Categoria Toate

Toate

nov. 7 2015

Biserica noastră îi iubeşte pe toţi tinerii, pe cei care vin la biserică şi pe cei care nu vin la biserică, deoarece ei sunt darul lui Dumnezeu pentru familie şi pentru societate

Dragi tineri,

În aceste momente de mare durere pentru moartea multor tineri nevinovați la Clubul Colectiv din Bucureşti, pentru familiile îndoliate care îşi plâng pe cei dragi ai lor, şi pentru cei răniți care se află în spitale, dar şi în vreme de mare frământare socială, vă adresăm cuvânt părintesc de mângâiere şi de prețuire, de pace şi binecuvântare.

Ne cerem iertare dacă unele cuvinte ale noastre au fost insuficient de lămuritoare sau au fost răstălmăcite.

Înțelegem că tinerii de azi doresc nu numai socializare şi comuniune între ei, ci şi să fie ascultați şi încurajați în aspirațiile lor.

Biserica noastră îi iubeşte pe toţi tinerii, pe cei care vin la biserică şi pe cei care nu vin la biserică, deoarece ei sunt darul lui Dumnezeu pentru familie şi pentru societate. Citeste tot articolul →

nov. 6 2015

Soția mea (soţul meu) este de altă religie. Ce trebuie să facem pentru a ne putea căsători religios?

Pentru a putea primi Sfânta Taină a Cununiei în Biserica Ortodoxă, soția sau soţul trebuie să fie primiţi la credința ortodoxă. Aceasta este singura soluție! Vor trebui să treacă prin niște etape pentru ca în final să primească Sfântul Botez! După ce vor fi botezaţi ortodox se vor putea cununa fără nici o problemă. Desigur, este esențial ca şi ei să își dorească acest lucru.

Iată ce spune rânduiala primirii la Ortodoxie a celor de alte credințe:

„După ce preotul a luat cunoştinţă despre dorinţa unei persoane de a veni la Ortodoxie, el înştiinţează în scris, pe ierarhul său eparhiot despre aceasta, trimiţând şi cererea candidatului (n.n. există un model de cerere) scrisă şi semnată de el (sau, în cazul copiilor, de un părinte sau un tutore legal).

Soția mea (soţul meu) este de altă religie. Ce trebuie să facem pentru a ne putea căsători religios?

Soția mea (soţul meu) este de altă religie. Ce trebuie să facem pentru a ne putea căsători religios?

După ce a primit în scris binecuvântarea pentru începerea catehizării, mai întâi îl întreabă pe cel ce vine la Ortodoxie despre toate credinţele şi învăţăturile rătăcite la care a fost părtaş până atunci, arătându-i cu dovezi din Sfânta Scriptură greşelile lor. Apoi îl învaţă cu stăruinţă şi-l întăreşte în credinţa ortodoxă, povăţuindu-l cum să vieţuiască în chip plăcut lui Dumnezeu.

De asemenea, acesta va avea un naş, credincios cunoscător şi trăitor al dreptei credinţe, care să-i fie bun sfătuitor, atât în vederea primirii la Ortodoxie, cât şi după aceea Citeste tot articolul →

nov. 5 2015

La ce-ar putea servi atâta durere?

Toate ispitele, bolile, încercările sunt lecţii duhovniceşti prin care Dumnezeu ne învaţă pentru viaţa veşnică. Toate încercările au o însemnătate duhovnicească.

De „succesul” în aceste încercări, prin răbdare şi ascultare faţă de voia lui Dumnezeu, depinde „diploma” vieţii de veci. Încercările acestea au drept scop sporirea smereniei, a autocunoaşterii şi a autocriticii. Încercările îl călăuzesc duhovniceşte pe om.

Când sufletul trăieşte cu sentimentul veşniciei, atunci suferinţa lui este atenuată. Şi nu numai atenuată, ci, în principal, atunci el îşi cere iertare pentru multele lui păcate, cu sinceritate adâncă.

Când ne împotrivim tăierii voii pe care ne-o solicită Dumnezeu prin încercare, încetinim lucrarea voii lui Dumnezeu.

Când medicul face operaţia şi bolnavul, din pricina durerii, reacţionează şi rupe bandajele, îşi scoate firele, îl loveşte pe doctor şi îl înjură, ce va spune acela? El n-a vrut să-i facă intervenţia spre a-i face rău, ci ca să-l vindece! Lipsa de minte a bolnavului îi poate aduce moartea Citeste tot articolul →

nov. 5 2015

Să nu mai dăm cu picioarele în Biserică! Preoţii sunt copii dumneavostră pe care voi i-aţi format, nu au venit de pe alta planetă,nu sunt născuţi în biserică sau în laborator…

Că sunt preoţii buni se datorează mamelor bune, că sunt preoţii lacomi se datorează mamelor lacome, că sunt preoţii curvari se datorează mamelor desfrânate. Că sunt preoţii ticăloşi se datorează părinţilor ticăloşi.

Preoţii nu au venit de pe alta planetă, nu sunt născuţi în biserică… în laborator, aşa cum făcea Hitler prin Spitalele SS când se faceau nenorocirile alea prin lagăre.

Nu! Preoţii sunt copii dumneavostră pe care i-aţi trimis la seminar şi le-aţi zis: „Mamă, du-te că de acolo iese bani!”

