Mulţumesc frumos

În timpul unui război, un soldat cu faţa total distrusă a fost transportat la medic. Chirurgul îşi pregăti ustensilele şi începu să refacă faţa tânărului.

Încet-încet, sub acţiunea chirurgului luă naştere din nou faţa distrusă. Apoi urmă ultima fază a operaţiei.

I se cusu pacientului şi cea de-a doua porţiune a gurii. La sfârşit, asistentul îl ridică pe tânăr.

Zona operaţiei fiind anesteziată, tânărul nu simţea niciun fel de durere. De aceea medicul îi spuse:

„Aşa, acum vorbeşte, te rog!”.

Cei prezenţi aşteptau ca tânărul să întrebe de cei dragi Citeste tot articolul

Dorinţele

În Grecia s-au întâlnit odată trei foşti colegi de şcoală. Unul devenise consilier al președintelui, altul învăţător şi al treilea se făcuse grădinar.

Când se aşezară să discute între ei, ajunseră să vorbească şi despre dorinţele pe care le aveau pentru această viaţă, şi chiar şi ei constatară că totdeauna aveau dorinţe pentru ziua următoare, deoarece erau în vârstă şi fiecare zi li se părea drept un dar deosebit.

„Îmi doresc pentru ziua de mâine, spuse consilierul, o ceaşcă de porţelan plină cu ceai delicios şi un cal sprinten şi frumos. Nimic mai mult nu-mi doresc”.

„Eu, spuse învăţătorul, îmi doresc o ceaşcă plină cu ciocolată topită şi ochi buni pentru a putea citi o carte bună”.

„Şi eu, spuse grădinarul, îmi doresc pentru ziua de mâine ca soarele să răsară ca şi până acuma, ca izvorul din care zilnic beau să nu sece şi ca păsările din copacii cu ale căror fructe mă hrănesc să cânte” Citeste tot articolul

Înţeleptul şi soarta

Când eram tânăr am fost un revoluţionar. Atunci mă rugam:

„Doamne, dă-mi putere să schimb lumea”.

Pe la jumătatea vieţii mi-am schimbat rugăciunea:

„Doamne, ajută-mă să-i schimb pe cei cu care trăiesc şi cu care intru în contact: familia, prietenii, colegii de muncă. Atunci voi fi mulţumit”.

Acum când am îmbătrânit şi zilele-mi sunt numărate. Rostesc doar o singură rugăciune:

„Doamne, ajută-mă să mă schimb pe mine însumi în bine, ca prin schimbarea mea să-mi ajut și semenii”.

Ce bine ar fi fost dacă de la început m-aş fi rugat astfel. Nu mi-aş fi risipit viaţa…

Omuleţul

A fost odată un omuşor ce trăia în Mississippi. Dacă stătea alături de alţi oameni, acesta nu ajungea decât până la genunchii lor. Tare ar fi vrut să fie mai mare. El îşi zicea:

„Îl voi întreba pe cel mai mare animal din vecinătate ce ar trebui să fac ca să devin mai mare”.

Merse la cal şi-l întrebă: „Dragul meu, poţi să-mi spui ce trebuie să fac pentru a creşte mai mare?”.

Calul îi răspunse: „Trebuie să mănânci mult porumb şi să alergi mult, cel puţin 20 km pe zi, şi după ce vei fi făcut aceasta, cu timpul vei fi aşa de mare şi puternic ca mine”.

Omuleţul făcu după cum i se spusese, însă porumbul îi era ca şi o greutate mare în stomac, iar din cauza alergatului îl dureau picioarele. Astfel deveni foarte trist, iar de crescut tot nu crescuse. Deci, se întoarse acasă şi se întrebă de ce sfatul cel bun al calului nu-i folosi la nimic.

În sfârşit îşi zise:

„Poate că acest animal nu a fost sfetnicul potrivit Citeste tot articolul

Omul ipocrit

După ce a muncit câteva ceasuri pe câmp, un ţăran s-a aşezat la umbra unui pom să se odihnească. Deodată, lângă el a venit în zbor o raţă sălbatică şi s-a oprit chiar alături, să ciugulească boabele căzute pe ogor. Uşor, ţăranul şi-a scos căciula şi – zdup! – a prins pasărea.

– Ce noroc pe capul meu, şi-a zis. O să fac un foc de vreascuri şi o să prăjesc raţa asta. Să vezi ce bună o să fie!

Dar în timp ce încerca să scoată pasărea de sub căciulă, aceasta se strecură repede pe lângă mâna omului şi, ridicându-se imediat în zbor, dusă a fost. Privind cu necaz după ea, ţăranul a mai zis:

– O, ce suflet bun am Citeste tot articolul

Dragostea călugărului

Pe un drum, un câine a sărit la un om şi a început să-l latre. Omul însă a pus imediat mâna pe o piatră şi a aruncat după animal.

Câinele s-a ferit imediat şi, ce să vezi?!, a sărit mai tare la om, gata-gata să-l muşte. Speriat rău, omul a mai apucat doar să intre într-o curte şi să trântească poarta. Acum stătea acolo, în timp ce câinele urla de mama focului dincolo de gard.

