Plimbându-se prin sat, un boier s-a întâlnit cu un ţăran sărac şi a început a se lăuda cu averile lui:

– Vezi tu livada de pe deal ? E a mea. Pădurile care înconjură satul sunt şi ele ale mele. Până şi pământul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur-împrejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele.

– Dar acela ? – l-a întrebat ţăranul, arătând cu degetul spre cer. Nu cred că şi cerul este al tău. Acela este al meu – a mai spus ţăranul şi, cu zâmbetul pe buze, a plecat liniştit, lăsându-l pe boier mirat şi cu ciudă în suflet.

“Cel ce s-a născut înţelept poartă bogăţia cu el” (Sfânta Scriptură).

Un barbat si logodnica lui s-au casatorit. A fost o petrecere foarte mare. Familiile lor si toti prietenii au venit pentru a fi martori la ceremonia minunata. Mireasa a fost superba, imbracata intr-o rochie alba din dantela, iar mirele a aratat ca scos din reviste in costumul lui negru.

Toti cei prezenti spuneau ca dragostea pe care o aveau unul pentru celalalt era adevarata.

Cateva luni mai tarziu, sotia i-a facut sotului o propunere:

“Am citit intr-o revista, in urma cu putin timp, despre o modalitate inedita prin care ne putem apropia si mai mult, intarind relatia dintre noi. Fiecare va scrie o lista cu lucrurile pe care le gasim un pic enervante la celalalt. Apoi, vom discuta despre modul in care putem rezolva aceste situatii impreuna astfel incat viata noastra sa fie una fericita.”

Sotul a fost de acord cu ea, asa ca fiecare a mers intr-o camera separata pentru a se gandi la lucrurile care i se par enervante la cealalta persoana.

In dimineata urmatoare, la micul dejun, au decis sa treaca prin listele lor.

“Voi incepe prima” – s-a oferit sotia. Ea a scos lista sa.

A avut destul de multe lucruri de spus – scrisese trei pagini Citeste tot articolul →

Am întâlnit în viaţă o pilda de soţ adevărat şi autentic, care m-a cutremurat. A trăit aici, prin părţile noastre, un domn adevărat, care în firea sa purta întreaga desăvârşire omenească, cu ajutorului harului lui Hristos.

La vârsta de treizeci de ani a socotit că este pregătit să facă pasul spre căsătorie. Ca un adevărat creştin, a stăruit cu multă rugăciune şi cerere la Domnul nostru să-l lumineze şi să-l ajute în scopul său. Şi-a întors cugetarea spre cuvintele Scripturii: „femeia bărbatului de la Domnul se rânduieşte” (Pilde 19,14).

S-a hotărât, aşadar, să se însoare. Era încredinţat că persoana care i-a fost peţită fusese trimisă de Dumnezeu. S-a făcut cu multă evlavie nunta, de vreme ce au fost ţinute toate rânduielile noastre creştineşti. Chiar dacă soţia sa era mai tânără decât el cu zece ani, nu a ţinut seama de aceasta, având credinţă statornică în pronia dumnezeiască. Deseori se purta cu ea ca şi cum ar fi fost fata lui.

Fericirea nu inseamna numai bani si averi… Fericirea e familia ta!

Plină de viaţă, ea făcea şi mici greşeli, însă pe el niciodată nu-l preocupau acestea, căci era copleşit de iubire. Pentru că avea afaceri însemnate în străinătate, îndatoririle obşteşti l-au obligat să se mute acolo. Cu rugăciune şi crezând totdeauna în atotmântuitoarea pronie a lui Dumnezeu, şi-a luat soţia împreună cu el.

Însă după puţină vreme tânăra soţie a început să fie nemulţumită Citeste tot articolul →