Ăştia sunt preoţii noştri şi nu trebuie să-i judecăm! Pentru că voi i-aţi format, voi i-aţi trimis la teologie, voi i-aţi creat!

Filaret al Moscovei a spus: „Daţi-mi mame bune – şi vă voi da duhovnici buni!”

[wpyt_profile3]NAEvl9c5IOg[/wpyt_profile3]

Deci să nu mai dăm cu picioarele în Biserică!

Biserica este singura Instituţie Autorizată de Duhul Sfânt care poate schimba oamenilor mentalitatea în bine.

Cu condiţia ca oamenii să înţeleagă rostul şi folosul Bisericii Citeste tot articolul →

nov. 5 2015

Timpul schimbării

La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi şi a-i cere un sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

– Părinte, sunt destul de rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot. Îmi pierd uşor răbdarea. Atunci când mă enervez, vorbesc urât şi multe altele. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Totuşi, eu sper ca după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i aşa?

– Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!

– L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, şi i-a spus:

– Vezi acest vlăstar, ştii ce este?

– Da, părinte, un puiet de brad.

– Smulge-l!

Tânărul a scos brăduţul imediat Citeste tot articolul →

nov. 4 2015

Dacă tăcem înseamnă că ne rugăm, nu că suntem indiferenți… Ne pasă ca şi vouă…

Mi-a plăcut ce-a spus un bun prieten, Părintele Ioan:

„Dacă tăcem înseamnă că ne rugăm, nu că suntem indiferenți. Ne pasă ca şi vouă. Aş vrea să vă pot lua la toți supărarea şi tristețea. Dar singur, imi este cam greu…este nevoie şi de rugăciunea frăţiilor voastre. Fericire vă doresc la tot neamul românesc.”

Toate cele bune, pace, linişte şi binecuvântare, oriunde vă aflaţi în lumea asta.

Dacă tăcem înseamnă că ne rugăm, nu că suntem indiferenți... Ne pasă ca şi vouă...

Dacă tăcem înseamnă că ne rugăm, nu că suntem indiferenți… Ne pasă ca şi vouă…

nov. 4 2015

Despre temperamentul femeilor, despre invidie şi iubirea de sine

Părintele nostru contemporan, Paisie, a spus odată unor maici:

– Când cineva se fereşte de lucruri deşarte, automat gândurile lui se întorc la Dumnezeu. Este mai uşor pentru femei decât pentru bărbaţi să încerce să-I mulţumească lui Dumnezeu, din cauza inimii lor mai sensibile; bărbaţii sunt mai raţionali. Conduse de sentimente, femeile au mers spre Golgota şi spre Sfântul Mormânt, în timp ce bărbaţii se ascundeau.

Dar femeile pot fi în pericol de a se pierde în lucruri mici, zadarnice. Este uşor să-ţi umpli inima cu mici deşertăciuni, astfel încât nu mai rămâne loc pentru Hristos. Este uşor să nu fii satisfăcut cu strictul necesar şi să doreşti în loc lucruri care sunt frumoase, împodobite, plăcute.

Astfel ai prefera o mică floare pictată pe un pahar, o faţă de masă brodată, scaune sculptate… În acest fel inima se împrăştie. Nu-ţi irosi inima prosteşte Citeste tot articolul →

nov. 4 2015

Cel mai leneş băiat din lume: cum l-au schimbat muzica şi un sfat bun

Mama lui Tiidu putea să-l roage pe acesta să facă orice, dar fără folos, pentru că el era cel mai leneş băieţel din lume. Nu cobora din pat nici măcar ca să-şi potolească foamea. Uneori, când era cald şi frumos, ieşea până la poartă şi cânta la fluier.

Într-o bună zi, un cerşetor bătrân trecu pe lângă poartă cu un câine. El se opri şi apoi se încruntă intr-odată. Bătrânul era necăjit şi lui Tiidu i-a părut rău pentru el:

„Domnule, ascultaţi un cântec”, a spus băiatul şi a început să cânte.

Cântecul l-a făcut pe bătrân să zâmbească:

„Îmi aduc aminte de cântecelul acesta din copilăria mea şi tu îl cânţi foarte bine. Ce ai vrea să faci când vei creşte mare?”

„Sper să fiu bogat, ca să nu trebuiască să fac nimic”, a răspuns Tiidu.

Bătrânul a râs:

„Să ştii că nu poţi să devii bogat dacă nu munceşti din greu.” Citeste tot articolul →

nov. 4 2015

Crucea

Ani întregi am tot strigat fierbinte, către Tine, Bunul Părinte.
Să-Ţi întorci cu îndurare Faţa, înspre crucea ce-mi apasă viaţa.
Tu ce eşti în milă-atât de darnic, până când mă vei lăsa zadarnic,
Să Te chem cu lacrimi şi să stărui, oare vrei credinţa să mi-o nărui?

Numai Tu ştii, cu cât amar se duce, ca atât de grea e a mea cruce!
Bunule Isuse, Doamne, Te îndură, de prea slaba, biata mea făptură!
Cam aşa, de ani întregi un frate, se ruga convins, că poartă-n spate,
Parcă gata, gata să-l sugrume, crucea cea mai grea ce-a fost pe lume.

Însă Domnul, Cel ce toate ştie, niciodată prea mult nu-ntârzie,
Ba chiar şi întârzierea de apare, e chiar ea răspunsul la-ntrebare Citeste tot articolul →