Chiar în acel timp, a trecut pe stradă şi un călugăr. Văzându-l, câinele a sărit la părinte, lătrând şi arătându-şi colţii. Liniştit, călugărul a scos o bucată de pâine din traistă şi i-a întins-o căţelului Citeste tot articolul

Rugăciunea buzelor – Oare câţi dintre creştini nu se roagă tot aşa ?

Un creştin practicant se întâlni în calea sa cu un om de la ţară. Intrând în vorbă despre cele sufleteşti, credinciosul observă îndată că are de-a face cu un creştin din cei ce cu buzele îl cinstesc pe Dumnezeu, dar cu inima şi faptele lor sunt departe de El. Voind să-l ajute, îi zise:

– Dumneata ştii să te rogi cum trebuie?

– Păi cum să nu ştiu, căci doar îmi fac rugăciunile în fiecare seară şi dimineaţă.

– Foarte bine, hai să facem acum o probă, să vedem cât eşti de concentrat la rugăciune, zise mai în glumă, mai în serios, credinciosul Citeste tot articolul

Pe urmele lui Hristos ajungem la cer

Într-o noapte stând la rugăciune un bătrân monah a avut o descoperire de la înger. A văzut un drum lung, un drum care pornea de pe pământ şi se ridica în aer, până se pierdea în nori şi de acolo se îndrepta spre cer. Dar nu era un drum uşor, ba chiar că era o cale plină de piedici, presărată cu cuie ruginite, pietre tăioase şi ascuţite, cioburi de sticlă.

Oamenii mergeau pe acel drum desculţi. Cuiele se înfingeau în tălpi, picioarele multora erau însângerate. Dar oamenii nu renunţau: doreau să ajungă în cer. Însă orice pas aducea durere, iar drumul era încet şi greu.

Apoi, l-a văzut pe Iisus cum mergea înainte. Şi El era desculţ. Mergea încet, dar cu hotărâre. Şi nu se rănea la picioare. Iisus urca fără încetare. În sfârşit, ajunse în cer şi acolo se aşeză pe un tron aurit.

Pe urmele lui Hristos ajungem la cer

Pe urmele lui Hristos ajungem la cer

Privea în jos, la cei care se străduiau să urce. Îi însufleţea cu privirile şi gesturile Sale, îi îndemna să meargă pe urmele Sale Citeste tot articolul

Cele trei site

Într-o zi, un om veni la un înţelept şi-i spuse:

„Ascultă, învăţătorule, trebuie să-ţi povestesc cum s-a comportat prietenul tău”

„Numai un pic, îl opri înţeleptul. Ai trecut ceea ce vrei să spui prin cele trei site?”

„Care trei site?”, întrebă omul plin de mirare.

„Întocmai, prietene, trei site. Să cercetăm dacă tot ceea ce vrei să-mi spui poate trece prin cele trei site: Prima este a adevărului. Ai verificat dacă tot ceea ce vrei să-mi spui e adevărat?” Citeste tot articolul

Cea mai frumoasa reclama de Craciun din toate timpurile, sau cand este timpul sa veniti acasa… Toata lumea trebuie sa o vada!

Cea mai frumoasa reclama de Craciun spune povestea unui tata singur ai carui copii traiesc departe in lumea intreaga si sunt ocupati cu munca si cu propria familie incat sunt nevoiti sa isi anuleze in ultimul minut venirea acasa de Craciun.

Viaţa tumultoasă din zilele noastre ne face uneori să uităm de persoanele importante din viaţa noastră pe care ajungem să le vedem tot mai rar. Bătrânelul din aceste imagini şi-ar fi dorit să aibă familia aproape şi deşi pare puţin neobişnuită, invitaţia lui e singura modalitatre de a-şi vedea copiii şi nepoţii alături de el de Crăciun.

Crăciunul este sărbătoarea în care toată familia trebuie să se adune în jurul bradului, dar mai ales în jurul mesei ce este aranjată potrivit tradiţiei. Pentru acest bătrânel nu se întrezărea nici în acest an vreo speranţă că familia lui va veni să-l viziteze de sărbători, cu toate că şi-ar fi dorit din toată inima acest lucru.

Pentru a se bucura de prezenţa celor dragi, el a găsit o metodă inedită de a-i aduce acasă. Fiecare dintre copiii lui a primit o invitaţie funerară, sau un mesaj pe telefonul mobil în acelaşi ton, care i-a întristat pe toţi.

Cum era şi normal, cu toţii şi-au îndreptat paşii spre casa părintească pentru un ultim rămas bun. Păşind pragul casei cu feţele triste şi ochii înlăcrimaţi, au rămas surprinşi să vadă în mijlocul sufrageriei o masă festivă aranjată ca la carte.

Surprinzător, de după uşa de la bucătărie şi-a făcut apariţia şi bătrânul, care cu prezenţa lui i-a făcut pe toţi să simtă cea mai mare şi nepreţuită emoţie din viaţa lor. Nu e puţin lucru să realizezi că persoana cea mai dragă trăia, iar ei îl puteau îmbrăţişa cu o bucurie imensă.

Acesta a fost poate cel mai fericit Crăciun din viaţa tuturor pentru că au simţit cu adevărat în suflet spiritul acestei sărbători şi fiecare a văzut în ochii celuilalt dragostea nepreţuită pe care şi-o poartă. Fără cuvinte!

[wpyt_profile3]H4a-_2kybWI[/wpyt_profile3]