…

Tocmai acum, când toată lumea se bucură de acest mare praznic, te văd pe tine, suflete al meu, intristat şi dus pe gânduri. Tocmai acum, când îngerii cantă cu păstorii, tu stai plângând deoparte.

MI-E DOR DE CER, MI-E DOR DE VESNICIE, MI-E DOR DE IISUS… Tanarul parinte Ioanichie Balan, in 1955 – tanguire duhovniceasca de Craciun

MI-E DOR DE CER, MI-E DOR DE VESNICIE, MI-E DOR DE IISUS… Tanarul parinte Ioanichie Balan, in 1955 – tanguire duhovniceasca de Craciun

Tocmai acum, când magii Il caută şi I se închină, aducându-I daruri, tu stai nepăsător de mântuirea ta. Tu ai dat bucuria pe întristare, veselia pe suspinuri, nădejdea pe o subţire deznădejde. Şi pentru ce toate acestea? Pentru ca nu te nevoieşti să păzeşti poruncile Domnului Citeste tot articolul