Puterea unei soţii credincioase de a îndrepta un soţ necredincios

Dacă femeia este mai sporită duhovniceşte decât bărbatul ei, atunci negreşit să-l îndemne şi pe el înspre aceasta, învăţându-l prin îndrumările şi exemplul ei. Sfântul Ioan Hrisostom este cel care o autorizează să îndeplinească acestă misiune. La un moment dat, după ce-i mustră cu asprime pe păstoriţii săi de parte bărbătească pentru trândăvia lor, îşi continuă gândurile în felul următor:

„Dar ca să nu vă ţin numai de rău, haide să vă dau şi un mijloc de îndreptare. Care? Vreau să vă încredinţez soţiilor voastre, ca ele să vă instruiască. Ar fi trebuit, după legea lui Pavel (I Corinteni 14, 34-35), ca voi să fiţi dascălii lor! Dar pentru că prin păcat s-a stricat ordinea şi a ajuns capul jos, iar trupul sus, să alegem cealaltă cale Citeste tot articolul

Degeaba oamenii îți vor răul, dacă Dumnezeu îți vrea binele

Atunci când ești un om corect și-ți trăiești viața frumos și demn, se vor găsi oameni care vor dori cu orice preț să-ți strice reputația, născocind cele mai urâte bârfe și idioțenii. Vor ține morțiș ca ceilalți să-și schimbe părerea despre tine, te vor răni și te vor jigni.

Din acel moment când vei fi mai bun decât unii, se vor găsi din ăștia care te vor invidia și-ți vor dori nefericirea. Îți vor zâmbi în față, iar pe la spate te vor înjunghia. Vor face tot posibilul să te vadă la pământ. Se vor bucura atunci când vei fi nefericit și vor fi triști când îți va reuși.

Mantuitorul nostru Iisus Hristos

Mantuitorul nostru Iisus Hristos

Fiind un om împlinit, unii nu vor suporta să te vadă zâmbind și vor ține morțiș să-ți strice pacea sufletească. Mereu vor spune că ei pot face unele lucruri mai bine, te vor învinui pe nedrept, vor arunca în tine cu cele mai urâte cuvinte. Așa sunt oamenii, nu suportă ca alții să fie fericiți atunci când ei suferă în tăcere Citeste tot articolul

Nu ne mai vorbiţi despre dragoste dacă voi n-o trăiţi…

În anul 1995, la ora de rugăciune de la primăria Washington, dintre vorbitori s-a ridicat Ashey Oubre, o fetiţă de vreo 10 ani. Cu un glas plin de dulceaţă, cum numai un copil poate avea, fetiţa a citit un text adresat celor mari:

“Nu ne mai vorbiţi despre dragoste dacă voi n-o trăiţi.

Nu ne mai vorbiţi despre iertare, dacă voi nu vă puteţi ierta unul pe altul.

Nu ne mai obligaţi să mergem la Biserică dacă voi n-o faceţi.

Nu ne mai puneţi să citim Biblia dacă voi n-o deschideţi deloc.

Nu ne mai vorbiţi de Dumnezeu, dacă voi vă purtaţi ca şi cum n-ar exista…

Voi, oamenii mari ne minţiţi. Ne minţiţi şi nu credeţi!”

Nu ne mai vorbiţi despre dragoste dacă voi n-o trăiţi…

Nu ne mai vorbiţi despre dragoste dacă voi n-o trăiţi…

Cuvintele copilei sunt chintesența vieții de familie. Faptele noastre fac gură mai mare decât predicile noastre Citeste tot articolul

”Nici prin cap să nu-ţi treacă să placi oamenilor…”

M-a întrebat un bătrân odată: “Părinte Paisie, dar ce-i aceea mândrie, părinte, cum vine?” (El umbla iarna cu capul gol şi desculţ, prin zăpadă.)

“Frate Gheorghe, mândria este atunci când ai să socoteşti că tu eşti ceva mai mult decât altul, că eşti mai bun, mai frumos ca altul…”

“Săracu’ de mine, părinte Paisie, eu să am ceva bun? Dar ce am eu bun?” A stat opt ani cu mine… Părintele Ghenadie Avătămăniței. Nu vedea nici el, săracul, ca şi mine…

Iaca, asta e mândria: când te socoteşti că ştii mai mult decât altul, că poţi ceva mai bine decât altul. Asta e mândria. Şi e foarte periculoasă, că nu-i place lui Dumnezeu mândria asta. Că dacă socoteşti că ştii mai mult, că poţi mai mult, că faci mai mult, să nu păţeşti ca acela care socotea că face, că drege, că posteşte, iar cel de lângă uşă plângea şi îşi bătea pieptul că nu are nimic bun. Şi a câştigat mai mult decât acela care socotea că are ceva de la el însuşi – Vameşul şi Fariseul…

Mantuitorul Iisus Hristos

Mantuitorul Iisus Hristos

Că Mântuitorul a zis: “Când veţi împlini vreo poruncă, să spuneţi aşa: “Rob netrebnic sunt eu, şi n-am făcut decât ceea ce eram dator a face”.

De câte ori te mânii, mânia nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. Când te mânii, acolo e duhul răzvrătirii, duhul mândriei, duhul slavei deşarte, să ştii Citeste tot articolul

Câinele şi pisica

Odată, un om stătea liniştit la masă, ospătându-se cu poftă din felurile pregătite. La picioare, s-a aşezat câinele său.

Uitându-se în ochii omului, câinele îşi spunea:
“Dă, Doamne, să mănânce cu poftă stăpânul meu şi, după ce s-o sătura, să-mi dea şi mie o bucăţică!”

