„Viaţa-i lungă dar şi scurtă,
Lângă Cruce faci popas,
Şi aştepţi o lumânare..
De la cei care-au rămas… !”

Mergeţi adesea la morminte, o creştine, şi la cimitire. Că dacă adesea vei merge acolo, atâta înţelepciune ai a te învăţa că toate şcolile filozofice din lume nu te pot învăţa mai mult!
Atâta folos ne aduce noua cimitirul.

Pentru că vedem, ele pururea vorbesc: “Măi fraţilor! Ce suntem noi azi veţi fi voi maine. Şi ce sunteţi voi azi, am fost noi ieri. Dar uite aici veniţi. Voi veniţi la noi, nu ne ducem noi la voi”. Mergem către veşnicie toţi. Dacă nu-i azi, e mâine, e poimâine, dar către mormânt mergem. Clipă de clipă!

Dar eu, am de la baba Ileana, una cea mai frumoasa… Pentru ca nu te pui cu poporul şi cu înţelepciunea lui! Şi o întreb într-o Joia Mare, na, femeie cu patru clase:

– Bunică, dacă ai muri mâine şi te întreabă cineva, ce e viaţa, ce-i răspunzi? Şi mă aşteptam ca baba să se fâstâcească, dar nu..

– Ehee.. părinte, am să spun o poezie pe care o ştiu de la tata meu!

„Viaţa-i lungă dar şi scurtă,
Lângă Cruce faci popas,
Şi aştepţi o lumânare..
De la cei care-au rămas!”

ĂSTA-I OMUL, VEDEŢI? Nu ştie nimeni cum murim şi când murim.

E mai bine să fim pregătiţi de moarte, cu o rugăciune spusă la vremea ei. Am avut o discuţie cu cineva care plângea:

– Părinte, a murit mama!

– Şi ce dacă bucură-te! Fă-i toată rânduiala, în linişte..

– Dar cum adică părinte, să ma bucur?

– Să te bucuri, că poate nu vei avea parte de o moarte ca a ei! Ea s-a bucurat de un sicriu, de o slujbă, de o groapă, de o cruce, de flori, de un parastas, de un colac, de un preot la groapă.. Dar, dacă, Doamne fereşte de un cutremur, de un cataclism care întoarce pământul, aşa, cum face aluatul în malaxor…

Cine te mai îngroapă? Cine iţi mai aprinde o lumânare?

Doamne fereşte de o rupere de apă, de o primejdie, de un război.. Ştim noi ce ne aşteaptă? Vine o bombă care şterge tot cu suflul ei, sau poftim, se scufundă pământul în Univers, vine clipa despărţirii de lumea aceasta, şi trebuie să fim „Un cer nou şi un pământ nou” Aşa cum e scris: „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era.”(Apoc. 21,1)

Apuci tu să spui „Doamne Miluieşte!”? Dacă te ia noaptea prin somn?… ĂSTA-I OMUL, VEDEŢI? Nu ştie nimeni cum murim şi când murim.

Părintele Calistrat Chifan

Mântuitorul Iisus Hristos