În acest timp, s-a apropiat şi pisica. Privindu-l pe om cum mănâncă şi gudurându-se pe lângă el, îşi spunea în sinea ei:
“Dă, Doamne, să orbească stăpânul meu, doar o clipă, să-i pot fura mâncarea!”

Câinele aştepta să primească tot ce omul s-ar fi îndurat să-i dea, cunoscând bunătatea stăpânului său. Pisica însă Citeste tot articolul

O relatare cutremurătoare despre Sfânta Împărtăşanie

O tânără s-a mărturisit, dar starea de păcat în care se afla l-a făcut pe duhovnic s-o oprească de la Sfânta Împărtăşanie. De aceea s-a enervat şi sub imboldul mândriei şi al egoismului, a alergat la episcop, fiind rudă lui şi a protestat. Episcopul i-a zis:

– Vino duminică la biserica unde voi sluji eu şi te voi împărtăşi. Tânăra s-a dus, dar în momentul când a ajuns înaintea Sfântului Potir, a apucat-o o vomă îngrozitoare şi a eliminat un lichid negru.

Taina Sfintei Spovedanii

Taina Sfintei Spovedanii

Bineînţeles că nu s-a împărtăşit, mai ales ca avea dureri de stomac, ci a rămas pentru duminica următoare. A ţinut post şi a venit. Ajungând iar în faţa Sfântului Potir, gura îi era înţepenită. A făcut mai multe eforturi, dar fără rezultat. A început să mugească, i s-au dat ochii peste cap şi s-a îndepărtat.

Şi-a amintit de duhovnic şi s-a dus la el. Acesta i-a zis: Citeste tot articolul

„Să vedeţi când se opreşte răsuflarea ce importantă e o clipă!“

În viaţa mea, am fost la multe capătâie de muribunzi. Ţipete grozave, vedeau dracii, vedeau păcatele exact cum le-au făcut! Nu se puteau salva, că moartea nu vine să-i faci o cafea! Vine să te ia. Te duce unde-s faptele, nu discută.

Şi toţi aceştia doreau să mai trăiască o zi. Ziceţi că-i puţin dar să vedeţi, când se opreşte răsuflarea, ce importantă e o clipă! Justiţia divină e încadrată de marea iubire divină, şi ne iartă cu o suspinare. Asta m-a făcut să spun că o clipă poate să fie un timp şi o suspinare poate să fie o rugăciune.

Şi un mare trăitor a zis că această clipă e mai mult decat un coş cu lacrimi. Dumnezeu vrea o inimă sinceră, şi nu mii de rugăciuni Citeste tot articolul

Vă rog să vă lăsați de fumat. Se moare greu de plămâni…

-Fumatul este un păcat?

-Nu, mă, luați amendă. Nu e păcat. Închipuiți-vă dacă Biserica făcea ea proiectul ăsta de lege. Ce ne auzeam: Nenorociții de popi! Nu le mai ajunge tămâia, ne-au luat și țigările. Prăpădiții de ei.

Fumatul este un păcat pentru că miroase. Pute. Pe mine mă termină acum când văd că au ieșit toți disperați pe străzi. S-au umplut străzile de fumători.

Întâlnire de suflet cu un vechi prieten: Părintele Constantin Necula

Întâlnire de suflet cu un vechi prieten: Părintele Constantin Necula

Am văzut într-o zi o doamnă nervoasă, pipa ca… aveam eu un coleg în armată de nu-i mai deosebeai degetele de filtru…. pătimaș acolo. M-a pufnit râsul.

În sine, fumatul este un act de intimitate. Nu-i așa simplu să fii fumător.

Mie îmi pare rău că tata a fumat. În numele tatălui meu, vă rog să vă lăsați de fumat.

Se moare greu de plămâni. Se moare foarte greu. Citeste tot articolul

20 de sfaturi pentru smerenie

1. Au uitat de tine? Nu-ţi telefonează nimeni? Nu e nimic grav. Nu te plânge.

2. Ai fost ofensat pe nedrept? Uită.

3. Eşti disprețuit? Bucură-te!

4. Eşti învinuit? Nu te justifica.

5. Îşi bat joc de tine? Nu le răspunde.

6. Te ceartă cineva? Păstrează tăcerea, rămânând în rugăciune Citeste tot articolul

Dumnezeu poate să creeze ceva ce nu poate ridica !?

La o mânăstire frumoasă din Moldova veneau mereu în vizită pelerini din toată țara.

Într-un cerdac la o chilie de lemn stătea un monah bătrân și binecuvânta pe aceștia și dădea cuvânt de folos oricui cerea de la dânsul.

Într-o zi se abătu pe la acest monah o familie venită în pelerinaj – soțul, soția și cei doi copii ai lor.

Soția foarte evlavioasă merse la părinte și primi binecuvântare împreună cu copii iar soțul stătea un pic retras fiind necredincios și chiar impotriva acestor gesturi de evlavie față de un om.

Femeia zăbovi puțină vreme alături de bătrânul monah încercând să afle de la dânsul cum să-l îndrepte și pe soțul ei pe calea credinței.

La un moment dat soțul nervos, pentru că el venise în pelerinaj doar ca simplu turist merse spre părintele bătrân cu gândul de al ispiti și ai pune într-o lumină proastă întreaga credință. Și zise monahului:

-”Auzi bătrâne! Spune-mi te rog frumos, Dumnezeul ăsta al vostru care-L tot propovăduiți și cu care prostiți lumea ar putea să creeze ceva atât de greu încât El însuși să nu poată ridica?” Citeste tot articolul